Creativitatea este la fel de importantă, în educaţie, precum ştiinţa de carte.
Gândit iniţial ca o modalitate de apropiere a copiilor de profesori şi de şcoală, programul „Şcoala Altfel”, redenumit „Să ştii mai multe, să fii mai bun”, este în primul rând un test pentru creativitatea profesorilor. Tocmai de aceea, ca dascăl, împreună cu elevii clasei a VI-a A din Şcoala „Nicolae Colan” am conceput o activitate în care cunoştinţele acumulate de ei în şcoală să fie puse în slujba creativităţii şi a învăţării practice: scrierea, regizarea şi interpretarea unei piese de teatru.
Cum să scrii o piesă de teatru?
Scrierea creatoare a unei piese de teatru este un proces dificil pentru adulţi – care au uitat să se joace – dar pentru copii se poate transforma într-o activitate foarte plăcută de folosire a limbii române, a informaţiilor de la ora de biologie, de educaţie civică sau de muzică. Secretul este să-i ajuţi să vadă legătura dintre ele pentru a le folosi în practică – adică, în cazul nostru, în scris.
Recunoaştem că acest proces al scrierii piesei a fost etapa cea mai dificilă a proiectului nostru, dar, cum suntem obişnuiţi să ne folosim inventivitatea şi buna dispoziţie, l-am finalizat, în cadrul opţionalului Lectura şi abilităţile de viaţă, cu destulă rapiditate.
Primele reacţii ale copiilor au fost: Cum să scriem noi o piesă de teatru? Nu ştim! Despre ce să fie piesa? Explicaţia a fost simplă: hai să ne jucăm de-a dramaturgii, astfel putem să scriem şi noi. Cuvântul magic joacă a adus personajele: Păi să fie trei prinţese şi o regină! Eu vreau să fiu un pitic! …Astfel au prins viaţă: piticul alintat, broscoiul înfuriat, prinţesele Amandina, Dalia şi Mirabela, regina Barbara, copacul Mugurel, pădurarul Ghiţă, Traista fermecată şi Naratorul.
Tot din joacă au luat naştere şi poveştile din interiorul tabloului general al piesei, poveşti care au ca teme: grija şi respectul faţă de natură, hrana sănătoasă, importanţa şcolii în viaţa copiilor.
Rolurile fiind repartizate au început repetiţiile
Să vedeţi interpretări şi admonestări de tot hazul, venite, bineînţeles, de la regizor şi micii actori: Măi colega, parcă stai să adormi… aşa spui replica? Nu auzim nimic din ce spui. Vorbeşte mai tareee! Hai că mai ai un pic şi leşini!
Cum să nu-ţi fie drag să lucrezi cu aceşti copii pe care-i vezi că au învăţat să zboare? Copii în interiorul cărora întrevezi amprenta unei familii grijuli şi a unor dascăli devotaţi meseriei.
Dar să revenim! Piesa o dată montată avea nevoie de recuzită şi actorii de costume. Aici rolul muncii copiilor şi a bunăvoinţei materiale a părinţilor a fost esenţial: fără machiajul broscoiului, cartoanele copacului fermecat şi rochiţele şi costumele realizate de mame sau închiriate, piesa nu avea farmecul dorit. Le mulţumim cu plecăciune.
Piesa este prezentată la grădiniţă
În săptămâna „Să ştii mai multe, să fii mai bun”, am mai avut câteva repetiţii la piesa noastră – Piticul alintat – apoi am prezentat spectacolul. Unde credeţi? La grădiniţă. Să nu vă imaginaţi că este uşor! Copiii între 3 şi 5 ani sunt greu de ţinut în loc 30-40 de minute, plus că mai aveam şi noi trac. Ca orice actor pasionat.
Înainte de semnalul de începere al piesei nu vedeam decât vreo cincizeci de copilaşi micuţi, micuţi de tot. După primele replici aceştia s-au transformat în cinzeci de chipuri întrebătoare şi zâmbitoare şi în o sută de urechi atente. De ce? Pentru că piticul era într-adevăr alintat, prinţesele şi regina erau delicate, copacul era fermecat, pădurarul îi învăţa pe copii cum să mănânce sănătos, traista fermecată dezvăluia secrete magice iar naratorul împrăştia poveşti tainice. Momentele de linişte erau întrerupte de întrebările personajelor adresate direct micuţilor spectatori, iar răspunsurile veneau exact cum trebuia, după ce ridicau mânuţele sus (la indicaţiile naratorului).
Finalul i-a captat şi mai tare deoarece cu Paşi repezi pe marmură /Muzica de cameră /A dat mare bucurie,/Pentru oameni,/ Doar se ştie… s-a încins un bal la care au participat atât actorii cât şi marele public, unde fiecare spectator a avut prilejul de a dansa cu personajul preferat.
Am descoperit o altă lume
Noi (doamnele educatoare de la grădiniţă, doamnele directoare, părinţii actorilor) am făcut primul pas către viitorul copiilor: am reînvăţat să ne folosim creativitatea, să învăţăm jucându-ne, să ne placă la şcoală. Nu este greu să descoperim o altă lume la şcoală.
Vă stau mărturie elevii clasei a VI-a A de la şcoala „Nicolae Colan”: Ciubotaru Carmina, Frătean Flavius, Mămăligoi Norbert, Minescu Ana, Pustianu Rafael, Oprea Andrei, Sava Eduard, Tătar Mădălina, Voicu Denisa împreună cu dascălul de curte veche Rusu Valentina.
Prof. Valentina Rusu, Şcoala Gimnazială „Nicolae Colan”
