. . 
Valea Zălanului este un mic sat, liniștit, fără drum modernizat, fără semnal la telefoanele mobile. Dacă vrei să ajungi în Valea Zălanului, o poți face cu mașina, prin Malnaș, spre Baraolt, dar din Bățani, o iei spre stânga. După ce ai trecut și prin Aita Seacă, pe același drum nemodernizat, intri în Valea Zălanului.
Trecem pe ulița principală a satului. Din stânga, de pe o ridicătură de deal, te privește o bisericuță vopsită în alb. Întruchipează pacea. Cu adevărat, privind-o, sufletul îți este pătruns de o profundă pace sufletească. Această stare te cuprinde întru totul în timp ce urci scările, spre intrarea în bisericuță.
Am ajuns în Valea Zălanului în zi de sfântă sărbătoare – Buna Vestire. Este hramul bisericii ortodoxe din Valea Zălanului, administrată de Prea Cucernicul Părinte Serafim Susanu din Malnaș-Băi, prin străduința căruia s-a organizat, în acest an, sărbătoarea hramului. La sfintele slujbe specifice hramului și la Sfânta Litughie, oficiate de P.C. Pr. Serafim Susanu și P.C. Pr. Macarie Coliban din Sf. Gheorghe, bisericuța a radiat de lumină. Cum să nu fie fericită de prezența atâtor credincioși care i-au încălzit sufletul?! Toți au ajuns acolo la îndemnul celor doi preoți. Cei mai mulți veneau din Brașov. Dar are importanță de unde au venit? Au venit cu toată dragostea și cu dorirea împărtășirii din cuvânt, fiind în același timp Maria și Marta, având în vedere că s-au îngrijit și de cele necesare agapei. Măicuța Domnului, Sfânta Fecioară Maria, va fi fiind bucuroasă de cinstirea ce i s-a adus în biserica din Valea Zălanului, la primul praznic împărătesc din an închinat Maicii Domnului.
Emoțiile celor prezenți au fost puternice. Da, este firesc ca oricând să trăim sentimente înălțătoare participând la Sfânta Liturghie, dar la Valea Zălanului a mai fost ceva. În acea biserică, la sfintele slujbe ținute de Părintele Serafim din două în două săptămâni, nu participă atât de mulți credincioși. Însă sărbătoarea hramului înseamnă altceva. Înseamnă altă bucurie. O bucurie … specială. Parcă rugăciunile sunt mai puternice, mai profunde.
Mult ne-a emoționat dangănul clopotului și vestea că acel clopot amuțise de trei ani. Desigur, în timp, s-a defectat … Dar, dacă slujbele sunt rare, de ce să bată? Întrebarea esențială este alta. Pentru cine să bată? În sat mai trăiește o singură familie ortodoxă. Mi-o amintesc pe tanti Maria care poartă de grijă bisericii. Acum vreo câțiva ani, când am fost prima dată în Valea Zălanului, tanti Maria era fericită. Am avut atunci (13 iulie 2008) bucuria să particip la sfințirea picturii bisericii de către Î.P.S. Ioan, în prezența a numeroși oameni credincioși, mulți, ca și mine, veniți din alte părți.
Biserica cu hramul Buna Vestire din Valea Zălanului este construită din piatră, în locul celei vechi de lemn ce data din anul 1876 și care, sub povara timpului, s-a prăbușit în 1973. Prin grija preoților Ioan Cucu și Aurel Gugu, cu sprijinul epitropului Ștefan Farcaș, între anii 1975-1976, a fost înălțată actuala biserică sub formă de navă, cu turn în față. Lăcașul a fost sfințit în anul 1976 de Mitropolitul Nicolae Mladin al Ardealului.
Cu binecuvântarea și cu participarea nemijlocită a Î.P.S. Ioan, biserica a fost reparată, pictată și împrejmuită cu un nou gard, între anii 2007-2008. La slujba de sfințire a picturii bisericii, clopotul a răsunat vesel peste sat și peste dealurile din jur. Atunci, împreună cu alți preoți, a participat și P.C. Părinte Ioan Cucu, care, cu atâția ani în urmă, și-a pus o parte din suflet la înălțarea sfintei bisericuțe din Valea Zălanului. Astăzi, își amintește cu dragoste de acele vremuri. Mai mult, vorbește cu entuziasm de perioada aceea de trudă și de bucurie, când, peste dealuri, mergea pe jos, de la Malnaș-Băi, ca să ajungă la Valea Zălanului. Cât efort! Dar câtă dragoste! Desigur Părintele Ioan Cucu nu mai pune preț pe efortul de atunci, dar își amintește cu drag de credincioșii, câți existau atunci, din Valea Zălanului. Ba, mai mult, ne vorbește despre ortodocșii din veac trăitori la Valea Zălanului. Ne mai povestește din amintiri îndepărtate despre muncitorii de la glăjăria din Valea Zălanului, unde se fabrica sticlă vestită și pe alte meleaguri – sticlă plămădită dintr-un pământ special existent la Valea Zălanului, dintr-un pământ binecuvântat de Dumnezeu.
Oare clopotul, pe care l-am auzit răsunând peste sat și peste depărtări, provine de la biserica veche? În bisericuța aceea de lemn, pe atunci tânăr și el, clopotul bătea în fiecare zi de sărbătoare, ca să cheme credincioșii la întâlnirea cu Dumnezeu. Astăzi, parcă, a îmbătrânit. De aceea bate mai rar?!
Este bine că, de ziua sărbătorii hramului bisericii, clopotul întinerește și cheamă din nou credincioșii să-L slăvească pe Dumnezeu într-o sfântă biserică ce are aceeași menire, astăzi ca și ieri.
Luminița CORNEA
