Interviu cu Luminița Ioana Vlaicu – inginer expert în energie regenerabilă, consultant în fonduri nerambursabile și inițiatoarea proiectului „Cafeneaua Fondurilor Europene”
Într-o lume aflată în plină tranziție ecologică și tehnologică, România se află la o răscruce importantă: avem resurse naturale generoase, oportunități de finanțare europeană și o generație tot mai interesată de sustenabilitate, dar avem, totodată, și nevoie de oameni care să traducă această tranziție în pași concreți, accesibili tuturor.
Luminița Ioana Vlaicu este unul dintre acești oameni. Inginer în energie regenerabilă și consultant în fonduri nerambursabile, și-a construit o carieră în jurul ideii că energia verde nu este un lux, ci o soluție fezabilă pentru fiecare familie și comunitate. A inițiat Cafeneaua Fondurilor Europene, un proiect prin care aduce informația aproape de oameni și transformă birocrația în șanse reale de schimbare.
Este o voce respectată la nivel național în domeniul energiei verzi și al fondurilor nerambursabile, dar formarea profesională și multe dintre proiectele de început ale Luminiței sunt strâns legate de județul Covasna.
În interviul de mai jos, Luminița dezvăluie cum a început drumul ei, ce oportunități avem astăzi pentru a trăi mai responsabil, vorbește deschis despre programele de tip Casa Verde, comunități energetice, rolul părinților în educația ecologică, echilibrul dintre viața sa profesională și personală, dar și despre inițiativa ei cea mai recentă: „1001 acoperișuri verzi și solare pentru toți”.
– Cum ai ajuns să alegi domeniul energiei verzi? Ce te-a atras către el?
– Când am terminat liceul, în 2009, la un profil tehnologic, știam deja că vreau să devin inginer. Însă simțeam nevoia de ceva mai mult, un domeniu cu potențial, care să privească spre viitor. La un târg al facultăților, am întâlnit un profesor care, din câteva cuvinte, mi-a transmis convingerea că energia verde este direcția viitorului. Atunci, mesajul lui s-a întipărit în mintea mea și a dat sens căutărilor mele.
În plus, nu-mi doream să urmez un drum „tipic băieților”, ci voiam să demonstrez că și fetele își au locul în inginerie, mai ales într-un domeniu atât de dinamic și modern. Cumva, în acel moment, energia regenerabilă mi s-a părut că are și o latură feminină: era tehnică, dar și creativă, era practică, dar și orientată spre viitor. A fost alegerea care m-a definit.
– Cum a fost pentru tine să intri în acest domeniu, în care, cel puțin până de curând, predominau bărbații? Care e traseul profesional urmat în acest sens?
– Fiind absolventă a unui liceu tehnic, eram deja obișnuită să lucrez și să studiez într-un mediu majoritar masculin. La facultate, dintr-o grupă întreagă, eram doar cinci fete iar restul colegi, băieți. La început a fost o ușoară provocare, dar în timp am legat prietenii, ne-am susținut reciproc și am învățat să colaborăm eficient.
Această expunere timpurie m-a ajutat enorm atunci când am intrat pe piața muncii, unde, la fel, am interacționat aproape exclusiv cu bărbați. Astăzi, după ani întregi în care am activat în acest mediu, colaborarea în astfel de echipe a devenit o normalitate pentru mine. Cred că acest parcurs m-a întărit și m-a ajutat să-mi definesc propria voce profesională într-un domeniu care, deși tehnic, are loc și pentru sensibilitate, intuiție și viziune – calități pe care le consider esențiale, indiferent de gen.
– Ai simțit vreodată că trebuie să demonstrezi mai mult, ca femeie, în acest domeniu?
– Da, am simțit că a trebuit să muncesc mai mult pentru a fi luată în serios și pentru a-mi face vocea auzită. De multe ori, a fost nevoie să-mi afirm mai ferm punctul de vedere, să fiu mai directă și mai analitică, poate chiar să adopt, în mod inconștient, o atitudine mai „masculină”, ca mecanism de adaptare.
Cred că studiile și experiența m-au format într-un fel care să-mi permită să mă integrez firesc în acest mediu. A fost un proces care m-a provocat, dar care m-a și ajutat să îmi consolidez încrederea în mine și în competențele mele. Astăzi știu că profesionalismul nu are gen, dar, din păcate, uneori trebuie să treci prin astfel de lupte pentru a demonstra acest lucru.
– Ai avut modele sau mentori care te-au susținut sau inspirat în carieră?
– Da, și mă bucur să îi pot menționa aici. Unul dintre cei mai importanți mentori din parcursul meu profesional a fost domnul Vajda Lajos, directorul Incubatorului de Afaceri din Sfântu Gheorghe și președintele Clusterului Inovativ al Biomasei Green Energy. Aveam doar 25 de ani când mi-a oferit sprijinul și încrederea de care aveam nevoie pentru a păși în lumea antreprenoriatului și a energiei regenerabile. A fost un ghid autentic, care mi-a deschis drumuri și m-a învățat să privesc dincolo de bariere.
De-a lungul timpului, am avut norocul să întâlnesc și alte personalități care m-au inspirat profund. Un exemplu este doamna Roxana Mînzatu, fost ministru al Fondurilor Europene și un susținător activ al incluziunii femeilor în roluri de conducere. Prin activitatea sa constantă în zona de politici publice și dezvoltare regională, a fost pentru mine un model de competență, claritate și perseverență.
Un alt reper este Cristina Chiriac, fondatoarea CONAF (Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin), o voce puternică pentru egalitatea de șanse și promovarea femeii în economie. Prin inițiativele sale curajoase, am învățat că antreprenoriatul feminin poate schimba comunități și poate influența politicile publice.
Toți acești oameni m-au inspirat nu doar profesional, ci și la nivel personal. M-au învățat că leadershipul autentic se construiește prin valori, nu doar prin rezultate.
„Covasna rămâne pentru mine locul în care mi-am format identitatea profesională și am învățat ce înseamnă spiritul antreprenorial autentic.”
– Ai fost și ești o prezență constantă și un partener al Incubatorului de Afaceri. Ce înseamnă pentru tine județul Covasna? Ce amintiri sau repere te leagă acest județ?
– Anul acesta se împlinesc 10 ani de când am început colaborarea cu Incubatorul de Afaceri din Sfântu Gheorghe și, odată cu el, conexiunea mea profundă cu județul Covasna. Aș putea spune că aici mi-am trăit o bună parte din tinerețe, chiar dacă nu locuiam în Sfântu Gheorghe, eram acolo în fiecare zi, făcând naveta din Brașov. În acea perioadă, punctul de lucru al start-up-ului meu era găzduit în HUB-ul din Incubator, dar motivul real pentru care reveneam zilnic era energia echipei, comunitatea care se formase acolo și deschiderea extraordinară oferită de domnul Vajda.
Covasna a fost pentru mine o rampă de lansare. Aici am avut șansa de a participa la proiecte europene, de a interacționa cu experți din toată lumea și chiar de a călători în țări îndepărtate, precum Coreea de Sud. Practic, până în perioada pandemiei, acolo a fost „viața mea” profesională.
După acea etapă, am acceptat provocarea Bucureștiului și am lucrat o perioadă în cadrul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, în calitate de consilier al ministrului și expert evaluator pe proiecte mari de infrastructură. Dar, indiferent unde m-a dus cariera, Covasna rămâne pentru mine locul în care mi-am format identitatea profesională și am învățat ce înseamnă spiritul antreprenorial autentic.
– Ai revenit aici, recent, și cu o colaborare pe partea de educație. Mai exact, ai susținut două ateliere cu copii de la Școala Gimnazială „Nicolae Colan”, din Sfântu Gheorghe. Nu e prima și nici singura ta activitate pe partea de formare a celor mici. Spune-ne, te rog, mai multe!
– Pasiunea pentru educație a apărut încă din copilărie. Îmi amintesc cum mă jucam, ani la rând, de-a profesoara, pe când eram elevă la școala primară. Deși în anii de liceu și facultate am pus acest vis deoparte, senzația că „mă așteaptă ceva acolo” nu m-a părăsit niciodată.
Am început timid, cu un curs de formator, apoi am urmat modulele psihopedagogice și am făcut și ceva practică. A fost suficient ca să-mi dau seama că îmi place cu adevărat să predau. Cum parcursul către titularizare era destul de anevoios pentru mine la acel moment, am ales calea colaborărilor punctuale. Am început cu voluntariat, apoi au apărut și primele proiecte educaționale în care am fost implicată ca trainer, mai ales pe teme de antreprenoriat.
În ultimii ani, m-am concentrat tot mai mult pe predarea conceptelor legate de sustenabilitate și surse regenerabile de energie, iar feedback-ul primit de la participanți a fost constant pozitiv. Asta m-a încurajat să continui și să dezvolt propriile lecții personalizate.
Cred că în această misiune educațională am regăsit exact acea latură „feminină” pe care o căutam când am ales domeniul energiei verzi. Iar lucrul cu cei mici este, pentru mine, una dintre cele mai mari surse de motivație. Energia regenerabilă rămâne un subiect al viitorului, dar viitorul începe prin educație, iar generațiile tinere sunt cheia transformării reale.
Proiecte: „1001 acoperișuri verzi și solare pentru toți” și „Cafeneaua Fondurilor Europene”
– Ce alte proiecte ai în plan, atât în beneficiul covăsnenilor, dar și în general, în ceea ce privește profesia ta?
Unul dintre cele mai importante proiecte pe care le inițiez în această vară se numește „1001 acoperișuri verzi și solare pentru toți”. Scopul său este de a încuraja instalarea acoperișurilor verzi și a panourilor solare în comunități urbane și rurale, prin implicarea directă a locuitorilor, asociațiilor de proprietari, firmelor, școlilor și autorităților locale. Vizez nu doar producția de energie curată, ci și crearea de comunități energetice sustenabile și colaborative. Proiectul are o dimensiune națională, așadar, beneficiile pot fi accesate de orice cetățean sau organizație interesată.
Conceptul îmbină latura inginerească, prin soluțiile tehnice pe care le propune, cu cea de comunicare și implicare civică, un echilibru care mă definește profesional.
În paralel, am lansat inițiativa „Cafeneaua Fondurilor Europene”, prin care organizez întâlniri periodice, informale, cu scopul de a aduce mai aproape de oameni informații clare și accesibile despre oportunitățile de finanțare disponibile.
În ceea ce privește legătura mea cu județul Covasna, aceasta continuă prin colaborarea cu Clusterul Inovativ al Biomasei Green Energy, care promovează valorificarea resurselor locale și dezvoltarea comunităților energetice rurale, mai ales prin utilizarea biomasei.
Pe termen mediu și lung, îmi doresc să dezvolt și mai multe proiecte educaționale dedicate tinerilor și copiilor, dar și excursii tematice cu focus pe energie verde, menite să inspire generația următoare în direcția sustenabilității.
– Cum vezi implicarea comunităților din județul Covasna, pe teme legate de mediu și sustenabilitate?
– De-a lungul colaborării mele cu Clusterul Inovativ al Biomasei Green Energy, am avut ocazia să lucrez direct cu mai multe comunități din județul Covasna. Cele care m-au impresionat cel mai mult prin deschiderea și implicarea lor sunt Estelnic și Ghelința, două exemple clare de bune practici în implementarea comunităților energetice bazate pe biomasă.
Ceea ce m-a bucurat cel mai mult este că deschiderea nu a venit doar din partea autorităților locale, ci și din partea oamenilor, cetățeni care au înțeles concret beneficiile acestor inițiative și au ales să se implice activ. Pentru mulți dintre ei, sustenabilitatea nu mai e un concept abstract, ci o parte reală din viața de zi cu zi.
Mai mult decât atât, județul Covasna are un potențial enorm cu comunități unite, tradiție în valorificarea resurselor locale și un spirit antreprenorial care prinde tot mai mult contur. Dacă acest potențial este susținut prin proiecte bine structurate, finanțări accesibile și o comunicare eficientă, județul poate deveni un model regional în ceea ce privește tranziția energetică și economia verde.
Implicarea comunităților nu înseamnă doar acceptarea unor tehnologii noi, ci și o schimbare de mentalitate spre colaborare, responsabilitate și inițiativă. Iar județul Covasna are toate ingredientele necesare pentru a reuși în această direcție.
– Ce potențial vezi în zonă pentru proiecte de energie verde – solare, microhidrocentrale, izolare termică, biomasă?
– Regiunea Centru, din care face parte și județul Covasna, are un potențial imens în ceea ce privește dezvoltarea sustenabilă și tranziția către surse regenerabile de energie. Este o zonă caracterizată de diversitate geografică și resurse naturale generoase, care permit implementarea unui mix energetic echilibrat și adaptabil nevoilor locale.
În primul rând, biomasa este una dintre cele mai valoroase resurse ale regiunii, în special în județele cu un fond forestier extins sau cu activități agricole consistente. Această sursă poate fi valorificată atât pentru producția de căldură, cât și pentru energie electrică, mai ales în comunități rurale, acolo unde există deja o cultură a utilizării lemnului, dar unde tehnologia modernă poate transforma un obicei tradițional într-o soluție eficientă și ecologică.
Energia solară are, de asemenea, un rol esențial. Regiunea beneficiază de un nivel mediu de radiație solară suficient de generos pentru instalarea panourilor fotovoltaice atât în mediul urban, cât și rural. Aici, potențialul nu constă doar în montarea de panouri pe locuințe individuale, ci și în dezvoltarea comunităților energetice, asociații de locatari, școli, primării sau firme care să colaboreze pentru a produce și gestiona energia în mod autonom.
Izolarea termică rămâne însă o condiție de bază. Chiar și cea mai performantă sursă de energie devine ineficientă dacă pierderile sunt mari. De aceea, una dintre cele mai accesibile și rapide intervenții pe care o familie o poate face este termoizolarea locuinței. Aceasta contribuie nu doar la confortul interior, ci și la reducerea semnificativă a facturilor, indiferent dacă se folosește energie regenerabilă sau convențională.
Pe lângă acestea, relieful specific al regiunii cu zone montane și colinare, care permit explorarea sustenabilă a microhidrocentralelor, cu condiția efectuării unor studii serioase de impact asupra ecosistemelor. Ele pot reprezenta o soluție ideală pentru alimentarea unor comunități mici sau obiective turistice izolate.
În concluzie, Regiunea Centru are toate atuurile pentru a deveni un exemplu de tranziție energetică coerentă: resurse naturale disponibile, experiență locală, dar și un cadru european care susține investițiile verzi. Tot ce trebuie este ca aceste oportunități să fie corect comunicate, bine coordonate și să genereze parteneriate durabile între cetățeni, autorități și mediul antreprenorial.
– Dacă te uiți la cum arată domeniul astăzi, încotro crezi că ne îndreptăm?
– În momentul de față, domeniul energiei trece printr-o perioadă de profundă transformare și adaptare, marcată de provocări economice, presiuni legislative și, mai ales, de urgența tranziției către surse sustenabile. Un exemplu recent este liberalizarea totală a pieței de energie, odată cu încheierea perioadei de plafonare a prețurilor. Acum, consumatorii plătesc exact cât consumă, dar într-un context volatil, în care prețurile pot varia semnificativ. Asta înseamnă că eficiența energetică nu mai este un lux sau o alegere, ci o necesitate.
În acest nou peisaj, auditul și managementul energetic la nivelul gospodăriei și al afacerii devin esențiale. E nevoie de educație și instrumente clare, pentru ca oamenii să-și înțeleagă propriul consum, să-și reducă risipa și să facă alegeri inteligente fie că e vorba de becuri eficiente, electrocasnice programate corect sau investiții în surse proprii de energie.
Ne îndreptăm clar către ceea ce se numește Tranziția energetică, adică trecerea de la un sistem bazat pe combustibili fosili (gaz, cărbune, lemn) către un sistem dominat de surse regenerabile (solar, eolian, biomasă, geotermală), dar această tranziție nu se întâmplă peste noapte și nici nu este uniformă. În orașe încă ne bazăm pe gaz, în mediul rural, lemnul rămâne sursa principală de încălzire. De aceea, pașii sunt mici, dar trebuie să fie coerenți și susținuți de politici publice clare, stimulente și, mai ales, implicarea cetățenilor.
Un pilon extrem de promițător în această transformare este conceptul de comunitate de energie un model prin care cetățenii, întreprinderile mici și autoritățile locale își unesc resursele pentru a produce, stoca și consuma energie din surse regenerabile. Acest model aduce beneficii directe: costuri reduse, autonomie energetică, reinvestirea veniturilor în comunitate. În plus, încurajează cooperarea în locul dependenței de marii furnizori.
România se află la început de drum în ceea ce privește implementarea pe scară largă a acestor comunități, dar interesul este în creștere. Există deja exemple pilot și un cadru legislativ european care trebuie transpus și adaptat inteligent la realitățile noastre.
Așadar, ne îndreptăm spre un sistem mai descentralizat, flexibil și orientat spre sustenabilitate, dar reușita acestei tranziții depinde de trei lucruri: educația energetică a populației, accesul la finanțare pentru investiții verzi și colaborarea reală între stat, mediul privat și cetățeni.
– Ce tehnologii sau abordări noi crezi că vor deveni dominante în următorii ani?
– Cred cu tărie că Inteligența Artificială (AI) va deveni o componentă-cheie în aproape toate sectoarele, inclusiv în cel energetic. De fapt, AI-ul nu va fi doar o unealtă, ci un partener de optimizare, de la gestionarea consumului la nivel individual, până la monitorizarea rețelelor energetice inteligente și previzionarea cererii în timp real.
Energia solară va deveni, în opinia mea, un „must-have”, nu doar la nivel rezidențial, ci și la nivel comunitar și industrial. Costurile de instalare au scăzut semnificativ în ultimii ani, iar accesul la finanțări și subvenții facilitează adoptarea. În următorii ani, vom vedea tot mai multe sisteme fotovoltaice inteligente, integrate cu AI, care vor: analiza automat consumul și producția, ajusta utilizarea în funcție de orele de vârf, direcționa surplusul către baterii sau în rețea, în mod eficient.
De asemenea, va crește importanța stocării de energie, iar bateriile de nouă generație cu eficiență mai mare și durată de viață extinsă vor deveni un standard. AI-ul va ajuta inclusiv la managementul acestor stocuri, asigurând un flux energetic constant și predictibil.
O altă tendință care va domina este automatizarea clădirilor- locuințe și sedii smart care vor gestiona singure iluminatul, încălzirea, aerul condiționat și consumul general, tot cu ajutorul AI-ului și al senzorilor IoT.
Pe scurt, cred că ne îndreptăm spre o tehnologizare profundă și integrată a sectorului energetic, în care AI-ul, energia solară, stocarea și casele inteligente vor fi piesele principale ale unui sistem sustenabil, personalizat și eficient.
– Ce loc crezi că poate ocupa România în tranziția energetică? Suntem pregătiți?
– România are, fără îndoială, un potențial enorm în tranziția energetică. Avem o varietate rar întâlnită de resurse regenerabile: soare, vânt, biomasă, apă și chiar potențial geotermal, în unele regiuni. Suntem într-o poziție geografică favorabilă, cu un mix energetic divers și cu o infrastructură care poate fi modernizată.
Dar între potențial și realitate există o diferență. Suntem pe drumul cel bun, dar nu putem spune că suntem pe deplin pregătiți. Tranziția energetică nu se face doar prin proiecte mari sau investiții străine ci printr-un efort comun, coerent și constant al tuturor actorilor: autorități, companii, antreprenori locali, cetățeni și societate civilă.
Avem nevoie de programe accesibile, transparente și predictibile, astfel încât oamenii să înțeleagă și să simtă concret beneficiile tranziției nu doar în teorie, ci și în facturi mai mici, confort crescut și independență energetică.
Totodată, România poate ocupa un loc strategic în regiune dacă alege să devină un lider în inovație verde prin digitalizare, prin sprijinirea producătorilor locali de echipamente verzi, prin educație și prin crearea de comunități energetice pilot. Suntem încă devreme în acest proces și tocmai asta este oportunitatea noastră. Putem construi sustenabil de la zero, în loc să reparăm modele vechi.
Așadar, suntem capabili, dar mai avem de muncit. Tranziția energetică nu e doar o obligație de mediu sau o cerință europeană este o șansă reală de dezvoltare, modernizare și independență pe termen lung. Iar România trebuie să aibă curajul să o transforme într-un avantaj competitiv.
„Ceea ce îmi propun prin activitatea mea este să transform energia verde într-un subiect accesibil, aplicat și benefic pentru fiecare familie”
– Mulți oameni sunt interesați de energie verde, dar nu știu de unde să înceapă. Ce i-ai sfătui să facă, de unde să înceapă, concret?
– Primul pas, întotdeauna, este să îți înțelegi propriul consum. Le recomand tuturor să înceapă cu un audit energetic simplificat al locuinței, să identifice unde se pierd resurse, ce aparate consumă cel mai mult, cât de eficiente sunt electrocasnicele sau sistemul de încălzire. Foarte multe economii pot începe cu lucruri mici: înlocuirea becurilor cu unele LED, izolarea termică a ușilor și ferestrelor sau ajustarea comportamentului de consum.
De exemplu, un gest simplu este folosirea mașinii de spălat în timpul zilei nu doar pentru că atunci funcționează panourile fotovoltaice (dacă există), ci și pentru că în anumite intervale orare prețul energiei este mai mic chiar și din rețea, datorită diferențierii tarifare.
Pentru cei care nu știu de unde să înceapă sau au nevoie de ghidaj personalizat, ofer servicii de consultanță energetică, în care analizez situația concretă a locuinței sau afacerii și propun soluții adaptate eficiente, etapizate și pe înțelesul tuturor. Tranziția către un consum responsabil nu presupune neapărat investiții mari de la început. Uneori, o strategie bine gândită poate aduce economii semnificative, chiar și cu buget minim.
Ceea ce îmi propun prin activitatea mea este să transform energia verde într-un subiect accesibil, aplicat și benefic pentru fiecare familie. Putem începe cu pași mici, dar impactul lor poate fi uriaș, în timp.
– Care sunt cele mai accesibile măsuri pe care le poate lua o familie din județul Covasna pentru a reduce consumul de energie, mai ales acum, după 1 iulie, când a expirat plafonarea prețului la energie?
– Odată cu expirarea plafonării prețurilor, fiecare familie devine responsabilă direct de propria factură energetică așa că informarea și acțiunea devin esențiale. În primul rând, recomand ca fiecare consumator să verifice ofertele furnizorilor de energie și să compare tarifele disponibile. Piața este acum complet liberalizată, ceea ce înseamnă că schimbarea furnizorului este posibilă, gratuită și poate aduce economii consistente dacă alegerea este bine documentată.
În al doilea rând, familiile pot adopta măsuri simple dar eficiente pentru reducerea consumului zilnic:
- înlocuirea becurilor clasice cu LED-uri
- instalarea de prize inteligente sau programatoare pentru electrocasnice
- utilizarea mașinilor de spălat și a altor aparate în intervalele orare cu tarif redus (ziua, în general)
- oprirea completă a aparatelor când nu sunt folosite, nu doar lăsarea în standby
- verificarea și repararea pierderilor de căldură (ferestre, uși, pereți neizolați)
Pentru cei care doresc să facă un pas în plus, există varianta instalării panourilor fotovoltaice, fie pe cont propriu, fie prin aderarea la o comunitate de energie. Aceasta din urmă este o soluție din ce în ce mai accesibilă, care le permite locuitorilor să devină prosumatori (consumatori + producători de energie), reducând dependența de rețeaua națională și optimizând costurile pe termen lung.
Toate aceste soluții nu presupun neapărat investiții mari ci mai degrabă o schimbare de mentalitate și un control mai atent asupra modului în care consumăm energia. Cu pași mici și alegeri informate, fiecare familie poate să-și reducă impactul financiar și să contribuie, în același timp, la protejarea mediului.
– Ce ar trebui să știe covăsnenii și nu numai despre programele de sprijin – gen Casa Verde, fonduri nerambursabile etc.?
– România oferă astăzi instrumente tot mai eficiente pentru finanțarea tranziției către energie verde, însă ele sunt încă puțin cunoscute sau greu de înțeles pentru publicul larg. În calitate de consultant în fonduri nerambursabile și specialist în energie regenerabilă, am observat că interesul oamenilor este mare, dar ceea ce lipsește este informația clară, adaptată și aplicabilă la nivel individual sau comunitar.
Unul dintre cele mai accesate și utile programe este Casa Verde Fotovoltaice, care oferă finanțări nerambursabile pentru achiziția și montarea de panouri solare. Începând cu cea mai recentă actualizare, programul include și componenta de stocare, ceea ce înseamnă că beneficiarii pot primi sprijin și pentru achiziția de baterii, astfel încât energia produsă în timpul zilei să poată fi folosită și seara sau în perioadele fără soare. Este un pas esențial spre eficiență și autonomie, care alătură România standardelor europene în tranziția energetică.
Pe lângă acest program, există și alte surse importante de sprijin. Fondurile europene, fie din PNRR, fie prin programele operaționale regionale, oferă finanțare pentru eficiență energetică, reabilitări de clădiri, instalarea pompelor de căldură, centrale pe biomasă sau dezvoltarea comunităților energetice. Acestea din urmă reprezintă un model nou și tot mai relevant de grupuri de cetățeni, autorități sau firme care colaborează pentru a produce și consuma energie local, într-un sistem cooperativ. O astfel de inițiativă este deja funcțională în România prin Cooperativa de Energie, care furnizează energie verde și promovează autonomia și sustenabilitatea la nivel de comunitate.
Un alt concept care prinde contur este cel al prosumatorilor la bloc- un subiect sensibil și încă în proces de reglementare. În prezent, doar asociațiile de proprietari pot deveni prosumatori pentru consumul din spațiile comune, însă se lucrează la soluții legislative care să permită fiecărui apartament să beneficieze direct de energia produsă de pe acoperișul blocului. Este o inițiativă de viitor, susținută deja de ghiduri informative precum cel publicat de ANRE, care oferă explicații clare despre cum funcționează statutul de prosumator, ce înseamnă compensarea cantitativă sau financiară și care sunt pașii de urmat.
Prin inițiativa mea personală, Cafeneaua Fondurilor Europene, încerc să aduc mai aproape toate aceste informații de oameni. Organizez sesiuni deschise, ofer consultanță personalizată și sprijin concret pentru pregătirea și depunerea dosarelor de finanțare. Îmi doresc ca fiecare familie sau comunitate să știe că are opțiuni reale și că energia verde nu este un lux, ci o soluție accesibilă, profitabilă și durabilă.
Cred că România are șansa de a face pași importanți în această direcție dar pentru asta e nevoie de mai multă claritate, mai mult sprijin și mai mult curaj. Cu o strategie bună și cu îndrumarea potrivită, chiar și cele mai complexe programe pot deveni ușor de accesat și implementat.
– Ce le-ai spune celor care spun „nu merită”, „e prea complicat”, „costă mult”?
– Pentru cei care spun „nu merită”, „e prea complicat” sau „costă prea mult”, le-aș răspunde sincer, din experiența mea directă cu oamenii care au făcut deja acest pas. Majoritatea celor cu care am lucrat îmi spun astăzi că sunt extrem de mulțumiți de decizia luată. Au scăpat de stresul facturilor imprevizibile și simt că au dobândit o formă de control și stabilitate asupra propriului consum. Mai mult decât atât, simt satisfacția că au făcut o alegere corectă și pentru ei, și pentru mediu.
E adevărat, la început poate părea un proces birocratic sau dificil de înțeles. Însă lucrurile devin mult mai simple atunci când ai alături pe cineva care cunoaște pașii, explică lucrurile clar și te ajută să faci alegeri adaptate nevoilor tale reale. De cele mai multe ori, investiția se amortizează în câțiva ani și devine un beneficiu concret pe termen lung.
Sustenabilitatea nu este un moft, ci o necesitate a timpurilor în care trăim, iar energia verde nu este doar despre tehnologie, ci despre libertate, siguranță și încredere în ziua de mâine. Nu trebuie să faci totul dintr-o dată dar trebuie să începi de undeva. Iar pasul nu e nici pe departe atât de complicat pe cât pare.
– Cum pot părinții să-i apropie pe copii de ideea de grijă față de mediu și de un stil de viață responsabil?
– Tot ceea ce reușim să-i învățăm pe copii la școală despre energie, mediu și responsabilitate trebuie să continue firesc și acasă. Grija pentru lucruri aparent simple cum ar fi stingerea becului atunci când nu e nevoie, economisirea apei, colectarea separată a deșeurilor sau pur și simplu ideea că gunoiul nu se aruncă oriunde, sunt pași mici, dar esențiali, în formarea unui comportament responsabil.
Copiii învață cel mai ușor prin observație și imitație, iar părinții joacă un rol esențial. Dacă văd acasă că se face economie la energie, că se reciclează corect, că se refolosesc lucruri sau că se vorbește despre natură cu respect și curiozitate, vor prelua aceste obiceiuri fără efort. Uneori, un gest cât se poate de simplu, cum ar fi plantarea unui copac împreună, sortarea plasticului după masă sau mersul pe jos în locul mașinii, poate conta mai mult decât o lecție întreagă teoretică.
Cred și în puterea activităților educative, dar și creative, experimente cu panouri solare pentru jucării, povești despre sustenabilitate, jocuri cu temă ecologică sau vizite în locuri „verzi”, toate sunt moduri prin care părinții pot apropia copiii de ideea de responsabilitate față de planetă, într-un mod prietenos și natural.
Până la urmă, responsabilitatea față de mediu nu este doar o lecție de transmis, ci un mod de a trăi. Cu cât copiii învață mai devreme să prețuiască resursele și să gândească pe termen lung, cu atât viitorul nostru al tuturor va fi mai sigur, mai curat și mai echilibrat.
– Dacă te-ai întoarce în timp, ce ți-ai spune ție la început de drum?
– Dacă m-aș putea întoarce acum 15 ani, în momentul în care am ales să urmez această facultate, mi-aș spune, cu toată convingerea: ai încredere în alegerea ta, pentru că alegi viitorul. La acel moment, domeniul energiilor regenerabile era puțin cunoscut, aproape necunoscut în România, iar sprijinul era mai degrabă timid. Îmi amintesc cum chiar tatăl meu, cu cele mai bune intenții, îmi spunea că risc să „mor de foame” cu această specializare, pentru că nu avea aplicabilitate și nici perspective clare.
Și da, nu a fost simplu. După terminarea facultății, joburile în domeniu erau rare sau inaccesibile, așa că am ales să-mi creez propriul drum. Am devenit antreprenor imediat după masterat, practic, mi-am inventat propriul job. În timp, am colaborat și cu instituții publice, am avut și alte proiecte sau funcții, dar toate au gravitat mereu în jurul acelui mic business de la început, în care am investit constant.
N-am renunțat niciodată la visul meu, chiar dacă uneori părea neclar sau greu de dus. Astăzi, după ani de muncă, de învățare și de încercări, pot spune că am construit o bază solidă și pot merge mai departe cu încredere ca profesionist, dar și ca om care crede că viitorul României poate fi verde, durabil și inteligent.
– Suntem prinși cu toții de ritmul alert cu care ni se desfășoară viața. Totul se petrece în viteză, timpul pare scurtat, distanțele s-au relativizat. În acest context, tu cum îți „reîncarci bateriile”? Cum îți găsești putere și energie pentru toate, Cum reușești să păstrezi echilibrul între performanță profesională și liniștea personală?
– Sunt o persoană extrem de empatică și extrovertită, aflată constant în mijlocul oamenilor, proiectelor și inițiativelor. Deși mă încarc din interacțiuni, simt din când în când nevoia unor pauze reale, în care să-mi recuperez energia și să mă reechilibrez. Unul dintre cele mai naturale moduri prin care fac asta este prin muzică, în special muzica populară, care pentru mine e o formă de terapie. Nu am urmat o carieră artistică în sens clasic, dar am răspuns cu bucurie invitațiilor care au venit. Cânt acasă, iau ore de canto, dansez, este felul meu de a mă reconecta cu mine însămi și cu emoția autentică.
Îmi plac foarte mult și drumețiile. Muntele are pentru mine un efect calmant, aproape sacru. Ori de câte ori am ocazia, urc pe trasee din apropiere, respir aer curat și îmi pun gândurile în ordine. E un spațiu în care pot să tac fără să simt nevoia de a explica nimic.
Cel mai profund loc de reîncărcare rămâne totuși Rucăr, județul Argeș, satul copilăriei mele. Acolo, împreună cu câțiva prieteni, avem un ONG prin care desfășurăm proiecte de voluntariat. Revin acolo cât pot de des, e o legătură profundă, afectivă, un fel de ancoră între tot ce fac acum și rădăcinile mele.
Pe lângă aceste refugii personale, îmi încarc bateriile și prin timpul petrecut cu familia și prietenii apropiați fie că sunt în Rucăr, Brașov sau București. Sunt oameni care m-au văzut crescând și reinventându-mă, care mă cunosc dincolo de rolurile publice, și alături de care mă simt acasă.
Și, nu în ultimul rând, am momente în care simt nevoia să mă retrag complet. Atunci nu mă mai vede nimeni o vreme, citesc, ascult muzică, merg la biserică sau, uneori, plec într-un pelerinaj. Sunt lucruri simple, dar care îmi hrănesc sufletul și mă ajută să mă întorc apoi mai clară, mai echilibrată și mai prezentă în tot ce fac.
– Dacă nu ai fi ales această cale, spre ce profesie te-ai fi îndreptat și de ce?
– De când aștept întrebarea asta într-un interviu! 😊 Așa cum am mai spus, muzica este o parte profundă din identitatea mea. Am urmat Școala Populară de Arte, la secția canto popular, și de fiecare dată când urc pe scenă fie și ocazional simt că mă reconectez cu o parte esențială din mine. Dacă nu aș fi ales drumul ingineriei și al fondurilor europene, muzica ar fi fost cu siguranță calea mea principală. Nu ca o activitate de timp liber, ci ca profesie în toată regula. Mi-aș fi dorit să fi început acest drum din copilărie, cu mai multă consecvență, să studiez în mod constant și să mă dedic complet scenei și publicului. Aș fi făcut din muzică un mod de viață pentru că este ceva ce vine firesc și sincer din mine.
Totuși, dacă ar fi existat o a doua variantă în afara muzicii, probabil că aș fi ales istoria, o altă pasiune veche de-a mea. Mi-ar fi plăcut să devin arheolog, să caut urme ale trecutului și să spun povești despre ce a fost. Dar adevărul este că, în sufletul meu, muzica ar fi fost profesia pe care aș fi urmat-o cu toată ființa, dacă nu aș fi ales energia verde.
– Ce vis ai pentru România verde a viitorului și ce rol îți dorești să ai în el?
– Zilele trecute am văzut un clip care m-a pus serios pe gânduri: spunea că suntem deja mai aproape de anul 2050 decât de anul 2000. Când eram copii, ne imaginam anul 2050 ca o lume SF, în care vom zbura cu mașinile și totul va fi complet digitalizat. Astăzi, însă, începem să înțelegem că viitorul nu e despre spectacol, ci despre sustenabilitate, echilibru și conștientizare.
Un clip care m-a inspirat profund este „Scrisoarea noastră din 2074”, realizat de Corpul European de Solidaritate. Este o formă de proiecție poetică, dar realistă a viitorului în care trenurile de mare viteză sunt învelite în panouri fotovoltaice, în locul parcărilor sunt livezi, iar oamenii au renunțat la mașinile personale în favoarea comunității și naturii. Ce m-a atins cel mai mult a fost ideea predării către prima generație intergalactică, o metaforă, poate, dar una care exprimă clar direcția în care mergem.
Totul se leagă perfect de viziunea proiectului meu: „1001 acoperișuri verzi și solare pentru toți”. Îmi imaginez un viitor în care acoperișul unei clădiri nu este doar o sursă de energie, ci și o grădină de legume, o zonă de relaxare, un spațiu educativ pentru copii. Un acoperiș care produce energie, dar care și cultivă un alt tip de energie, umană, verde, comunitară.
În acest viitor, Inteligența Artificială nu este un pericol, ci un partener, un aliat care ne poate ajuta să eliminăm munca repetitivă și să ne concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat: relația cu natura, cu hrana, cu ceilalți oameni. Cred în educația tehnologică sănătoasă, integrată cu respectul pentru natură, și cred că cei mici pot învăța nu doar să consume, ci să și creeze energie, hrană, idei.
Visul meu este ca satele României să nu mai fie privite ca locuri uitate, ci ca nuclee de viață, producție și comunitate, reconstruite prin soluții moderne, dar cu respect pentru rădăcini. Cred cu tărie că viitorul sustenabil al țării noastre nu se va clădi doar în marile orașe, ci și în zonele rurale, acolo unde tradiția se poate împleti firesc cu tehnologia. Iar eu îmi doresc să contribui activ la această transformare, cu tot ce sunt, ce știu și ce fac deja. România verde se construiește în pași reali, prin oameni care cred în oameni. Restul vine natural.
– În final, un mesaj, un gând pentru cititori…?
– În final, le transmit cititorilor un gând din suflet: să-și urmeze visurile, indiferent de vârstă sau de etapa în care se află în viață. Pentru cei care poate simt că „e prea târziu” să schimbe ceva, le spun că niciodată nu e prea târziu să te apropii de cine ești cu adevărat. Iar copiilor și tinerilor le spun cu toată convingerea: căutați-vă pasiunea și aveți curajul să o urmați.
Cred că viața durabilă, în sens profund, cere uneori sacrificii, istoria ne-a arătat asta. Dar generația de azi are un privilegiu imens: tehnologia, libertatea de expresie și accesul la cunoaștere. Putem folosi toate aceste resurse nu doar ca să „reușim”, ci ca să construim ceva cu sens. Să lăsăm în urmă ceva ce contează.
Simt că venim adesea din trecut cu bagaje prestabilite, convingeri, frici, limite și, în alergătura noastră de zi cu zi, uităm să trăim. Ne luptăm să demonstrăm, să bifăm, să concurăm, când, de fapt, viața nu e o competiție, ci un drum de explorare. Dacă e să existe o competiție, aceea ar trebui să fie cu noi înșine: să devenim mai buni, fără să ne pierdem esența.
Adevărata valoare stă în a aparține, în a vedea lumea, în a o înțelege, în a-ți cultiva darurile, acei „talanți” cu care am fost înzestrați de la început, de Sus. Asta le doresc tuturor celor care citesc: să-și descopere talantul și să-l urmeze fără teamă.
A consemnat Ana-Alina Ciorici (Costache)
Foto: arhiva personală a Luminiței Ioana Vlaicu
