Planeta aceasta nu e doar a noastră. Omul nu este stăpânul ei absolut. Din când în când Natura ne arată acest adevăr, ca pe un semnal de alarmă, atunci când Omenirea devine prea arogantă și uită că și oamenii sunt doar „musafiri” pe acest pământ, ca și toate celelalte ființe, și nu stăpâni.
Acest lucru este demonstrat și de actuala pandemie care „a dat lumea peste cap”; un mic și „neînsemnat” virus a învins colosala putere a minții umane și a schimbat cursul istoriei, căci lumea nu va mai fi cum a fost înainte de atacul coronavirusului COVID-19. Multe lucruri s-au schimbat și se vor mai schimba până când se va descoperi leacul care ne va vindeca.
Virusul, un „germen inframicrobian, agent patogen, invizibil cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii, provocând diverse boli infecțioase; inframicrob”, are și sensul figurat de „contaminare morală”, dar deja aceasta este o altă „poveste”, însă și sensul de (în informatică) „program care se autoproduce, se atașează sau se lipește altor programe, pe care le paralizează sau le distruge” (NDULR).
Ceea ce putem reține din această definiție, fie că este vorba despre sensul propriu, figurat sau secundar, este că virusul „se auto(re)produce” și „contaminează” sau „distruge”. Dar Omul, considerându-se o ființă morală, nu ar trebui să aibă drept scop de „a ucide” virusul, ci de a-l anihila, de „a-l pune la punct”, de a-i anihila efectele negative asupra sănătății umane. În rest, trebuie să trăim cu el în armonie precum și cu celelalte ființe trăitoare pe pământ, bineînțeles, dacă acest virus este natural și nu creat (ca armă biologică). Toate ființele au dreptul la viață și au rostul lor pe această planetă dăruită de Dumnezeu, și Omul nu trebuie să intervină în evoluție decât atunci când amenințarea este evidentă, ca și în cazul de față, dar și atunci cu reținerea menționată mai sus, nu să ucidă, ci să caute soluții pentru eliminarea efectelor provocate de virus sau de altă vietate. Dacă acesta este agresiv și intră în celulele noastre pentru a se reproduce, să-l determinăm să iasă sau să nu se mai reproducă, dar această misiune intră în sarcina specialiștilor, medici virusologi, oameni de știință etc. Și așa cum comenta un medic la un post de televiziune, situația nefastă creată de virus în țara noastră și pe glob nu ține atât de mult de medicină cât de organizare, (am zice noi, de ambele), și aici intervin politicienii și managerii, însă cei cu adevărat dedicați, și nu „interesați”.
În popor circulă o vorbă înțeleaptă: „Dumnezeu ia, Dumnezeu dă”, dar pentru cei care cred în Divinitate, căci celorlalți nu le pasă cine ia și cine dă, ei își văd de interesele lor și lumea poate pieri, numai ei să câștige, dar vine o zi când, pe neașteptate, și lor „li se ia”, așa că tot e mai bine să asculte „vocea poporului”, poate se mai cumințesc. Virusul care ne-a căzut pe cap nu e decât o atenționare sau, cum tocmai a spus-o președintele american Trump: „o binecuvântare”, ca să vezi și să nu crezi, mersi de așa binecuvântare, noi avem alt Președinte, mult mai grijuliu și destoinic, ne păzește și de COVID, și de „ciuma roșie”, chiar dacă uneori le confundă.
Indiferent ce am gândi și am spune, până când trecem de „ce e mai rău”, trebuie să respectăm recomandările autorităților în ceea ce privește protecția contra virusului și să încercăm să conviețuim cu acesta până când se va plictisi și ne va părăsi ca nefiind „buni la gust” precum în cazul atacurilor rechinilor, aceștia îi mușcă pe oameni, dar apoi le dau drumul, după ce gustă din sângele lor și constată că nu le place. Și virusul ne-a „mușcat” destul; în curând oamenii vor descoperi antidotul, care nu-i va fi pe plac incisivului dușman invizibil și ne va părăsi, așa că e mai bine să rămânem optimiști și să ne protejăm pe cât putem.
Mihai Trifoi
