„Concepţia că bolile civilizaţiei apusene sunt legate de stilul de viaţă şi că ele pot fi prevenite este cea mai importantă descoperire medicală a secolului al XX-lea” (dr. E. Rădulescu).
Dat fiind faptul că mai rămânem o vreme la controversatul subiect al alimentaţiei, o întrebare îşi cere răspunsul: într-o perioadă în care problemele pe care viaţa le ridică fiecărui om precum şi societăţii, toate cu importanţa şi urgenţă lor, obligându-ne la noi şi noi deliberări, la schimbări de atitudine, alimentaţia chiar este un lucru prioritar şi merită atâta atenţie?
De când există, oamenii s-au hrănit, în vremuri mai bune sau de restrişte, mai mult sau mai puţin consistent, copil sau adult, mai învăţaţi ori mai puţin; fiecare om a trebuit să împlinească această necesitate biologică, fără multe cunoştinţe speciale, de cele mai multe ori. Apoi, este o lucrare pe care o repetăm de mai multe ori pe zi, într-o viaţă în medie de 70.000 de ori. Este deci un lucru „la ordinea zilei”, de ce trebuie, adult fiind, să ştim atât de multe amănunte ca să ne hrănim? Un răspuns simplu şi scurt ar fi: ca să ne fie bine, ca din această lucrare, care cere o investiţie vrednică a fi luată în considerare, beneficiile să fie maxime şi să ocolim suferinţa. Departe de a se banaliza prin repetiţie, timpul dedicat mesei poate fi o binecuvântare, nu doar prin aportul nutriţional ci şi prin prilejul de comuniune pe care îl oferă celor strânşi în jurul mesei cu voie bună şi recunoştinţă.
Un vizionar în probleme de sănătate din sec. al XII-lea, învăţatul şi medicul Moses Maimonides, nota: „cunoştinţele privind alimentaţia sunt poate cele mai importante din toată medicina, deoarece nevoia de hrană nu încetează niciodată, nici în sănătate nici în boală.” Observaţia este făcută în termeni simpli şi dovedeşte recunoaşterea legăturii dintre nutriţie, sănătate versus boală, într-o perioadă atât de îndepărtată. Din nefericire, în sec.al XXI-lea ştiinţa nutriţiei nu are loc în programa analitică şi aşa foarte încărcată, de aceea absolvenţii facultăţilor de medicină din toate ţările sunt foarte puţin pregătiţi pentru a da sfaturi competente în acest domeniu.
Dacă până acum nutriţia avea în vedere compoziţia şi greutatea corpului uman, distingând doar trei categorii – normoponderali, subnutriţi şi supranutriţi – în contextul actual lucrurile sunt văzute mult mai nuanţat. Cercetările au arătat că nutriţia este un factor deosebit de important care interacţionează cu profilul genetic al persoanei, influenţând evoluţia bolilor precum şi răspunsul la tratament.
Societatea Americană de Gastroeneterologie a înfiinţat, recent, o secţie de Nutriţie şi Obezitate, recunoscând faptul că un bolnav care se prezintă cu o boală gastrointestinală are şi alte tulburări, în paralel. Între problemele alimentare şi celelalte suferinţe existând o interacţiune tot mai mult probată. Un exemplu convingător este dat de efectele nutriţiei asupra funcţiei imunitare, asupra sistemului muscular şi a funcţiei antioxidante.
Relaţia dintre nutriţie şi starea de sănătate este concludentă, dacă privim câteva date statistice. Menţionăm că cele mai multe studii vin de pe teritoriul S.U.A. pentru că ei şi-au permis să le întreprindă, costurile fiind foarte ridicate (număr mare de subiecţi, perioade de urmărire foarte lungi). Astfel, în anul 1900, între 10-15% dintre americani mureau din cauza unor boli cardiovasculare şi a accidentelor vasculare cerebrale. În anul 2000 (după 100 ani), 45% din decese se datorează celor două maladii. Tot în anul 1900, 6% dintre americani mureau de cancer, astăzi proporţia este de 25%.
După al II-lea război mondial, când populaţia a început să consume în cantităţi tot mai mari produse de origine animală, – industria a inundat piaţa cu alimente bogate în calorii dar lipsite de elemente hrănitoare – frecvenţa bolilor cardiovasculare şi canceroase a crescut exploziv.
În momentul de faţă, din întreaga producţie de porumb din S.U.A. populaţia consuma mai puţin de 1%, restul de 99% se foloseşte pentru creşterea animalelor, fabricarea siropului de porumb pentru băuturile nealcoolice, fabricarea de aditivi pentru combustibilul motoarelor cu explozie precum şi pentru fabricarea hârtiei.
Pe plan mondial, în ţările industrializate se estima, pentru anul 2006, o rată a deceselor urcând până la 56.000.000 din care 7.000.000 prin boala coronariană şi 5.500.000 prin accidente vasculare. Rezultate îngrijorătoare care trebuie să ne dea de gândit. Principalii factori de risc incriminaţi sunt: alimentaţia excesivă, preponderent de natură animală, inactivitatea fizică la care se adăugă uneori fumatul, au drept rezultat creşterea concentraţiei de grăsimi în sânge, obezitatea şi hipertensiunea arterială. Cel care a luat în considerare cei trei factori amintiţi, într-un studiu recent, este dr. R. Beaglhole din Noua Zeelandă, care a notat că 75% din cazurile noi de boli cardiovasculare se datorează triadei amintite, iar reversul îmbucurător este ca înlăturarea lor ar putea reduce decesele amintite în proporţie de 75-90%. Celor care ignoră această legătură şi îşi pun speranţa în progresul geneticii excluzând o reforma a stilului de viaţă, acelaşi cercetător le aminteşte că genetica ne ajută să înţelegem susceptibilitatea individuală, însă nu va contribui la controlul bolilor cardiovasculare.
O altă statistică cu rezultate încurajatoare ne spune că o scădere cu 2% a tensiunii arteriale medii ar putea preveni 1.3 milioane de decese prin accident vascular cerebral (15% din total), şi 600.000 decese prin infarct miocardic. Cum s-ar putea reduce tensiunea arterială? Prin scăderea consumului de sare de la 7 grame cât se consuma în medie pe zi la 0.7 grame, cât este necesar organismului. Sigur, gustul alimentelor va fi schimbat şi vom fi tentaţi să renunţăm; o soluţie foarte la îndemână este să se consume într-o zi, cu ritmul obişnuit al meselor, numai salate fără sare sau fructe, iar a doua zi alimentele cu cantitatea de sare corectata vor deveni plăcute. Oare noi oamenii, capabili să simţim, să gândim şi să facem lucruri atât de înălţătoare, să fim înfrânţi de câteva grame de sare, dacă în balanţa se afla viaţa şi mortea, sănătatea şi suferinţă?
În China, Asia de sud-est, Africa, America centrală şi de sud, unde nu au pătruns încă alimentele bogate în carne, zahăr şi grăsimi, diabetul şi bolile coronariene sunt încă foarte rare, aproape necunoscute, pe când în celelalte zone geografice aceste boli ale civilizaţiei şi abundenţei au cuprins şi animalele de companie.
Revenind de la statistici la viaţa de zi cu zi, un lucru este evident: pentru a schimba un obicei trebuie să dorim schimbarea. Însă, obiceiurile vechi sunt comode, şi, pentru a ne elibera de ele convingerea şi hotărârea trebuie să fie puternice. Dorinţa singură nu poate schimba practicile vechiului stil de viaţă. Trebuie să înţelegem ce, de ce şi cum schimbăm. Următorul pas este un efort conştient pentru a pune în practică modelul ales care, cu timpul va deveni obişnuinţă. Suntem ajutaţi în acest demers de alcătuirea minunată a fiinţei noastre: dispunând de CONŞTIINŢĂ şi AUTOCONTROL, ne putem face din bunele obiceiuri un puternic ALIAT. Acest mod de a privi lucrurile, departe de a fi o noutate, este un adevăr temeinic care străbate veacurile ca un ecou: „Alege ce este mai bun şi obişnuinţa îl va face plăcut şi uşor” (Pitagora).
Luminiţa Iacobina CURTEANU
