„Medicii lucrează pentru a ne menţine sănătatea, iar bucătarii ca să o strice. De cele mai multe ori ultimii au mai mult succes.” – D. Diderot
În încercarea de a plasa într-o scară a valorilor sănătatea, găsim că ea este nu doar prioritară ci esenţială, de aceea continuăm să observăm rolul major al alimentaţiei în economia vieţii noastre.
De ce ne-am oprit la elementul alimentaţie este lesne de înţeles. În cursul vieţii un om consumă între 40-50 tone de alimente şi ca urmare, obiceiurile alimentare au un cuvânt decisiv asupra sănătăţii. În faţa acestei realităţi, avem de ales între gusturi şi obiceiuri nesănătoase versus conştienţa principiilor benefice, bine cunoscute. Aşa cum ştim, sănătatea este rezultanta acţiunii multor factori, dar noi suntem responsabili de cei pe care îi putem influenţa. Calitatea atmosferei nu o putem îmbunătăţi, dar putem să nu poluăm, putem alege să nu fumăm, precum şi să aerisim suficient spaţiul în care trăim. De asemeni putem folosi timpul liber căutând cât mai frecvent aerul curat al pădurii. Spre exemplu, o persoană care fumează un pachet de ţigări pe zi creşte riscul de îmbolnăvire de 50.000.000 de ori. (sursa: „Alimentaţie inteligenta” – dr. Emil Rădulescu). Concluzia este rezultatul unor studii efectuate de către experţi în toxicologie,pe termen lung.
În ceea ce priveşte alimentaţia, nu putem exclude total substanţele chimice dăunătoare (pesticide, îngrăşăminte, insecticide, amelioratori, conservanţi, etc.) dar putem alege să folosim preponderent produse de origine vegetală care conţin antidotul împotriva acestora – vitamina C precum şi alte elemente fito-chimice favorabile sănătăţii.
Independent de legislaţia în vigoare, fiecare dintre noi avem obligaţia de a citi cu atenţie informaţiile înscrise pe ambalaj (oricât am fi de grăbiţi), întrucât calitatea fiecărui produs este verificată obligatoriu înainte de punerea pe piaţă, iar ulterior doar prin sondaj sau urmare a unei reclamaţii. Putem şi e bine să alegem alimentele mai puţin procesate, neconservate şi în măsura în care se poate, pregătite în casă.
Continuând să susţinem afirmaţia din titlu, să remarcăm că în ţările industrializate se observă că un nou-născut la termen cântăreşte în medie trei kg., iar la vârsta adultă, greutatea lui ar fi în medie de 65 kg. Această creştere în greutate, de douăzeci de ori, cu dezvoltarea corespunzătoare a ţesuturilor se datorează alimentelor consumate, procesate şi reţinute de organism. Astfel, noi devenim ceea ce am clădit prin alimentaţie, suntem în mare măsură rezultatul propriilor alegeri.
Cel care prin studiile şi experimentele sale a devenit fondatorul nutriţiei, că ramură importantă a medicinei, este Antoine Laurent de Lavoisier (1743-1794); el a observat reacţiile ce însoţesc asimilarea şi modul în care sunt folosiţi nutrienţii la nivel celular. Ca rod al multor experimente pe cobai, chimistul a descoperit principiul oxidării şi producerii de căldură; o primă concluzie pe care mai apoi ştiinţa a verificat-o, a fost în legătură cu folosirea oxigenului pe care îl inspirăm şi pe care Lavoisier a arătat că organismul nostru îl consumă producând bioxid de carbon şi apă. Astfel, cu mai bine de 200 de ani în urmă au fost puse bazele calorimetriei şi energeticii umane. Tot el a fost cel care a dobândit noţiunea, avangardistă pentru vremea aceea, despre organismul uman ca un laborator cu sisteme biologice complexe, care convertesc energia pe care o primesc prin prelucrarea alimentelor, într-o energie utilă organismului, a menţinerii temperaturii optime şi a desfăşurării multiplelor procese ce susţin viaţa prin creştere, reparare şi reproducere. Organismul nostru, ca de altfel al întregului regn animal, este o adevărată uzină vie, în care componentele alimentare – grăsimi, dulciuri şi proteine – sunt oxidate în multe etape, cu paşi mici, din care rezultă energia. Figura de stil că suntem o flacără are şi elemente concrete în biochimia celulelor corpului nostru. Reacţiile chimice oxidative care au loc în celule sunt identice cu oxidarea rapidă ce survine în orice flacără, privind lucrurile din punct de vedere termo-dinamic.
Am poposit ceva mai mult la acest capitol, puţin colateral subiectului în discuţie, întrucât se consideră că aceasta pagină luminoasă din istoria umanităţii nu a adus doar elemente importante şi inovatoare pentru înţelegerea profundă a legilor ce întreţin viaţa, ci aduce şi un plus de speranţă şi încredere într-o vreme în care cea mai mică bacterie sau insectă ne expun ameninţător de repede, în fiecare clipă, bolii.
Au existat şi există oameni, iată, pe care o Înţelepciune mai presus de noi îi călăuzeşte să afle lucruri care ne umplu de uimire şi ne sunt de mare folos. Şi poate cel mai mare bine constă în faptul că ne ajută să conştientizăm complexitatea vieţii, a mecanismelor ce o guvernează, precum şi valoarea fiecărui gest şi obicei pe care îl adoptăm.
Luminiţa Iacobina Curteanu
