Trecuse mult prea mult timp de când în municipiul Târgu Secuiesc nu a mai fost organizată o lansare de carte, care să fie îngemănată și cu un spectacol de muzică. A fost de-ajuns să aflu că exact de Ziua Poeziei (21 martie a.c) a văzut lumina tiparului volumul de poezii intitulat „ DUMINICĂ, ÎN OCTOMBRIE”, al poetei Mihaela Aionesei, ca în mintea dar mai ales în sufletul meu să se-aprindă dorința de a pune la cale un eveniment de lansare a celei de a 13-a cărți în care scriitoarea din „orașul breslelor” a pus, în cuvânte după cuvânte, anotimpuri, tristeți, iubire, credință, dor de MAMĂ, lacrimi și bucurii, pe care le-a adunat cu trudă în volumul pe a cărui copertă stau și se privesc, liniștiți, doi ochi frumoși de fată și-un fluture cu aripi albastre.
Iar pentru că „poezia naște muzica sau merge mână în mână cu ea”, mi-am zis că tare s-ar bucura cei care vor participa la acest eveniment dacă ar asculta și muzica folk interpretată de Walter Ghilocescu, bucurie pe care au trăit-o spectatorii prezenți la spectacolul „Armonii de emoție” susținut de acesta, împreună cu Dinu Olărașu, la Zilele Sfântu Gheorghe 2023.
Iar cum astrele se aliniază atunci când un vis trebuie transformat în realitate, a fost de-ajuns să aflu de la președintele Asociației „Suflet Românesc” din Târgu Secuiesc, Consatntin Pătru, că la începutul lunii iulie sunt Zilele Orașului, pentru ca evenimentul denumit „Suflet de duminică” să prindă contur și să fie cuprins în programul Zilelor muniucipiului Târgu Secuiesc, împreună cu spectacolul folcloric susținut de îndrăgita interpretă Daniela Condurache, Grupul vocal folcloric „Maris” din Târgu Mureș și Ansamblul „Junii Covăsneni”.
Astfel, în zi de duminică, 2 iulie a.c., frumoasa sală mare de expoziții a Casei de Cultură „Vigado” din Târgu Secuiesc a devenit neîncăpătoare pentru iubitorii de poezie și muzică, împreună cu care am trăit momente pline de emoție și de frumos, ce cu greu se vor șterge din inimile noastre.
Timp de peste două ore, cuvintele frumoase rostite despre poetă și despre volumul ei de către scriitorul Constantin Marafet, vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor ,,Octavian Moşescu” Râmnicu Sărat, de prof. drd. (și poetă) Tatiana Scurtu, din Sf. Gheorghe, și de subsemnata, s-au împletit atât de frumos cu poeziile recitate de Mihaela Aionesei, cu inegalabilul vals „Gramofon” al compozitorulu Eugen Doga, cântat la pian de micuța Anastasia Cosneanu, din Zăbala, precum și cu cântecele mai vechi sau mai noi ale lui Walter Ghicolescu. La inițiativa Gabrielei Stoian, managera lui Walter, și cu implicarea acestuia, am reușit să o surprindem total pe Mihaela cu două cântece puse pe versurile a două poezii din proaspăt lansatul volum „Duminică, în octombrie”, de ajunsese poeta să se întrebe, până la un moment dat, „cum de seamănă într-atât de mult versurile” ei?, cu cele ale melodiei interpretată, în premieră, la Târgu Secuiesc, de „Wrăjitorul din folk”.
„Un poet al lumii viitoare, Mihaela Aionesei”
Așa și-a denumit scriitorul Constantin Marafet discursul său pe care l-a rostit în fața publicului tânăr (cea mai micuță participantă a fost o fetiță de doar 4 luni, care a stat cuminte în brațele mamei sale), sau cu mai mulți ani în spate (înv. Maria Sovejan, din Mărtănuș, trecută de 80 de ani) sosiți la „SUFLET DE DUMINICĂ” din mai multe localități ale județului dar și din afara acestuia.
„Am învățat, chiar din secolul trecut, să citesc poezia cu sufletul și s-o așez în inimă ca pe o veșnicie, așa, de-a latul vieții, fiindcă înălțimea există doar în marea poezie. Multe tristeți au năvălit ca o furtună de vară, răscolindu-mi respirația și nostalgiile din hibernare, dar și bucurii, din autenticitatea metaforelor.
Un poet autentic nu aparție unei localități, unei țări, ci el aparține lumii. În poeziile lui găsești durerile lumii și facerea ei, găsești îndumnezeire și dragoste. Cum pot aceste lucruri să aparțină doar unei localități, unei țări? Și, în plus, poetul este un mesager al iubirii. Să-l primim cum se cuvine în sanctuarul păcii din noi!
Un astfel de poet, de mesager al iubirii este și Mihaela Aionesei, născută la 6 dec. 1971, în Pașcani, orașul care a dat țării personalități notabile. Dar cum destinul are o biblie proprie, Mihaela Aionesei s-a impus prin forța cuvintelor, a dat strigăt și duioșie cuvintelor scrise, de se aude în univers ca o binecuvântare, tocmai din Târgu-Secuiesc, orașul marilor încercări.
Până la ora aceasta și a orologiului din Piața Sfatului, se pare că poeta Mihaela Aionesei a strâns ca zestre pentru nemurire 13 volume de poezie autentică, la două dintre ele, „Sisifa”, 2018 și „Cerul de la capătul scării”, 2021, mi-a încredințat onoarea de a-i fi editor. În cărţile autoarei găsim, ca într-un muzeu viu, durerile lumii, cele despre care vorbeam mai înainte, dar și un templu, „Unul micuț cât să încapă numele Domnului…” (conf. Stepele tăcerii), pentru că Mihaela Aionesei face totul în numele Domnului.
Așadar, să facem din cărți păsări care să ducă dragostea pe aripile lor deschise, de la noi către Dumnezeu, și să se întoarcă la oameni ca un izvor de emoție și dragoste. O astfel de carte este și volumul „Duminică, în octombrie”, Editura Neuma, 2023, un volum consistent și bine organizat, semn că poeta nu se joacă atunci când este vorba de poezie. Volumul este, din punct de vedere estetic, o bijuterie literară. Are o libertate a ideilor și o descătușare a emoției, cum numai la marii poeți o întâlnești: „Ninge la fereastra dinspre mine/ și fulgi se transformau în miei” (conf. Poezia e atunci când…). Sau „ca o pasăre/ vâslind spre lumină-” (conf. Chimie). Emoția acestor versuri este precum o rugăciune.
Poezia Mihaelei Aionesei se impune prin procedee de expresii și prin credința în noua poezie încă din incipit: „Scriu. Scriu ca și când în mine/ aș ispăși cea mai grea penitență/” (conf. Stepele tăcerii) și din care erupe ca un vulcan setea tăcerii, pe care o stăpânește cu greu. Apoi, brusc, recunoaşte că îi place „să-ți adulmec/ șovăiala dintre așternuturi/”, aceasta fiind tot o sete, pe care vrea s-o păstreze cât mai mult „… să nu cadă pe dinafară fericirea”. Dragostea plutește „…ca bătaia de aripi/ a fluturelui deasupra unei flăcări-” și „…Ca o secure împlântată /în moalele sufletului stă pregătită”.
Mihaela Aionesei este foarte atentă la fiecare cuvânt folosit în desăvârșirea emoției și a discursului interior. Scrie poezii pe lacrima din palmă. Chiar dacă are multă dragoste de oferit, își îndreaptă poemul spre lumină și face din el „o capcană de prins inimi”. Reuşește de bună seamă. Parcă aud și cânt împreună cu Poetul „… cântec(ul) împrumutat din Rai”. Mihaela Aionesei respiră dragoste și se luptă cu timpul: „Aș fi sperat…/Aș fi avut timp poate/ să fiu eu jăratecul care te poartă/ între zări albastre.”.
Mihaela Aionesei ne arată deschis partea cealaltă a sufletului, credința în Dumnezeu și credința în iubire, acestea două formând un tot unitar, un corp comun în cursul vieții. Chiar și așa, nu este un volum doctrinar. Lasă imaginarul să zburde „pe un umăr de fluture hoinar/ la fel ca sufletul acestei toamne”. Convingerea mea este că tocmai aceste metafore inedite, estetica interorizării poetului dau valoare textului, pentru Mihaela Aionesei fiind chiar o atitudine existențială această formă de discurs al emoției.
Acest lucru îmi demonstrează mie că este un poet născut și nu făcut. Stări interioare, exteriorizate pe o coală de hârtie, precum iubirea, poezia și Dumnezeu sunt inepuizabile. Aşa că așteptăm cu înfrigurare următoarele trăiri alei poetei.
Mihaela Aionesei este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București-Poezie (2019) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România-Filiala Brașov (2020).
Mihaela Aionesei este un fluviu din care poezia se înalță peste zborul șoaptelor, un munte din care curg lacrimi vindecătoare de singurătăți. Felicitări, Poete!”
Constantin Marafet
***
„…Cu cât Mihaela Aionesei (ne) dăruiește mai mult suflet, Dumnezeu îi reface provizia”.
Prezentă la Târgu Secuiesc, prof.drd. Tatian Scurtu a vorbit atât despre poetă cât și despre volumul de poezie la a cărei lansare a fost prezentă:
„Născută pe plaiuri moldovene, la Pașcani, Mihaela Aionesei se stabilește la Târgu Secuiesc, în județul Covasna, în 1982. Acum, după decenii de scris românește, Mihaela Aionesei este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București, Poezie (2019) și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala Brașov (2020).
De la debutul literar din anul 1984, consemnat în ziarul Cuvântul Nou din Sfântu Gheorghe (cu poezia Pace publicată la rubrica „Tinere condeie”) și până la debutul editorial, în 2011, cu volumul de versuri Cerșetori de stele, Editura Art Book, Bacău, au trecut câțiva ani. Dar, de atunci, Mihaela nu s-a mai oprit. Și bine a făcut!
Și, cu cât Mihaela Aionesei (ne) dăruiește mai mult suflet, Dumnezeu îi reface provizia. Și atunci, Mihaela își pune din nou sufletul pe tavă… Căci asta a făcut în toate cele 15 volume de autor publicate până acum.
Ca un jurnal al călătoriei printre gânduri, volumul Duminică, în octombrie, de Mihaela Aionesei cuprinde titluri, precum: Septembrie marți; Octombrie luni; A nins la Ierusalim; E miercuri 2/2/2022; E o zi normală de joi; Lună albă – April; Pe strada facebook; Decembrie șase două mii douăzeci și unu; sau E vineri treisprezece…
Așa cum ne-a obișnuit, metafora se așază firesc în cotidianul poeziei sale și se desfată din plinătatea cuvântului: suspin de greieri; umăr de bufniță albă; stele pe buze; răsfoim tăceri; biciuirile înserării; spinteci cu privirea luna; cortina din mine; trec luna prin suflet; în moalele sufletului; în neodihna genunchilor; despic inima cu pana; peticesc lumina; nisipul scuturat din cuvinte; zăpezi ce năvălesc cu toți caii cerului…, dar și câteva epitete răsfirate și frumos conturate, precum: poeme fierbinți; cuci stingheri; triste ape; un blând popas; miercure albă; doică duioasă; trestiilor înverzite; cuvinte dezlânate; zori feciorelnici și cuminți etc.
Comparațiile surprind cititorul și întăresc puterea de a induce starea de visare a metaforelor plămădite de autoare: lumina curge ca mierea; scriu ca și când în mine/ aș ispăși cea mai grea penitență; mâinile atingându-se ca două vipere neîmblânzite; un strigăt la fel de mut ca lebăda lui Cehov; căutând ca un sclav caii verzi de potcoave etc.
Motivele literare însăilate în această „duminică de octombrie” sunt: stelele, ploaia, grădina, lacrima, luna, aripa, flacăra, noaptea, inima, primăvara, toamna, vântul, cerul, biserica, pădurea, lumina, crucea, curcubeul, licuricii, lebăda, fluturele, timpul etc., toate acestea înserându-se în jurul unui laitmotiv, acela al sufletului, pentru care „luna arde ca o gutuie să (-l) lumineze”.
O felicităm pe Mihaela pentru alt volum reprezentativ al operei sale lirice și pentru recentul premiu acordat la Sf. Gheorghe, în cadrul Zilelor Andrei Șaguna, premiul „I.I. Rusu”, pentru ofranda adusă cuvântului și neamului românesc de-a lungul timpului în întreaga sa activitate jertfelnică, dăruitoare și dătătoare de speranță noilor generații.
La mai multe asemenea reușite, draga noastră Mihaela, să te citim și să te cinstim, în cadrul orelor de Limba și literatura română din școlile noastre, în cadrul cenaclurilor literare, lansărilor de carte și activităților culturale din arealul sud-est transilvan și în întreaga țară”.
S-a cântat și s-a dansat pe muzica bună cântată de Walter Ghicolescu, „Wrăjitorul din folk”
Sosit la spectacolul organizat de Zilele Municipiului Târgu Secuiesc direct din Grecia, Walter Ghicolescu a îmbinat compozițiile proprii prin care cântă în fața publicului despre prieteni și iubire, dragoste de părinți și de patrie, cu melodii folk cunoscute, ale altor colegi de breaslă, și poezii ale poetului Marin Sorescu. Nici nu știm când au trecut cele 90 de minute dedicate „momentului lui”, în care publicul i-a cântat cântecele și unii din sală (printre care m-am numărat și eu), am și dansat.
A fost atât de frumos tot ceea ce am trăit duminică, la Târgu Secuiesc, alături de Walter Ghicolescu, încât Mihaela Aionesei a scris pe pagina sa de socializare că: „ Abia a plecat și deja îl vrem înapoi să ne cânte și să ne încânte. Îi mulțumim din tot sufletul, că deși a avut un program foarte încărcat, a acceptat propunerea doamnei Maria Crețu-Graur de a parte din spectacolul „Suflet de Duminică”. O prezență plăcută și carismatică care ne-a dezmorțit inimile cu emoția și sensibilitatea pe care cu ușurință le transmite, reușind să atingă și să răscolească sufletele ascultătorilor cu vocea-i caldă. A fost o bucurie și o mare onoare să-l am alături la lansarea cărții Duminică, în octombrie. Un DAR neașteptat al destinului, după cum am spus și la eveniment, care prin repertoriul muzical a completat și a încununat cum nu se putea mai frumos, o zi de mare importanță pentru mine. Nu știu cine aranjează astrele Sus, dar o face tare bine. Aprecieri multe din partea tuturor celor prezenți la eveniment care au fost cuceriți de prezența ta.”
***
„Lumină din lumina lor am fost. Bucurie din bucurie. Emoție din emoție”
La evenimentul cultural „Suflet de duminică” organizat de Zilele municipiului Târgu Secuiesc, poeta Mihaela Aionesei a fost copleșită de emoția și bucurai momentelor unice trăite împreună cu organizatori, invitați, public, Walter Ghioculescu și membrii familiei sale.
Din preaplinul sufletului ei, Mihaela a scris, pe pagina sa de socializare:
„Vine o vreme când tot ce ai dăruit, ce ai jertfit, se întoarce ca o binemeritată răsplată. Seara de duminică, 2 iulie 2023, despre asta a fost.Despre binecuvântare, emoție, iubire, dăruire, încântare, pasiune, suflet. Mai ales despre suflet, pe care, fără rezerve, l-am revărsat în toate, așa cum de la Dumnezeu am învățat. Căci ce altceva ar fi fost omul fără răsuflarea divină a Sfântului Duh, decât un biet omuleț de lut spulberat la prima adiere de vânt.
Deși s-au spus cuvinte frumoase la adresa mea și a cărții Duminică, în octombrie, mulțumesc pe această cale invitaților principali Constantin Marafet, Tatiana Scurtu și moderatoarea evenimentului Maria Crețu-Graur, nu ne-am adunat pentru a ne lăuda, ci pentru a oferi din bogăția noastră sufletească. Muzica și poezia s-au completat armonios. Au creat o atmosferă de cenaclu, așa cum era odată, dându-ne acea stare de bine de care cu toții aveam nevoie.
Nu era nevoie de aprecieri verbale, deși le-am primit cu generozitate. Lacrimile care scânteiau în ochii celor prezenți, neputându-și ascunde bucuria ori tristeța, mirarea ori încântarea, au fost cele mai autentice semne că spectacolul intitulat atât de inspirat, „Suflet de Duminică”, și-a atins pe deplin scopul. Noi toți laolaltă, protagoniști și spectatori, am fost un singur suflet care a gustat din plin sărbătoarea inimii care le știe și le îndură cu stoicism pe toate.
Tineri, copii și vârstnici, am vibrat de emoție la unison pe melodiile intrepretului Walter Ghicolescu care ne-a încântat sufletele trezindu-ne dintr-o nedreaptă amorțeală. Pentru că suntem tot mai avizi de frumos, de sensibilitate, sinceritate, de trăire pură la cele mai înalte cote.
Într-o lume care pare că se îndreaptă vertiginos în jos, artistul ne-a invitat să urcăm împreună cu el pe aripile înălțătoare ale muzicii, amintindu-ne de părinți, de doruri și iubiri, dar și de vremurile în care, descătușați, cântam în sala mare a Casei de Cultură alături de poetul Adrian Păunescu la ”Cenaclul Flacără” care fusese și la noi în oraș cu mulți, mulți ani în urmă.
Pe atunci eram un copil care-și dorea să urce pe scenă să recite un poem, să arate lumii ce poate, dar care din cauza emoțiilor prea mari, a ratat șansa de atunci. Timpul a fost îngăduitor și înțelept, și pentru a nu mă face de rușine, m-a lăsat să mă coc bine, pentru a putea susține duminică seara un recital foarte apreciat de publicul din sală.
Mi-am dorit pentru a-i impresiona pe cei prezenți, să le fac o surpriză frumoasă și am invitat-o pe micuța și talentata Anastasia Cosneanu să ne încânte cu o piesă interpretată la pian. Am sfârșit prin a fi surprinsă eu, când, fără să fiu pusă în temă, am ascultat în primă audiție două piese compuse de Walter Ghicolescu pe versurile a două poezii din volumul Duminică, în octombrie. Un frumos complot pus la cale de Maria și Walter care m-a emoționat până la lacrimi. Ce să-ți mai dorești?!
A fost o seară de vis, cu oameni sensibili și receptivi care au încununat cu aplauze toate strădaniile noastre de a face dintr-o banală zi, o sărbătoare.
Mulțumiri cu recunoștință și prețuire tuturor românilor care ne-au fost aproape și ne-au ținut sufletele în palmă, marea lor majoritate veniți din Mărtănuș, Ojdula, Zăbala, Târgu Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Tulgheș, Piatra Neamț și chiar din Alba Iulia. Mulțumesc pentru flori, gânduri și impresiile, dar mai ales pentru inimile voastre în care mi-ați făcut loc.
Lumină din lumina lor am fost. Bucurie din bucurie. Emoție din emoție”
****
„Nu-i nimeni nebun”
De când am răsfoit, pentru prima dată, paginile celui de al 13- le volum de poezii „Duminică, în octombrie” al Mihaelei Aionesei, ochii mi s-au oprit pe titlul poeziei „Nu-i nimeni nebun”, în care poeta spune că:
„Nu-i nimeni nebun în ziua de azi
să se mai cațere pe munți
pentru o floare de colț
când cresc atâtea
buruieni pe margini.
Nu-i nimeni nebun
să țină piept unei furtuni
fie ea și de vară
când atât de ușor poți fi supus
și de o apă de ploaie.
Nu-i nimeni nebun
să bată în ziduri fără porți
să mai și aștepte să vină cineva
să mute soarele din loc în loc
când lumea este o himeră
purtătoare de chei
deschide orice
mai puțin suflete.
Nu, nu-i nimeni nebun
să scormonească în pietre
să caute rotunjimi de astre
printre atâtea strălucitoare”
Eu o contrazic pe draga mea prietenă, Mihaela Aionesei, și-i spun că, din fericire, Dumnezeu m-a ales să mă număr printre acei „nebuni frumoși” care încearcă „să mute soarele din loc în loc ” și, cu chei potrivite, să „deschidă suflete”.
De-atâta emoție și bucurie adunate în sufletul meu deschis către OAMENI, (dar și o porție zdravănă de oboseală), mi-a trebuit o săptămână ca toate cele trăite ÎMPREUNĂ, la Târgu Secuiesc, să mi se așeze frumos într-un cotlon al lui, pentru-a putea să le împărtășes cu Dvs.
Evenimentul organizat de Mesagerul de Covasna și Asociația ASTRA-Despărțământul Covasna-Harghita a fost susținut financiar de Primăria Târgu Secuiesc și de sponsori- Club For-You din localitate și Hotel TTS Covasna, cărora le adresez mulțumiri.
Mulțumesc, totodată, reprezentantei Casei de Cultură „ Vigado”, Abigel Szegeti, pentru buna colaborare în organizarea celor două evenimente culturale din zilele de 1-2 iulie 2023, precum și pentru pozele realizate de ea și de colegii ei, care au fost postate pe https://www.facebook.com/media/set/?vanity=sokadalomkezdi&set=a.754001080059541.
Maria Crețu Graur
Sursa foto:https://www.facebook.com/sokadalomkezdi
https://www.facebook.com/miha.aionesei
