Din multitudinea faptelor apărute în spațiul media, atât de bombardat zilnic de lucruri nemaiauzite izvorâte din oceanul informațional, cititorul rămâne amețit de amploarea fenomenului materializat în publicații de tot felul. Și tocmai de aceea este greu să ai o privire a tot cuprinzătoare, încât ne mulțumim și cu câteva știri care se cer „comentate”.
Pe ultima pagină a cotidianului național Click! Nr. 3728, din 24 aprilie 2019, două știri scurte ne-au atras atenția: una se referă la un individ de 25 de ani, Pawan Kumar, din India, din Utar Pradesh, care cică „și-a tăiat degetul cu satârul pentru că a votat greșit la alegeri”, adică a votat, din greșeală, nu cu partidul cu care ar fi vrut, care avea ca siglă elefantul, ci cu altul, al cărui simbol era lotusul. Și drept pedeapsă „Kumar s-a automutilat, ca să îi fie învățătură de minte”.
Și cum tot se apropie noi alegeri în România, ne-am gândit să atragem atenția viitorilor alegători să se uite bine pe ce simbol pun ștampila, altfel după alegeri s-ar putea să vedem prea mulți votanți cu degetul tăiat, drept pedeapsă, deci nu confundați simbolurile…
O altă știre, care ne aduce aminte cât de ciudată este lumea în care trăim, se referă la o superstiție pe la chinezi. Se zice că unii locuitori a marii Chine au gândul necurat când călătoresc cu avionul, să arunce monede de metal în motorul aparatului de zbor, ca să le poarte noroc, cam ca la noi când indivizi inconștienți fură cablurile de cupru de la calea ferată pentru a le da la fier vechi, ăștia nici măcar nu-și dau seama ce fac și ce urmări catastrofale pot avea acțiunile lor. Așadar, dragi cititori, când călătoriți cu aeronavele fiți atenți și la chinezi…
Trecând la alt domeniu, descoperim în aceeași publicație, la pagina 4, un articol despre episcopul reformat al Oradei, care acum are probleme serioase din cauza iubirii față de aproapele. Se spune în articol că „O femeie de 36 de ani pretinde că i-a fost amantă câteva săptămâni și că ar fi lăsat-o gravidă, dovada legăturii fiind sutele de mesaje pe care cei doi le-ar fi schimbat și în care episcopul îi declară iubire, îi trimite inimioare, săruturi sau îi cere poze deocheate”. Fără a intra în detaliile acestei „povești de amor”, observăm doar că lucruri „deocheate” se întâmplă și pe la casele unor fețe bisericești, și cum de Pomohaci s-a vorbit destul, să nu se creadă că doar la ortodocși se-ntâmplă asemenea „minuni”. Dar cum vizita Papei se apropie, e mai bine să ne facem curat prin ogrăzi și să ne regăsim smerenia tradițională, așa cum se cuvine tuturor, iar după aceea mai vedem noi …
Nu departe de pagina 4, la pagina 5 găsim un alt material publicistic, semnat de Alina Bucsain, cu titlul: „Nora” și fiul lui Năstase, viață de lux la Parlamentul European. Textul introductiv ne lămurește despre ce-i vorba: „Ce și-ar putea dori mai mult Mihnea Năstase și iubita lui, Corina Corolevski, fostă campioană balcanică și națională la atletism? Cei doi tineri au o viață ca din revistele de lux: vacanțe scumpe, haine de firmă, bijuterii exclusiviste.” Bravo lor! Ce să zicem? Despre o campioană balcanică și națională am zice că a câștigat destul ca să-și permită luxul, deși n-am crede asta în totalitate, însă despre tânărul Năstase am avea oarecare îndoieli cu privire la merite, însă n-ai ce face, ei aparțin generației a doua de „politicieni”, care au sărit etapele intermediare, ajungând direct în rândul elitelor lumii moderne. Și ce mai contează că își permit o viață de lux pe banii părinților sau ai lor, contează că sunt tineri, frumoși și și-au ajustat tupeul la cerințele politice. Nici nu e de mirare că mulți dintre politicienii români se înghesuie să ajungă la Bruxelles. Da, lumea s-a schimbat. Dacă în prima generație de politicieni România a trimis în Parlamentul European europarlamentari de tipul EBA, Becali, Vadim, Severin, Macovei și, bineînțeles, renumitul „patriot” Lászlò Tòkes, azi lucrurile arată altfel, căci „generația a doua” pare mai pregătită și mai ancorată în realitate, așadar să sperăm că aceștia nu se vor duce degeaba în Forul European, ci se vor z/bate cu adevărat pentru soarta României…
Nu mai insistăm cu lectura acestui ziar, mai ales că următoarele pagini sunt ocupate cu tot felul de dive, fotomodele cărora nu le-a prea ajuns materialul pentru îmbrăcăminte, știri din lumea sportivă, rețete culinare etc., și trecem la o altă publicație: Jurnalul, cotidian național, Serie nouă, nr.359 (7671), 24 aprilie 2019, în care, la pag.2, aflăm că ”Dispar 30.000 de locuri la liceu” și că „În același timp, ministrul Ecaterina Andronescu a anunțat că începând de anul viitor nu vor mai exista clase cu mai mult de 25 de copii și că din 2020 clasa pregătitoare va deveni clasa I-a”, pentru că doamnei ministru nu-i place denumirea „clasa zero”, și aici chiar că are dreptate căci zero e zero.
Pe pagina următoare un alt titlu ne atrage atenția: Escrocheria „Cazinoul din Constanța”, după modelul Notre-Dame. Autoarea articolului, Diana Scarlat, a subliniat foarte bine cauza acestor escrocherii: „Povestea întârzierii lucrărilor de reabilitare a cazinoului din Constanța a avut la bază fraude cu bani publici, disensiuni politice, probleme legislative și numeroase contestații la licitații.” Da, așa este, la români întârzierea lucrărilor este o practică obișnuită, căci iată, au trecut aproape 30 de la revoluție și Cazinoul încă nu este reabilitat, nu e ciudat? Dacă noi am fi fost germani, chinezi sau japonezi, în acești ani am fi putut construi 30 de cazinouri noi, nu doar să reabilităm unul vechi. Este normal ca din cauza modului cum ne implicăm în tot ce facem, profită escrocii, care sunt mai inteligenți decât cei care ar trebui să ia decizii corecte.
În România mulți suferă de o boală ciudată: delăsarea, chiar și acolo unde în urma muncii desfășurate se scoate profit, așa cum reiese din articolul cu care începe pagina 5: „Agricultură rudimentară, dar profitabilă”. Textul introductiv ne lămurește: „Numai în prima lună a acestui an, România a exportat cereale de 170,4 milioane de euro, îndeosebi în țările din Uniunea Europeană. Cu toate că realizările din ultimii ani în acest sector sunt impresionante, agricultura autohtonă se face în continuare la nivel rudimentar.” Și atunci nu este firesc să ne întrebăm: Chiar nu ne dorim o producție mai mare? Și dacă da, atunci de ce nu schimbăm metodele pentru a o obține și preferăm să lucrăm „rudimentar”? De vină este delăsarea, de multe ori provocată de birocrație, de legislația prea stufoasă, de zeci de aprobări, de numeroase tracasări, până când omul se plictisește umblând pe drumuri și bătând zadarnic pe la toate ușile ca să obțină vreo aprobare care i-ar fi favorabilă în activitatea pe care o desfășoară.
Se pare că nici politica nu este mai prejos. Pagina 6 este ocupată în bună parte de un articol cu titlul: Iohannis respinge remanierea. Urmează restructurarea Guvernului în Parlament. Dar acesta este deja un lucru bine cunoscut, semănând cu jocul „Șoarecele și pisica”, deci repetat de multe ori, de atâtea ori, încât oamenii s-au săturat și de unii și de alții, căci ei ar dori să vadă rezultate, nu vorbe, să vadă că viața lor se îmbunătățește și țara prosperă, căci din certuri continue nu iese nimic bun.
Vom încheia această privire în presa vremii cu mesajul lui Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, pentru politicienii care conduc România: „Ar trebui să-și amintească de logica creștină: cel puternic îl slujește pe cel slab, nu invers” (Libertatea, Nr.9678, p. 6, 24 aprilie 2019), însă ne este teamă că cei care nu vor să înțeleagă vor citi îndemnul de la coadă la cap, după cum cere logica zilelor noastre…
Mihai Trifoi
