Se numeşte Alina Deaconu, are 31 de ani şi e mama unei fetiţe minunate de 3 anişori. A terminat o facultate de Asistenţă socială, şi anul acesta fusese admisă la Medicină la Bucureşti. Drama tinerei a început pe 26 noiembrie (a.c), când a fost diagnosticată cu cancer. Acum ea are nevoie de 25 000 de euro pentru operaţie. Salvarea Alinei stă în noi toţi.

Atunci când suntem sănătoşi nu ne gândim că în orice secundă destinul nostru poate căpăta o altă traiectorie.

Alina Deaconu era o tânără fericită, cu planuri de viitor, cu visuri. Toate acestea au dispărut de pe o zi pe alta şi au făcut loc neliniştii, tristeţii.

Cancerul, duşmanul tăcut

În urmă cu mai puţin de o lună tânăra a primit un diagnostic crunt. „Un simplu examen tomograf m-a făcut să realizez cât de brusc ţi se poate schimba viaţa. Aveam dureri de spate dar nu am bănuit niciodată ce ar putea fi. La un control – pentru că medicii mi-au spus că aş avea scolioză – am mers şi am făcut radiografii, apoi fără să-mi spună nimic, medicii m-au trimis urgent la o tomografie. Acolo mi-au spus clar că trebuie să ajung imediat pe chirurgie toracică, pentru că o tumoare care mi-a invadat coastele. Medicii numesc asta osteo­liză. Practic, mi-a distrus trei sau patru coaste şi a ajuns până în dreptul vertebrelor la coloană. Aşa a început calvarul. La oncologie la Bucureşti am consultat doi medici profesori universitari, iar dânşii mi-au con­firmat că această tumoare este una malignă. Şi atunci, părerea dânşilor a fost împărţită. Unul m-a sfătuit să merg în străinătate să-mi caut şanse mai multe, nu pentru că nu am avea medici buni în România, sunt buni, dar nu dispunem de aparatura necesară – şi celalalt medic mi-a spus că am putea încerca o perioadă de chimioterapie în ţară, lucru care m-ar fi distrus pentru că am şi anemie foarte mare”, ne-a povestit Alina.

La câţiva milimetri de paralizie. În luptă cu timpul.

Cu sprijinul părinţilor, tânăra a făcut o programare la o clinică din Turcia, specializată pe tratamentul cancerului: „Cei de la Anadolu au fost SINGURII care mi-au spus că mă pot ajuta cu şanse mari şi reale de a-mi păstra funcţiile motorii. Aceştia chiar mi-au dat şanse reale, mi-au explicat că vor face tot ce le stă lor în putinţă, ca să mă fac bine. Cel puţin aici în România mi-au zis clar: intri în operaţie, dar nu o să poţi să mergi, iar cei din Turcia mi-au spus că sunt şanse. Probabil au altă tehnică.

Am plecat către Turcia marţea trecută, mi-am repetat analizele, tomografiile, RMN, astfel încât s-a confirmat diagnosticul. Şi aici începe povestea mea: trebuie să suport această intervenţie chirurgicală în regim de urgenţă, deoarece tumoarea mea creşte foarte repede Deja  a ajuns la vertebre şi mai trebuie câţiva milimetri să ajungă la măduvă şi atunci voi paraliza. Am cerut amânare de 3 săptămâni după ce am văzut preţul operaţiei deoarece doar ono­rariul medicilor se ridică undeva la 25.000 de euro, dar în afară de asta va trebui să suport şi tratamentele.  Urgent, urgent am nevoie de această suma pentru a intra în operaţie (…) Ştiu că nimeni nu şi-ar dori să-şi petreacă sărbătorile pe un pat de spital. Dar, în momentul de faţă, sincer, aş fi foarte fericită să reuşesc să strâng această sumă şi să mă internez cât mai curând”.

Acesta ar fi doar primul pas, pentru că după operaţie, urmează un lung drum de recuperare, de tratament.

La ora actuală Alina a întrerupt orice activitate. „Mi-am dat demisia de unde am lucrat, copilul l-am trimis la mama. Nici nu m-am gândit că voi trece prin aşa ceva. Poate aş fi fost mai precaută, poate aş fi strâns bani”, a mai spus Alina.

Dar, nimeni nu putea să anti­cipeze această nenorocire. Cancerul nu doare.

Un sfat…

„Ce aş putea să sfătuiesc pe toată lumea? Să aibă grijă la imunizare şi la sănătate, să nu aştepte simptomele. Să meargă la controale nu lunare, dar măcar  anual. Dacă te duci de două ori pe an la control general poţi evita o mulţime de probleme. Eu dacă făceam lucrul acesta cu un an în urmă, probabil că nu treceam prin aşa ceva. M-am luat cu munca, cu şcoala, cu familia. Trebuie să avem grijă de sănătatea noastră şi să nu mai provocăm atâta suferinţă, pentru că alături de mine suferă şi familia şi prietenii şi cei cărora le transmit cât de cât compasiune prin povestea mea (…) Poate prin povestea mea oamenii vor afla că mai există o speranţă şi pentru ei. Eu am plecat în Turcia marţea trecută, cu depresie destul de mare. Nu mă puteam opri din plâns, nu puteam vorbi despre problema mea. E crunt ca la 30 de ani să-ţi spună cineva că aici ţi se termină drumul (…) Sper din suflet să strângem bănuţii aştia în timp util, şi să auzim de bine”, a spus Alina.

Fiecare dintre noi poate să facă minuni

Ştim că şi oamenii pot face minuni. Acest lucru ne-a fost dovedit încă o dată în cazul lui Dănuţ, tânărul care avea nevoie de proteze pentru braţ şi pentru picior şi care şi-a găsit salvarea în scurt timp în Italia.

Acum Alina are nevoie de o minune. Are nevoie de o minune pe care noi oamenii putem să o în­făptuim, cu ajutorul lui Dumnezeu. „Prin Dumnezeu, şi omul poate face o minune. Haideţi să punem cu toţii umărul, haideţi să o facem să zâm­bească din nou. Ştim că sunt săr­bătorile, că vine Crăciunul şi că toată lumea are cheltuieli, dar tocmai pentru că vine Crăciunul, care este o săr­bătoare de bucurie, haideţi să ne bucurăm cu toţii, şi să dăruim puţin câte puţin. Cât simţi, cât poţi, dar puţin cu puţin se adună”, spune doamna prof. Monica Blaj, sora Alinei.

Pentru cei care cred că o pot ajuta pe Alina cu donaţii oricât de mici, publicăm mai jos două conturi:

BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ

CONT EURO: COD IBAN: RO52RNCB0124081163870002

SWIFT:RNCB RO BU

CONT LEI:COD IBAN:RO79RNCB0124081163870001

SWIFT:RNCB RO BU

DEACONU ALINA NELA

Ana Alina Costache

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail