Solstițiul de Vară 2025 are loc sâmbătă, 21 iunie, iar în România momentul exact va fi la ora 05:42, marcând începutul verii astronomice. Evenimentul este marcat de diverse obiceiuri. Așadar, data de 21 iunie va fi cea mai lungă zi din an, durata zilei fiind de 15 ore și 32 de minute, iar cea a nopţii va fi de doar 8 ore și 28 de minute.
După momentul Solstițiului de Vară durata zilei va începe sa scadă timp de șase luni, până la 21 decembrie, când vom avea Solstițiul de Iarnă. În Emisfera Sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers. Longitudinea astronomică a Soarelui este de 90° în jurul datei de 21 iunie. Se ştie că Pământul efectuează două deplasări importante, anume o mişcare anuală de revoluţie în jurul Soarelui, cât şi o mişcare diurnă de rotaţie în jurul axei polilor tereştri. Axa polilor păstrează o poziţie fixă în spaţiu, fiind înclinată pe planul orbitei Pământului cu 66° 33′. Ca atare, cele două emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea anotimpurilor.
Soarele aflându-se la culminaţie (pentru latitudinea medie a ţării noastre) la 67° 52′ deasupra orizontului, mărimea zilei va avea cea mai mare valoare din an. Din acelaşi motiv şi crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, apusul Soarelui se prelungeşte aproape toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor „Nopţi albe”.
Solstiţiul de Vară este adesea asociat cu tradiţii populare care marchează noi începuturi. Oamenii din toată lumea sărbătoresc această zi cu petreceri, picnicuri, cântece, dansuri şi focuri uriaşe. Acest moment semnificativ al anului, care marchează în fapt începerea cu adevărat a verii, este asociat pretutindeni în lume cu diverse tradiţii populare, unele de sorginte păgână, alte creştină. La noi, Solstiţiul de Vară precede doar cu câteva zile (mai precis pe 24 iunie) Sărbătoarea de Sânziene, care dublează şi un Praznic religios, anume Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Una dintre tradiţiile româneşti întâlnite şi în unele sate din judeţul Covasna, mai cu seamă în Ţara Buzaielor se refera la aprinderea focurilor ritualice pe locurile cele mai ridicate din zonă. Tinerii strâng vreascurile şi pornesc vâlvătaia, în jurul focului strângându-se oameni de-ai locului care aruncă crenguţe de pelin în flăcări, crezând că în felul acesta vor „arde” şi viitoarele lor necazuri, supărări. De asemenea, cine reuşeşte să sară peste jar va fi apărat de duhurile rele. Acum este o perioadă benefică creativităţii, inspirând artiştii, făuritorii de frumos. Se spune ca oamenii de spirit se simt în aceste zile în plenitudinea inspiraţiei şi forţei creatoare.
Încă dn vechime, Solstiţiul de Vara reprezenta momentul purificării prin foc, practicile magice dezvoltându-se foarte mult, vrăjitoriile fiind prezente mai mult decât în orice altă perioada a anului. Ca şi cu alte prilejuri, peste câmpuri erau purtate torţe în scopul îndepărtării bolilor din grâne, iar vitele erau trecute peste jăratic pentru a se izgoni făpturi asemănătoare vampirilor, care se credea că se ascund între …coarnele lor! Roţi în flăcări erau rostogolite de pe dealuri, aprinzându-se focuri mari la răspântii sau la marginea apelor stătătoare.
Vară, bine ai venit!
Horia C.Deliu
