În liniştea casei de la Ilieni, un sat transilvan de lângă Sfântu Gheorghe, doamna Simo Julia transformă meşteşul în artă, trecându-şi delicat degetele peste ţesături. Mătăsurile alunecă leneş, iar soarele aşezat la pândă dincolo de fereastră începe să se rostogolească peste ele în străluciri şi umbre.
Ea îşi pregăteşte colecţia de designer etno pentru expoziţia din toamnă, de la Muzeul etnografic din Cluj. Va expune caftane armeneşti autentice şi stilizate şi doreşte să facă din tradiţie o modă.
Stilul vestimentar armenesc l-a descoperit în urmă cu câţiva ani, în timpul unei excursii făcute la Erevan împreună cu soţul ei. A fost cucerită de croială, de materiale, de decoraţiuni, dar mai ales de combinaţiile de culori. A luat la pas muzeele pentru a căuta modele tradiţionale armeneşti şi şi-a făcut tot felul de schiţe, pe care, odată revenită în ţară, le-a transpus în creaţii vestimentare. Simo Julia spune că veşmintele ei, puţin stilizate faţă de cele originale, se bucură de succes îndeosebi în rândul tinerilor.
Pasiunea pentru arta vestimentară şi-a descoperit-o de mic copil, cât a stat în preajma unei mătuşi care avea un atelier de croitorie în Ungaria.
„Aveam o păpuşă de la mătuşa mea şi pe ea o îmbrăcam toată ziua. Mătuşa mea a condus un atelier de croitorie la Budapesta, dar după 1944 a venit acasă şi eu am tot stat pe lângă ea. Îmi făcea haine, dar eu mereu vroiam ceva diferit, vroiam să fiu altfel decât celelalte fete şi mereu ceream ceva în plus. Aşa am învăţat, lângă maşina ei de cusut, şi la facultate mi-a prins bine (…) Mi-a prins bine şi mai târziu pentru că mi-am îmbrăcat şi copii, şi prietenii şi am făcut şi bani din asta pentru că am făcut altceva decât se găseşte în magazin”, a spus Simo Julia.
Caftanele le asortează cu fuste largi şi creţe, cu cămăşi brodate, veste sau pantaloni bufanţi, pentru că ţine foarte mult ca hainele ei să fie comode şi plăcute la purtat.
„Fusta, vedeţi, e largă, ca o antenă care preia energia pământului, pentru că nu numai de la soare primim energie. De asta le-am şi făcut aşa (…) Încerc să pun la modă să se poarte cât mai larg în partea de jos, pentru că energia pământului e foarte benefică pentru femei (…) E o modă pentru cine vrea să poarte altceva. Sunt şi modele de stradă, dar şi pentru diverse ocazii şi sunt foarte elegante şi comode. E ceva aparte, sunt unicat, nu dai greş cu ele niciodată. Am atâtea modele în cap, dar nu ştiu când o să am timp să le realizez”, îmi spune Simo Julia în timp ce „toarce” aţa pe un mosorel.
Poartă o rochie bordo din catifea, una dintre creaţiile ei, tivită cu dantelă neagră croşetată.
„Purtam blugi, pantaloni evazaţi în tinereţe, în anii 70 era hipismul la modă. Dar eu mereu schimbam, adăugam ceva, coseam uneori şi la cursuri. Mereu m-am îmbrăcat altfel, ieşeam în evidenţă şi asta a contat şi la note în facultate, pentru că luam cu jumătate de punct, un punct mai mult”, spune Simo Julia, care a absolvit Institutul Politehnic din Cluj şi Şcoala Populară de Arte. Crede că fiecare femeie ar trebui să-şi găsească un stil vestimentar care să-i definească personalitatea şi mai ales să-şi pună în valoare feminitatea cu graţie şi decenţă.
Şi soţul ei, Kalamar Gyorgy, pune mare preţ pe stil şi eleganţă.
„Bunicul meu era tâmplar, dar fără pălărie, baston şi mănuşi nu ieşea din casă. Pe vremuri oamenii poate că nu aveau cămaşa potrivită, dar aveau guler şi-l puneau pe pieptul gol sau pe maieu. Eleganţa înseamnă respect faţă de tine şi faţă de semenii tăi. Contează foarte mult… Ştiţi, gestul acela când scoţi pălăria în semn de respect faţă de celălalt… ”, spune Kalamar Gyorgy, ducându-şi mâna către borul unei pălării imaginare.
Simo Julia ne provoacă să introducem în vestimentaţia noastră de zi cu zi nu doar caftane, ci şi piese cu specific tradiţional secuiesc sau create după modelele purtate de nobilimea maghiară din Transilvania. O parte din creaţiile sale au fost prezentate în anul 2011 la Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti în cadrul expoziţiei „Tradiţie în modă”. Nu-i place să-şi prezinte veşmintele pe scenă şi nici să vândă „de pe manechin”.
„Eu lucrez în serie mică sau la comandă. Nu-mi plac manechinele care nu ştiu să prezinte rochia şi se arată pe sine (…) Pentru expoziţii am făcut mărimi mici pentru că sunt mai puţin căutate şi nu-mi place să vând piesele din expoziţie”, a mai spus Simo Julia.
Oana Mălina Negrea/AGERPRES
