Astăzi, 24 Ianuarie, în calendarul ortodox se face pomenirea Sf. Cuv. Xenia; Sf. Ier. Filon, episcopul Carpasiei (Post)
Sfânta Cuvioasă Xenia
Sfanta Xenia era originară din Roma. În momentul în care părinţii au hotărât să o mărite, ea a ales să fugă împreună cu două slujitoare în Insula Cos. Face acest lucru din dragoste faţă de Hristos, căci pentru ea adevărata logodnă era unirea cu El. Renunţă la numele Eusebia şi îşi ia numele de Xenia, care se tălcuieşte „străina”, vrând să arate prin acest gest, că se înstrăinează de lumea aceasta. În urma rugăciunilor, îl întâlneşte pe ieromonahul Pavel, iar la îndemnul acestuia se stabileşte în cetatea Milassa din Careia şi îmbracă haina monahală. Aici va ridica o bisericuţă închinată Sfântului Mucenic Ştefan. Va fi locul în care se va nevoi împreună cu cele două slujitoare şi cu alte fecioare.
Sfânta Xenia era într-o continuă priveghere, înfrânare şi smerenie. Purta nişte haine vechi, dar considera că trupul său este nevrednic şi de acestea. Toată viaţa ei era întru umilinţă şi vărsare a lacrimilor. În Sinaxarul zilei în care se face pomenirea ei se spune că „puteai să vezi izvoarele apelor în vreme de arşiţă secând, decât ochii ei încetând de lacrimi… făcutu-s-au lacrimile ei pâine ziua şi noaptea ”. Era străină de lume, însă, locuitoare a cerului. A fost văzută în trup, dar s-a asemănat cu îngerii cei fără de trup.
Diavolii se temeau de înfrânarea ei şi nu îndrăzneau să se apropie de ea. Mânca uneori a doua zi, alteori în a treia zi, iar de multe ori şi toată săptămâna petrecea fără hrană. Iar când era să primească hrană, nu mânca verdeţuri, linte, poame de grădină, ci numai puţină pâine, udată cu lacrimile sale. Lua din cădelniţă cenuşă şi presăra pâinea sa. Aceasta o făcea în tot timpul vieţii sale, împlinind cuvântul prorocesc: „Cenuşă cu pâine am mâncat şi băutura mea cu plângere am amestecat”.
În momentul în care cuvioasa Xenia a trecut la cele veşnice, pe la amiază, pe cer s-a arătat, deasupra mănăstirii, o cunună de stele foarte luminoasă având în mijlocul ei o cruce. Această cunună stralucea mai mult decât soarele. Prin acest semn, Dumnezeu a dorit să arate tuturor, sfinţenia cuvioasei Xenia.
Viaţa sa a fost cunoscută de ceilalţi, după moartea ei. Cuvioasa Xenia le ceruseră celor două slujnice să nu spună nimanui nimic despre viaţa sa. Astfel, nimeni nu a ştiut unde şi când s-a născut, din ce fel de familie şi de ce a ales să părăsească lumea aceasta, până în momentul în care una din slujnicele ei va face cunoscut motivul înstrăinării ei pentru Hristos.
Rubrică realizată de Prof. Vasile Antonie Tămaş – Delavâlcele
