Astăzi, 21 iulie, în calendarul ortodox se face pomenirea Sfântului Proroc Iezechiel; Cuvioșilor Rafael și Partenie de la Agapia
Sfinții Cuvioși Rafael și Partenie de la Agapia sunt prăznuiți pe 21 iulie. Canonizarea lor a fost aprobată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 5 – 7 martie 2008. Proclamarea canonizării Sfinților Rafael și Partenie a avut loc pe 5 iunie 2008, la Mănăstirea Neamț, cu prilejul sărbătorii Înălțării Domnului.
Cuviosul Rafael s-a născut în satul Bursucani, din ținutul Bârladului. A fost monah la Agapia din Deal, în secolul al XVI lea. Din documente reiese că Sfântul Ierarh Dosoftei i-a cinstit moaștele. În vechile pomelnice este numit „Fericitul stareț Rafael”. Dumnezeu a lucrat în chip minunat prin el, atât în timpul vieții pământești, cât și după trecerea sa la cele veșnice. Părți din moaștele sale se păstrează în mănăstirile din Moldova.
Cuviosul Partenie a trăit în secolul al XVII lea. Din relatările Sfântului Dosoftei, reiese că Partenie a fost contemporan cu mitropolitul Moldovei. Potrivit Tradiției, Sfântul Partenie a sihăstrit în muntele „Scaunele”. Se ruga toată ziua, iar noaptea, în timp ce rostea rugăciunea lui Iisus, împletea coșuri. Dormea foarte puțin. A trecut la Domnul în anul 1660. Moaștele sale au darul tămăduirii.
Sfântul Proroc Iezechiel a fost fiul lui Buzi, un preot din cetatea Sarira. Iezechiel a fost luat în captivitate babilonică în vremea lui Nabucodonosor. A fost contemporan cu prorocul Ieremia. Insa, Iezechiel prorocea și învăța poporul evreu luat rob în Babilon, spre deosebire de Ieremia care învăța poporul și prorocea la Ierusalim.
În Babilon, lui Iezechiel i se fac diverse descoperiri. La râul Chebar, Iezechiel a văzut cerurile deschizându-se, și un nor mare și un val de foc, care răspândea în toate părțile raze strălucitoare; iar în mijlocul focului strălucea ca un metal în văpaie. Și în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfățișare semăna cu chipul omenesc. […] Toate patru aveau câte o față de om înainte, toate patru aveau cîte o față de leu la dreapta, toate patru aveau câte o față de bou la stânga și toate patru mai aveau și câte o față de vultur la spate (Iezechiel 1: 4-5, 10). Fața de om arăta pe Hristos întrupat în chip de om; fața de leu arăta dumnezeirea Lui; fața de bou arăta jertfa Lui, iar fața de vultur arăta învierea și înălțarea Lui.
Într-o altă vedenie, Sfântul Proroc Iezechiel a văzut învierea morților. Prorocul a văzut o vale plină de oase uscate și moarte, asupra cărora pogorând Duhul lui Dumnezeu, ele s-au trezit la viață și s-au ridicat pe picioarele lor. El a mai văzut în duh și cumplita distrugere a Ierusalimului, când mania lui Dumnezeu i-a ucis pe toți, în afară de aceia însemnați cu litera grecească Tau, care corespunde literei noastre T, și care simbolizează Crucea.
. .
