Sfinții Epictet și Astion sunt prăznuiți pe 8 iulie. Sunt cei mai vechi martiri din țara noastră, atestați de izvoarele aghiografice.
. . 
Ei au pătimit în anul 290, ca urmare a persecuției lui Dioclețian (284-305). Sfinții Epictet și Astion au primit moartea martirică în cetatea Halmyris, vechea cetate creștină așezată pe malurile Dunării ce se numea în antichitate „Almyra“.Sfântul Epictet era originar din părțile Răsăritului. A primit harul preoției și s-a învrednicit de darul vindecării orbilor, ologilor și a celor demonizați.
Sfântul Astion era nepotul senatorului roman Iulian. Se convertește la creștinism în urma întâlnirii cu preotul Epictet și împreună cu acesta ajunge în cetatea Halmyris. Mai târziu și tânărul Astion se învrednicește de darul facerii de minuni, tămăduind un îndrăcit și făcând sănătos pe un om ce căzuse de la înălțime și rămăsese aproape mort. În acel timp, sosește în Halmyris comandantul Latronianus. Acesta află că în oraș au ajuns doi străini care prin cuvântările lor au făcut pe mulți să renunțe la cinstirea zeilor. La porunca lui Latronianus, Epictet și Astion sunt arestați și întemnițați.Nu și-au făcut cunoscute rudele și nici locul de naștere, ci doar faptul că sunt creștini. Au fost supuși la diferite chinuri, dar în urma lor au rămas nevătămați. În urma acestor minuni, comandantul a poruncit să nu li se dea hrană și apă timp de 30 de zile. Vor ieși biruitori și după cele 30 de zile de înfometare.
Latronianus, văzând că nu-i poate învinge în nici un fel, a poruncit ca celor doi sfinți să li se taie capul. Astfel, pe 8 iulie i s-a tăiat mai întâi capul lui Astion și apoi și preotului Epictet. Din actul martiric reiese ca trupurile celor doi erau albe ca zapada și că cei ce se atingeau de ele primeau vindecare de orice boală erau cuprinși. Trupurile acestora au fost îngropate de creștini.După Edictul de la Milan, din anul 313, trupurile Sfinților Epictet și Astion au fost îngropate în cripta bazilicii episcopale din Halmyris. Au rămas necunoscute celorlalți creștini, până în data de 15 august 2001, când ele au fost descoperite și depuse în Catedrala arhiepiscopală din Constanța.
Mihail Zahariade, conducătorul echipei de arheologi și cercetător științific principal la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București a mărturisit: „Șantierul arheologic de la Halmyris a fost deschis în 1981, dar primele elemente ale bazilicii le-am descoperit în anul 2000. Atunci ne aflam spre sfârșitul campaniei, când nu mai aveam timp și bani, astfel că săpăturile au fost continuate anul viitor, la sfârșitul lunii iulie. Am decis împreunî cu soția mea, Ileana-Ildiko, restauratoare la Muzeul Național de Istorie a României, să fac săpături nu la suprafață, ci să fac o secțiune, căci bănuiam că vor fi acolo sfinte moaște, că ruinele cetății sunt cele ale vechiului Halmyris și că aici sunt Epictet și Astion. Am făcut săpături în prima zi, în a doua zi și așa mai departe. În ziua de 15 august au apărut primele elemente ale criptei martirice. Nu mi-a venit să cred! Am văzut cripta, care trebuia să fie una boltită, dar totul era prăbușit din cauza invaziilor barbare care au jefuit și distrus bazilici și numeroase orașe din Dobrogea și din sudul Dunării. Dupa ce am curățat, am văzut păturile și inscripția pictată de pe peretele estic al criptei, pe care se puteau descifra câteva cuvinte în limba greacă, precum «martirii lui Hr» de două ori, «Asto», iar puțin mai departe litera «n» și primele litere ale verbului «ibrio», care înseamnă «a lovi», ceea ce dovedește foarte clar că aici a avut loc un act martiric”.
În prezent, moaștele Sfinților Epictet și Astion sunt prezente în Mănăstirea Halmyris, iar la Constanța au rămas doar câteva părticele din sfintele lor moaște.
Tot astăzi, facem pomenirea: Sfântului Mare Mucenic Procopie; Sfintei Teodosia, mama Sfântului Procopie; Sfinților doi tribuni Antioh și Nicostrat; Sfântului Mucenic Avda; Sfântului Teofil; Sfântului Mucenic Anastasie din Ioanina.
