Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

Unul  dintre cele mai populare praznice are loc invariabil pe  data de 21 mai. Este ziua  când sunt cinstiţi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, numele lor fiind purtate de foarte mulţi semeni în România, undeva în jur de 1,8 milioane.

      Tradiţia populară spune că de ziua sa onomastică sărbătoritul nu trebuie  să facă invitaţii exprese la chef, aşa cum se întâmplă  în cazul  datei de naştere, oricine fiind acum bine primit şi omenit în casa celui  ce poartă  apelativul amintit.

                                                    Ocrotitori ai creştinismului

  Sfinții Împărați Constantin  și Elena sunt cunoscuți ca ocrotitori ai creștinismului.  Povăţuit de  mama sa, Elena,  Împăratul Constantin cel Mare (272-337) i-a eliberat din asuprire pe  toţi cei care credeau în Mântuitor, devenind  ulterior  protectorul  lor. El este considerat  Pri­mul Împărat creştin din istorie, titlu onorant pe care l-a meritat  cu prisosinţă.

Un semn miraculos  sub forma unei cruci apărut pe cer  înaintea unei mari bătălii, în care cei 20.000 de soldaţi ai săi trebuiau să se lupte cu 120.000 de inamici,  l-a impresionat  profund pe Constantin cel Mare. Aşa că după victoria strălucită şi  neaşteptată, avea să se  convertească la creştinism. Ca gest de mulţumire şi recunoştinţă pentru Divinitate, marele conducător de oşti  a ordonat ca pe armurile  şi  coifurile soldaţilor să fie gravate semnul crucii şi monograma lui Iisus.

Împăratul Constantin cel Mare a convocat la Niceea primul Sinod  Ecumenic în anul 325, aproape de locul  unde a ridicat o cetatea vestită, Constantinopol, care i-a purtat multă vreme nu­mele.

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au ctitorit de-a lungul vieţii  numeroase  lăcaşe de cult la Roma, Nicomidia, Antiohia, precum şi la Ierusalim, unde au înălţat Biserica Învie­rii Domnului. Numele celor doi înalţi demnitari şi oameni de spirit  au rămas gravate în memoria umanităţii, fiind venerate de  către creştini până în zilele noastre.

Vechi obiceiuri  păstoreşti

Referitor la această mare Sărbătoare creştină să spunem că în judeţul nostru,  cunoscut pentru creşterea ovinelor, s-au păstrat  multe  obiceiuri păstoreşti, cu un farmec aparte.  Tocmai de aceea încercăm să le readucem în atenţia cititorilor, spre a rămâne consemnate în slova tipărită.

O cunoştinţă veche, badea  Cojan, din Covasna, ne-a povestit mai de mult că de Ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena  păstorii   alegeau viitorii  baci şi stabileau locul unde  vor amenaja stânele.  Exista şi o rânduială legată de operaţiunea  măsurării  laptelui, fiecare proprietar notându-şi  într-un catastif cantitatăţile mulse de la oile încredinţate, în aşa fel încât să nu apară discuţii ulterioare.

„Măsura oilor”, numită  pe alocuri şi „sâmbră” reprezintă un obicei românesc  din vechime şi se mai practică şi astăzi în multe zone montane, vizând  estimarea cantităţii de lapte şi de brânză pe care proprietarii le pot obţine.  Sunt şi alte datini populare legate de acest moment important al vieţii satului.

„Măsura oilor”

Aşadar „Măsura oilor” sau  „Sâmbra  oilor” constituie  un obicei specific zonelor de munte,  unde creşterea animalelor  reprezintă principala  sursă de venit. Este o datină perpetuată de  comunitatea rurală, pentru oamenii simpli fiind  un prilej de a se întâlni, de a-şi etala animalele, respectiv, ovinele,  de a se  bucura împreună cu prietenii, vecinii, ceilalţi consăteni.

Gospodarul Ion Baciu, din Ţara Buzaielor, îşi aminteşte  cu nostalgie de anii copilăriei şi  adolescenţei, când părinţii săi luau parte la acest ritual.  Cu câteva zile înainte de ceremonia măsurării laptelui, avea loc aşa-zisa „purificare” a oilor, nevinovatele rumegătoare fiind trecute peste o tavă cu jăratec în care era pusă şi tămâie. Animalele erau apoi atinse cu o crenguţă de leuştean, pentru a rămâne   sănătoase şi a da cât mai mult lapte.

La „Măsură” oamenii  veneau îmbrăcaţi în straie  populare, aducând în traistă bucate special preparate, câte o sticlă de palincă, pentru a închina cu consătenii şi a se bucura de  această zi deosebită.  După ce se alegea locul noii  stâne, avea loc un mic ritual de sfinţire a târlei şi necuvântătoarelor.

Petreceri în aer liber

Apoi toată lumea  participa  la maial: o petrecere câmpenească aşteptată de cei mari şi mici, unde comercianţii ambulanţi aduceau marfă  specifică, dulciuri, băutură. Veneau  şi lăutarii, se încingea câte o horă, atmosfera fiind veselă, iar cei care se numeau Constantin sau Elena „făceau cinste”.  Abundau bucatele tradiţionale, precum  brânza, caşul,  bulzul, friptura de  miel, plăcintele.

Se sacrificau miei, cu convingerea că în felul acesta va  începe  cu bine noul sezon pastoral, în belşug, sănătate şi pace.

„Constantinul Puilor”

În calendarul popular ziua de 21 mai este dedicată  şi păsărilor cerului, fiind numită „Constantinul Puilor”.   Se spune că de acum înainte puii  învăţă să zboare, iar gospodarii se roagă ca graurii să nu mai ciugulească fructele, mai cu seamă strugurii, diminuând  astfel recolta. Una dintre regulile nescrise, dar păstrată din generaţie în generaţie, interzice ţăranilor ca în această zi specială să  lucreze pământul. Altminteri  roadele câmpului vor fi dijmuite.

O altă superstiţie ce a dăinuit multă vreme în popor se referă la faptul că e momentul ca duhurile rele să fie alungate din casă şi din bătătură, stropindu-se cu aghiasmă în jur. De asemenea,  se credea că spiritele malefice puteau  fi îndepărtate dacă sătenii  făceau un foc mare la marginea localităţii, iar femeile îngânau descântece. Ciobanii mânau pe lângă aceste ruguri  oile cu  care urmau să plece la stână, spre a fi  atât ei cât şi  turmele feriţi de boli şi alte necazuri.

Am întâlnit la Breţcu asemenea  ritualuri arhaice pentru protejarea ciobanilor, a oilor şi stânelor. În unele cătune din judeţ  se aprindeau aşa-numitele „focuri vii”, despre care am mai amintit,  în speranţa că astfel vor fi alungate duhurile care împuţinează laptele  oilor şi le betejesc.

Prenume populare

Pentru a nu omite vreun sărbătorit, vă prezentăm, dragi prieteni,  o listă extrem de lungă a variantelor masculine şi feminine care derivă din prenumele Constantin. De unele dintre ele poate nici nu ştiaţi.  Aşadar: Codin, Codina, Constanţa, Constantina, Constanţiu, Costache, Constandin, Costas, Costea, Costel, Costeluş, Costin, Costică, Costi, Dina, Dinica, Dinu,Tanţa, Tănțica,Ticu,Tina,Tinel, Tinu, Titel,Titi. De asemenea, iată derivate de la prenumele Elena: Ela, Elenca, Eleonora, Eli, Helena, Ileana, Ilenuş, Ilenuţa, Ilinca, Leana, Lena, Leni, Lenuş, Lenuţa, Lina, Nora, Nuţa, Nuţi.

Le adresăm tuturor  sărbătoriţilor multă sănătate,  fericire şi urarea tradiţională „La Mulţi Ani!”

                                                                                          Horia C. Deliu