Unul dintre cele mai populare praznice are loc invariabil pe data de 21 mai. Este ziua când sunt cinstiţi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, numele lor fiind purtate de foarte mulţi semeni în România, undeva în jur de 1,8 milioane.
Tradiţia populară spune că de ziua sa onomastică sărbătoritul nu trebuie să facă invitaţii exprese la chef, aşa cum se întâmplă în cazul datei de naştere, oricine fiind acum bine primit şi omenit în casa celui ce poartă apelativul amintit.
Ocrotitori ai creştinismului
Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt cunoscuți ca ocrotitori ai creștinismului. Povăţuit de mama sa, Elena, Împăratul Constantin cel Mare (272-337) i-a eliberat din asuprire pe toţi cei care credeau în Mântuitor, devenind ulterior protectorul lor. El este considerat Primul Împărat creştin din istorie, titlu onorant pe care l-a meritat cu prisosinţă.
Un semn miraculos sub forma unei cruci apărut pe cer înaintea unei mari bătălii, în care cei 20.000 de soldaţi ai săi trebuiau să se lupte cu 120.000 de inamici, l-a impresionat profund pe Constantin cel Mare. Aşa că după victoria strălucită şi neaşteptată, avea să se convertească la creştinism. Ca gest de mulţumire şi recunoştinţă pentru Divinitate, marele conducător de oşti a ordonat ca pe armurile şi coifurile soldaţilor să fie gravate semnul crucii şi monograma lui Iisus.
Împăratul Constantin cel Mare a convocat la Niceea primul Sinod Ecumenic în anul 325, aproape de locul unde a ridicat o cetatea vestită, Constantinopol, care i-a purtat multă vreme numele.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au ctitorit de-a lungul vieţii numeroase lăcaşe de cult la Roma, Nicomidia, Antiohia, precum şi la Ierusalim, unde au înălţat Biserica Învierii Domnului. Numele celor doi înalţi demnitari şi oameni de spirit au rămas gravate în memoria umanităţii, fiind venerate de către creştini până în zilele noastre.
Vechi obiceiuri păstoreşti
Referitor la această mare Sărbătoare creştină să spunem că în judeţul nostru, cunoscut pentru creşterea ovinelor, s-au păstrat multe obiceiuri păstoreşti, cu un farmec aparte. Tocmai de aceea încercăm să le readucem în atenţia cititorilor, spre a rămâne consemnate în slova tipărită.
O cunoştinţă veche, badea Cojan, din Covasna, ne-a povestit mai de mult că de Ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena păstorii alegeau viitorii baci şi stabileau locul unde vor amenaja stânele. Exista şi o rânduială legată de operaţiunea măsurării laptelui, fiecare proprietar notându-şi într-un catastif cantitatăţile mulse de la oile încredinţate, în aşa fel încât să nu apară discuţii ulterioare.
„Măsura oilor”, numită pe alocuri şi „sâmbră” reprezintă un obicei românesc din vechime şi se mai practică şi astăzi în multe zone montane, vizând estimarea cantităţii de lapte şi de brânză pe care proprietarii le pot obţine. Sunt şi alte datini populare legate de acest moment important al vieţii satului.
„Măsura oilor”
Aşadar „Măsura oilor” sau „Sâmbra oilor” constituie un obicei specific zonelor de munte, unde creşterea animalelor reprezintă principala sursă de venit. Este o datină perpetuată de comunitatea rurală, pentru oamenii simpli fiind un prilej de a se întâlni, de a-şi etala animalele, respectiv, ovinele, de a se bucura împreună cu prietenii, vecinii, ceilalţi consăteni.
Gospodarul Ion Baciu, din Ţara Buzaielor, îşi aminteşte cu nostalgie de anii copilăriei şi adolescenţei, când părinţii săi luau parte la acest ritual. Cu câteva zile înainte de ceremonia măsurării laptelui, avea loc aşa-zisa „purificare” a oilor, nevinovatele rumegătoare fiind trecute peste o tavă cu jăratec în care era pusă şi tămâie. Animalele erau apoi atinse cu o crenguţă de leuştean, pentru a rămâne sănătoase şi a da cât mai mult lapte.
La „Măsură” oamenii veneau îmbrăcaţi în straie populare, aducând în traistă bucate special preparate, câte o sticlă de palincă, pentru a închina cu consătenii şi a se bucura de această zi deosebită. După ce se alegea locul noii stâne, avea loc un mic ritual de sfinţire a târlei şi necuvântătoarelor.
Petreceri în aer liber
Apoi toată lumea participa la maial: o petrecere câmpenească aşteptată de cei mari şi mici, unde comercianţii ambulanţi aduceau marfă specifică, dulciuri, băutură. Veneau şi lăutarii, se încingea câte o horă, atmosfera fiind veselă, iar cei care se numeau Constantin sau Elena „făceau cinste”. Abundau bucatele tradiţionale, precum brânza, caşul, bulzul, friptura de miel, plăcintele.
Se sacrificau miei, cu convingerea că în felul acesta va începe cu bine noul sezon pastoral, în belşug, sănătate şi pace.
„Constantinul Puilor”
În calendarul popular ziua de 21 mai este dedicată şi păsărilor cerului, fiind numită „Constantinul Puilor”. Se spune că de acum înainte puii învăţă să zboare, iar gospodarii se roagă ca graurii să nu mai ciugulească fructele, mai cu seamă strugurii, diminuând astfel recolta. Una dintre regulile nescrise, dar păstrată din generaţie în generaţie, interzice ţăranilor ca în această zi specială să lucreze pământul. Altminteri roadele câmpului vor fi dijmuite.
O altă superstiţie ce a dăi
nuit multă vreme în popor se referă la faptul că e momentul ca duhurile rele să fie alungate din casă şi din bătătură, stropindu-se cu aghiasmă în jur. De asemenea, se credea că spiritele malefice puteau fi îndepărtate dacă sătenii făceau un foc mare la marginea localităţii, iar femeile îngânau descântece. Ciobanii mânau pe lângă aceste ruguri oile cu care urmau să plece la stână, spre a fi atât ei cât şi turmele feriţi de boli şi alte necazuri.
Am întâlnit la Breţcu asemenea ritualuri arhaice pentru protejarea ciobanilor, a oilor şi stânelor. În unele cătune din judeţ se aprindeau aşa-numitele „focuri vii”, despre care am mai amintit, în speranţa că astfel vor fi alungate duhurile care împuţinează laptele oilor şi le betejesc.
Prenume populare
Pentru a nu omite vreun sărbătorit, vă prezentăm, dragi prieteni, o listă extrem de lungă a variantelor masculine şi feminine care derivă din prenumele Constantin. De unele dintre ele poate nici nu ştiaţi. Aşadar: Codin, Codina, Constanţa, Constantina, Constanţiu, Costache, Constandin, Costas, Costea, Costel, Costeluş, Costin, Costică, Costi, Dina, Dinica, Dinu,Tanţa, Tănțica,Ticu,Tina,Tinel, Tinu, Titel,Titi. De asemenea, iată derivate de la prenumele Elena: Ela, Elenca, Eleonora, Eli, Helena, Ileana, Ilenuş, Ilenuţa, Ilinca, Leana, Lena, Leni, Lenuş, Lenuţa, Lina, Nora, Nuţa, Nuţi.
Le adresăm tuturor sărbătoriţilor multă sănătate, fericire şi urarea tradiţională „La Mulţi Ani!”
Horia C. Deliu
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail
