În cadrul activităților Fundației „Mihai Viteazul” cuprinse sub titulatura „ÎMPREUNĂ DE 25 DE ANI”, la Casa de Cultură din Întorsura Buzăului a fost organizată, sâmbătă, o nouă ediție a „Sfatului Seniorilor”, pentru a aduce un omagiu celor care au făcut ceva pentru comunitate, celor care au devenit modele, prin faptele lor.
Doamna Stela Buda, vicepreședinta Fundației a menționat că prima ediție a Sfatului Seniorilor a avut loc în anul 2002, aceasta numindu-se „Întâlnirea Seniorilor”, însă, cu timpul, „pornind de la înțelepciunea acumulată de-a lungul vremii de cei cărora li se acordă diplome” s-a ales ca această acțiune să se desfășoare sub numele de „ Sfatul Seniorilor”
„Ne bucurm că suntem astăzi aici și sunteți și Dvs alături de noi! Sperăm ca la această sărbătoare să bucurăm că suntem împreună și să putem să le oferim „seniorilor” din Zona Buzaielor felicitări, o floare, o carte, în semn de prețuire.(…) Însuși faptul că ne-am gândit la Dvs, că diploma este înconjurată de un tricolor, este răspunsul nostru pentru ce ați făcut aici, pentru că sunteți modele pentru cei tineri”, a spus în discursul său președinta Fundației „ Mihai Viteazul”, doamna Maria Peligrag.
„Coeziunea unei comunități stă în puterea de a trăi în spațiul public cu demnitate și obligații”
Primarul orașului Întorsura Buzăului, Leca Băncilă, „necăjit” de slaba participare a localnicilor la acest important eveniment din viața comunității, a declarat: „ Încerc un sentiment contradictoriu -pe de o parte mă bucur de faptul că ne-am întâlnit, puțini dar ne-am întâlnit- contradictoriu în lăgătură cu comunitatea: de 7 ani încerc să o mișc în direcția spațiului public, de-a trăi public sentimentul de bucurie și chiar de obligație cetățenească. Toate acțiunile pe care le-am făcut au fost cam ca cea de astăzi, nu se participă. O acțiune ca aceasta este o problemă extrem de serioasă, deoarece în lupta pentru mai bine avem nevoie de mai multe valori, de mai mulți paticipanți. Coeziunea unei comunități stă în puterea de a trăi în spațiul public cu demnitate și obligații, rostul unei asemenea întâlniri fiind, pe de o parte, să aducem un omagiu celor care au făcut ceva, dar pe de altă parte să aducem și respectul pentru cei în vârstă. Căci timpul a luat ce era bun dar a adus ceva de neprețuit pentru comunitate: înțelepciunea dată acestor oameni în baza unei experiențe pozitive, din moment ce au fost aleși să li se aducă un omagiu. Mi-aș fi dorit să fim mai mulți aici, căci cei tineri nu vă cunosc, doamnelor și domnilor, nici nu știu că Dvs ați lucrat pentru această comunitate mult și cu folos. Ar fi fost bine ca sala să fi fost plină de copii- și dacă erau numai 20 de maturi, și sala era plină, m-aș fi declarat încântat. Era un fel de a trimite un mesaj. Uitați-vă la aceste doamne și domni că au făcut posibil binele de care astăzi Dvs vă bucurați! Domnelor și domnilor seniori, vă transmit respectul autorităților locale și mulțumirile noastre pentru tot ce ați făcut Dvs pentru această comunitate!”
„Vă mulțumim pentru că ați lăsat în inimile noastre o urmă de lumină!”
Discursul preotului Cipian Popica a răscolit, cu siguranță, sufletele tuturor celor ce am participat la acest eveniment important al comunității din Zona Buzaielor. Și nici nu putea să fie altfel când prin vorbele sale a amintit de lipsurile spirituale din zilele noastre: lipsa rușinii, lipsa respectului, lipsa recunoștinței.
„La un moment dat, la țară, când te puneau să sapi îți spuneau: ai grijă cum sapi că o să găsești ceva mic, din ce în ceva mai mic și mai mic-rușinea- care aproape că a dispărut. Ar trebui să știți că mai e o floare tare rară, mai frumoasă decât floarea de colț care se numește floarea recunoștinței; dar s-a constatat că și aceasta e pe cale de dispariție, pentru că ea crește din ce în ce mai rar și nu știm unde să o mai sădim pentru că se ofilește, deoarece dacă nu o uzi cu iubire și nu ai recunoștința pusă la rever, în dreptul inimii, nu crește!”
Preotul Ciprian Popica a subliniat faptul că „pe om trebuie să îl înveți să spună de drag „mulțumesc”, să spună „sărut-mâna”, să spună „te apreciez”, pentru a nu trăi în lumi paralele: tinerii versus cei mai în vârstă. Acesta a exemplificat „diferența de viziune dintre generații” cu o ipotetică discuție pe rețelele de socializare unde tinerii își scriu și își spun: „Ce ne mai pot învăța oare bătrânii pe noi? Tu ai bătrână? DA! Te lasă pe calculator? NU! Atunci e demodată”,- versus dorința părinților, bunicilor: „TU vrei să îi dai o povață, îi spui despre o carte, despre o poveste de iubire, despre păstrarea valorilor, tradițiilor, a portului, a limbii, credinței, și el se uită lung la tine și-ți spune că se poate și altfel. El a văzut că în lumea occidentului se poate și fără aceste valori”.
(…) „Să aduceți o floare drept recunoștință, o carte, o diplomă- asta înseamnă să-i spui unui om că într-adevăr contează faptul că te-a învățat să scrii corect MAMA, să citești în lb. română, să poți să fii astăzi un om integru și să te realizezi în viață. Trebuie să ne oprim o clipă și să le spunem oamenilor că noi vrem să le mulțumim pentru că într-un moment al vieții dumnealor au lăsat în inimile noastre o urmă de lumină”.
Trecând peste aceste lecții de viață împărtășite cu copiii, tinerii și persoanele trecute de prima tinerețe care erau în sala Casei de Cultură din Întorsura Buzăulu, preotul paroh a conchis: „Noi acum am pus bazele, am sădit în primăvara asta un pom și chiar a înflorit: uite, are două flori! Să ne bucurăm că astăzi am sădit un pom și el a înflorit, și poate la anul va înflori și mai frumos și ne va aduce bucurie atât organizatorilor cât și celor cărora le aducem recunoștința noastră!”
Emoție, emoție, emoție…
Așa pot fi redate sentimentele pe care le- au trăit „seniorii” din Zona Buzaielor atunci când reprezentanții organizatorilor- Fundația „ Mihai Viteazul”, Primăria Întorsura Buzăului, Casa de Cultură din localitate, Asociaţia „Reuniunea Femeilor Ortodoxe” și Parohia Întorsura Buzăului- le-au înmânat diploma, o floare și o carte, în semn de recunoștință.
Și pentru a împărtăși bucuria și emoția trăită de „seniorii” prezenți, redăm o parte din discursurile acestora:
Ion Brie Tohănean– „Este un moment de bucurie deoarece timp de 40 de ani m-am dedicat să dau tot ce am mai bun în mine și ca dascăl, dar și ca interpret de folclor, ca rapsod popular. Întotdeauna trecutul creionează prezentul și viitorul.”
Cristea Elena: „Mă bucur că am fost invitată la această mare sărbătoare, mă bucur că lumea nu ne-a uitat, că noi alături de cei tineri am contrubuit la educarea celor mici. Timp de 40 de ani în câmpul muncii i–am educat pe cei mici și mă bucur când îi întâlnesc pe stradă iar ei mă recunosc și mă salută: asta este cea mai mare bucurie a mea, un salut contează cel mai mult!”
Hermenean Aurelia: „ Am făcut o rerospectivă și-mi amintesc că am venit în Întorsura Buzăului în anul 1971, ca dirigintă la o clasă în care erau numai băieți. A fost o clasă nemapomenită și atunci am început să îndăgesc meseria de dascăl. Dacă ar fi să o iau de la capăt, tot profesor de lb. română m-aș face”.
Prahoveanu Maria: „Nu sunt din zonă, am venit în urmă cu 47 de ani, cu repartiție la Școala din Ciumernic. Mi-a plăcut zona atât de mult încât am rămas și am lucrat 42 de ani în această școală unde am învățat trei generații: părinții, copii și nepoții. Când mă întâlnesc cu foști elevi care acum au părul alb, și se opresc și stăm de vorbă, aceasta este cea mai mare recunoștință, să vezi că în urma ta a rămas ceva”.
Găitan Marieta: „Am 43 de ani la catredă în care mi-am pus toată pasiunea și dragostea pentru a-i învăța pe elevi. Am reușit, și eu mă simt satisfăcută de activitatea pe care am depus-o la catedră!”
Potcovaru Maria: „Le mulțumesc organizatorilor că m-au invitat și mi-au trezit în suflet emoția pe care am avut-o timp de peste 30 de ani cu catalogul în mână, la ușa claselor. Să mă ierte cei pe care nu-i mai recunosc, cei cărora nu le răspund, pentru că nu aud. Să mă ierte!”
Popica Silvia– „Timp de 36 de ani am predat matematica; am mulți elevi ajunși astăzi oameni de vază- medici, ingineri, prfesori- de care sunt mândră! Sunt bucuroasă că mă întâlnesc cu ei în sat și îmi acordă toată atenția, tot respectul. Cred că mi-am făcut datoria!”
Popica Ciprian– „Eu am fost 42 de ani profesor- 7 ani la Brădet și 35 de ani la Palatul copiilor, de acolo am ieși la pensie. Vreau să-i felicit pe cei care au avut această idee și au organizat acest eveniment, pentru că de pensionari nu prea se mai leagă nimeni- sunt un fel de pleavă a societăți.”
Respect pentru „SENIORI”!
La moment de sărbătoare, „seniorii” din Zona Buzaelor alături de ce cei prezenți la acest eveniment au urmărit spectacolul artistic prezentat de Ansamblul „ Cununa Carpaților” condus de Costică Oltean și Corul ” Tricolorul”.
Maria Graur
. .
