Numeroasele şi pitoreştile Sărbători ale Iernii care au ţinut o lună de zile se încheie azi, pe 7 ianuarie, odată cu praznicul de Sfântul Ioan. Sau cum se mai spune în popor – Sântion. Creştinii îl venerează astăzi pe Botezătorul Domnului, considerat după Fecioara Maria, Cel mai mare dintre sfinţi.
Date import
ante
În calendarul ortodox există încă două date legate de numele lui Sf. Ioan Botezătorul: pe 24 iunie se cinsteşte Naşterea sa, iar pe 29 august se pomeneşte Tăierea Capului.
În altă ordine de idei să spunem că este cel mai comun prenume de pe Glob, cu variantele clasice John, Jean, Johan, Juan, Jan, iar la români – Ion sau Ioan. Semnificaţia lui este „Cel de care Dumnezeu are milă”.
Naşterea Proorocului Ioan s-a petrecut doar cu şase luni înaintea venirii pe lume a lui Iisus Hristos. Se spune că fericitul eveniment i-a fost vestit tatălui său, marele prelat Zaharia, în timp ce slujea la Templu, mesager fiind îngerul Gavriil. Pentru că iniţial nu a dat crezare minunatei veşti, deoarece era un om în vârstă şi se trudise mulţi ani în zadar împreună cu soaţa sa spre a avea un urmaş, Dumnezeu l-a pedepsit pe loc. Aşa se face că preotul Zaharia a rămas fără grai. Avea să-şi recapete darul vorbirii abia după ce i-a pus nume fiului său!
Rolul Sf. Ioan nu a fost numai acela de a-l boteza de Iisus, ci şi de a-l prezenta lumii ca fiind Mesia, Fiul lui Dumnezeu.
Zi onomastică pentru foarte mulţi concetăţeni
Din evidenţele oficiale reiese că în ţara noastră vieţuiesc aproape două milioane de concetăţeni ce au astăzi Ziua onomastică, ceea ce reprezintă un adevărat record faţă de alte prenume. Cei mai mulţi sărbătoriţi sunt bărbaţii, ce numără circa 1,4 milioane de suflete. Pe lângă Ioan şi Ion există numeroase derivate, ca Ionuţ, Nelu, Ionel, Jenică.
Să un omitem nici variantele feminine precum Ioana, Ionela, Oana, Nela, Janina, Jana etc.
Cu acest minunat prilej le adresăm felicitări şi urări de bine în Noul An.
Datini frumoase
De Sf. Ioan potrivit tradiţiei, nu doar posesorii acestui străvechi prenume trebuie să se bucure, ci şi apropiaţii lor. Cine nu se veseleşte în aceasta zi, poate fi deocheat şi rămâne posac tot anul, glăsuia o veche superstiţie. În trecut era obiceiul prin satele româneşti din judeţul nostru (pe alocuri se mai păstrează şi azi această bună deprindere) ca bărbaţii care se numesc Ion ori Ioan să-şi pună de ziua lor un brăduţ la poartă. Apoi, să-și poftească rude, cunoscuţi, vecini, chiar şi necunoscuţi ce treceau prin faţa casei la un pahar de vin şi la bucate alese, ca să fie toată lumea mulţumită. Astfel, gospodăria îi va rămâne îmbelşugată, gazdele vor fi sănătoase, iar oile din turmă se înmulţesc, ne-a relatat nenea Ioan Boroş, din Breţcu, un neîntrecut cunoscător şi păstrător de tradiţii româneşti.
„Iordănitul femeilor”
Printre datinile pitoreşti ce s-au păstrat de-a lungul timpului există şi una întâlnită mai demult în zona Dobârlău, numită „Iordănitul femeilor”. Este vorba de o veche tradiţie românească, despre care ne-a povestit cu mulţi ani în urmă regretatul Nicolae Bancium, care a fost cel mai destoinic corespondent voluntar al ziarului „Cuvântul Nou”: „Îmi amintesc că de Sf. Ioan în familia mea, dar şi a unor vecini, femeile se bucurau de o atenţie specială, ca de…8 martie, când este Ziua lor tradiţională. Soţii, fiii şi nepoţii, de la caz la caz, veneau în vizită, le aduceau cadouri şi le urau de bine. După ce se ospătau şi închinau un pahar de vin cu restul familiei, femeile se adunau la câte una dintre ele începeau a se «Iordăni» , adică se veseleau, cântau, spuneau glume. Uneori petrecerea ţinea până târziu, iar la întoarcerea acasă îşi « ameninţau » bărbaţii că îi vor duce a doua zi la râu şi îi vor arunca în apă, dacă nu vor fi … răscumpărate cu o sticlă de palincă ori de vin!”
În ale părţi am aflat că unele femei mai petrecăreţe cântau, chiuiau şi jucau toată noaptea, iar dimineaţa când ieşeau pe stradă luau pe sus în glumă primul bărbat care le ieşea în cale. Apoi meregeau în alai la un râu sau lac de la marginea satului, şi-l ameninţau că-l aruncă în apă dacă nu se răscumpăra cu un dar…
. .
Tradiţii nemuritoare
Prin satele din zona Buzaielor exista şi obiceiul potrivit căruia de 7 ianuarie femeile obişnuiau să meargă pe la rude şi cunoştinţe apropiate unde existau Ioni, să-i stropească cu parfum pe sărbătoriţi, pentru a le aduce noroc şi prosperitate, după care se încingea o mică petrecere. Deci veselia era la mare cinste.
Din cronica tradiţiilor arhaice româneşti trebuie să evocăm în aceeaşi ordine de idei şi alt obicei pitoresc numit „Udatul Ionilor”. În zona Araci se organizau, între cele Două Războie Mondiale, astfel de ceremonia populare, la care luau parte mai ales tinerii ca personaje principale, însă toată comunitatea asista la amintitul ritualul laic.
Câţiva feciori care purtau prenumele Ion, îmbrăcaţi în straie populare, se urcau într-un car împodobit cu scoarţe vechi şi ramuri de brad, purtând cu ei un steag tricolor. Atelajul era tras de o pereche de boi, ce aveau în jurul gâtului betele colorate. Întregul alai mergea cu mare veselie la un pârău de la marginea aşezării. Acolo purtătorii prenumelui de Ion erau „botezaţi” simbolic, fiind udaţi pe cap cu apa rece ca gheaţa luată din râu. În felul acesta cei „creştinaţi” urmau să aibă parte de un an cu sănătate, feriţi de duhurile rele. Întorşi acasă îşi pofteau prietenii la un chef de pomină. În felul acesta se marca şi sfârşitul Sărbătorile de Iarnă, începute de Moş Nicolae.
Patronul pruncilor
Sf. Ioan Botezătorul, ca naş al lui Iisus, este considerat de două mii de ani drept patron al pruncilor, ocrotindu-i pe cei mici de nenorociri şi ferindu-i să nu moară nebotezaţi. Pe vremuri, întru cinstirea noilor veniţi pe lume se organiza un ritual numit „Plocon pentru moaşă”. Tinerele mame mergau în această zi cu un colac mare şi felurite daruri la femeia care le ajutaseră să aducă pe lume pruncii.
Femeile rupeau în prezenţa moaşei câte o bucată din împletitura preparată special pentru asemenea împrejurare şi după forma coltucului încercau să ghicească dacă vor mai avea urmaşi.
La Mulţi Ani!
În încheiere le adresăm încă o dată urări de bine numeroşilor sărbătoriţi, unii dintre ei cititori şi colaboratori ai ziarului nostru, dorindu-le multă sănătate, noroc, alături de cei dragi. Şi, fireşte, nu putem omite tradiţionalul „La Mulţi Ani!”
Horia C. Deliu
