În ce lume trăim… Una din sutele de ştiri care invadează zilnic ecranele televizoarelor este menită a impresiona sentimentele multor concetăţeni. Nişte indivizi fără minte şi fără Dumnezeu au furat trei statui din parcul Copou, le-au distrus şi le-au vândut la fier vechi… Te cutremuri şi nu-ţi vine a crede. Cât de jos a ajuns acest popor, dacă îşi vinde propria istorie la „fier vechi”, în timp ce alţii îşi înalţă la tot pasul statui reprezentând te miri ce sau pe te miri cine…
Cum am ajuns să ne călcăm în picioare propria mândrie, să nu mai avem nimic sfânt, nimic de apărat, nimic de înălţat… Cum a ajuns poporul acesta sărac, neinstruit şi bolnav, lipsit de perspectivă şi mereu „la răscruce de vânturi”, orbecăind într-o confuzie generală şi nemaigăsindu-şi drumul spre lumină… Unde sunt marii conducători ai trecutului, marii patrioţi, care şi-au dăruit viaţa luptând pentru independenţă, întregirea neamului şi prosperitatea poporului pe care îl conduceau?! Ce-au făcut urmaşii lor postrevoluţionari mai mult decât să distrugă economia ţării, istoria, cultura, să vândă bogăţiile patriei pentru a se îmbogăţi înşişi peste noapte, pentru ca acum să sfideze populaţia prin opulenţă şi desfrâu? Unde au dispărut patriotismul, bunul-simţ şi omenia? Ce-au devenit în zilele noastre mulţi dintre locuitorii României?! Unii şi-au găsit refugiul prin ţări străine, slujindu-le pe acestea pentru un trai mai bun, alţii au apucat calea prostituţiei prin toate bordelurile Europei şi casele rău famate ale lumii, ba mai sunt destui care si-au făcut renume de hoţi, jefuitori, cerşetori, criminali prin toate colţurile pământului. Cei care au mai rămas pe-aici şi-au făcut şi ei diverse „bresle”, numai că astăzi ele nu mai sunt „meşteşugăreşti” ca altădată; în zilele noastre ele se numesc „clanuri” şi acţionează organizat şi brutal, uneori chiar „mână în mână” cu autorităţile care ar trebui să vegheze la liniştea cetăţii… Şi dacă cei mai „răsăriţi” nu sunt angajaţi în lupta pentru putere politică şi administrativă ori în lupta pentru „autonomie”, fiindcă de, nobilii nu vor să se amestece cu plebea, atunci îşi caută şi ei ceva de rostuit „pe plan local”. Şi pe lângă toţi aceştia mişună dezrădăcinaţii soartei, oameni disperaţi, care şi-au pierdut locul de muncă, avutul, familia, orizontul vieţii, speranţa. Unii au fost abandonaţi de mame inconştiente şi inumane ori obligate de sărăcie, alţii fiind victime ale lipsei de educaţie şi iubire. Şi din nefericire toţi aceştia sunt împinşi la „periferia societăţii” formând astfel o „subclasă socială” dominată de instinctul animalic de supravieţuire, care duce în cele din urmă la fapte antisociale. Şi în acest fel, iată, societatea în care trăim se subminează pe sine însăşi…
Cine sunt vinovaţii?! Desigur, fiecare dintre noi, dar în primul rând cei care ne conduc. Lipsa de patriotism şi competenţă a guvernanţilor. Lipsa lor de viziune şi de voinţă pentru a lupta pe toate căile pentru binele şi bunăstarea poporului pe care îl păstoresc. Unii spun că acest popor „nu poate fi guvernat”. Nimic mai fals. Un popor este ca o fiinţă, iar o fiinţă este condusă de „spiritul” său, de inima şi mintea sa. Nu este posibil ca un picior s-o ia la dreapta şi altul la stânga, o mâna să se ridice când ar trebui să coboare şi invers, un ochi să privească într-o parte şi altul în cealaltă, să te culci, când ar trebui să te scoli sau să mergi înapoi, când ar trebui să mergi înainte, ori pur şi simplă să stai prostit în loc, neştiind încotro să te îndrepţi. Toate acestea înseamnă „lipsă de coordonare”, dezorientare, lipsa unei viziuni, a unui scop neapărat de îndeplinit, şi nu numai pentru perioada unei guvernări de câţiva ani, ci pentru cel puţin două decenii. Puterea şi opoziţia ar trebui „să facă front comun” în rezolvarea marilor probleme ale ţării, nu să „exporte” luptele interne în Parlamentul european. Din nefericire, într-o frenezie diabolică, au fost aleşi să ne reprezinte ţara şi europarlamentari lipsiţi de profesionalism şi de patriotism, care în loc să ne reprezinte, denigrează propria patrie şi devin generatori de dezbinare. Oare chiar n-am învăţat nimic de la alte neamuri? Oare n-am învăţat nimic de la popoarele care au progresat? Priviţi la nemţi, la japonezi, chiar la chinezi! De ce ei pot şi noi nu?! Pentru că ei au altă mentalitate, alt spirit de competiţie, au viziune, voinţă şi unitate. Noi avem multe valori, avem bogăţii şi frumuseţi imense, avem mulţi oameni harnici şi pricepuţi, avem inteligenţe, dar în van, pur şi simplu nu ştim ce să facem cu ele… De ce trebuie să vină arabii, chinezii, evreii sau alte neamuri să ne cumpere pământul şi să ne arate că, lucrat altfel, se pot scoate bani frumoşi din el? De ce trebuie să vină italienii, francezii, canadienii sau alţii pentru a ne construi drumuri, poduri, fabrici, ferme etc. şi nu le facem noi înşine?! De ce nu trimitem tineri capabili şi dornici de învăţătură în acele ţări „să înveţe cum se fac lucrurile” şi apoi să se întoarcă acasă „să le facă” ei înşişi?!
Dragi guvernanţi de toate felurile, v-aţi cocoţat la înghesuială pe acele fotolii înalte, în birouri luxoase, nu ca să trăiţi voi înşivă ca nişte mici regi, ci ca să vă asumaţi răspunderea pentru soarta acestui popor, să gândiţi legi durabiloe şi eficiente, să mobilizaţi poporul ca să le aplice, să creaţi viziuni măreţe şi să inspiraţi oamenii pentru a le înfăptui. Hrăniţi poporul, educaţi-l, instruiţi-l, vegheaţi la sănătatea lui şi daţi-i de lucru. Oamenii nu vă cerşesc o bucată de pâine, ei vă cer „locuri de muncă”, pentru a-şi putea întreţine familiile şi pentru a putea duce o viaţă decentă. Iubiţi cu adevărat poporul, dacă vreţi să fiţi şi voi la rândul vostru iubiţi, şi dacă vreţi ca oamenii să vă „ridice” statui, şi nu să le „fure”…, căci cei care le fură o fac din disperare, o fac pentru că li s-a luat tot ce-au avut, şi li s-au dat în schimb „iluzii deşarte”. Pe cine să condamni?! Pe scara evoluţiei fiecare se manifestă de pe treapta evolutivă pe care se găseşte, dar cei care conduc şi care cred că ei sunt „aleşii”, au datoria sfântă de a „înălţa” poporul pe care-l conduc. Şi numai cei cu conştiiţă adevărată şi cu înalt nivel moral ar trebui să fie acolo, unde sunt destui care n-ar trebui…
Oameni buni, nu mai furaţi statui! Ridicaţi statui, dar numai celor care merită cu adevărat acest lucru!
Mihai Trifoi
