Interviu cu directorul şcolii cu clasele I-VIII „Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe
Săli de clasă curate, luminoase şi colorate, laboratoare dotate, toate sunt pregătite pentru elevii care în câteva zile vor începe un nou an şcolar la Şcoala Generală cu clasele I-VIII „Nicolae Colan”, din Sfântu Gheorghe. Despre pregătirile pentru a-i întâmpina pe elevi, dar şi despre mult dezbătutul subiect privind comasarea prin absorbţie a grădiniţelor cu şcolile din oraş, a avut amabilitatea să ne spună mai multe chiar directorul şcolii, domnul profesor doctor Vasile Prahovean.
Prof. Vasile Prahovean, directorul Şcolii "Nicolae Colan"
– Mai sunt câteva zile până la începerea şcolii. Cum v-aţi pregătit pentru a-i primi pe copii în prima zi de şcoală?
– Întrebarea este prea generală. Există nişte pregătiri standard: pavoazăm clasele, facem curăţenie, ne gândim la programul de deschidere. Deci ne ocupăm mai mult de cvartetele tehnice. Am avut săli pe care le-am renovat complet, în celelalte săli – cu corecturile care se cuvin, şi aşa mai departe. Suntem gata, pregătiţi.
– Câte clase de „boboci” vor porni în acest an şi cu ce efective?
– Două clase de a I-a, secţia maghiară şi secţia română. Acum, numărul exact, exact nu-l cunosc. Se poate consulta la secretariat. Din câte ştiu eu, 22 de copii la secţia română şi 24 de copii la secţia maghiară.
– Spuneţi-mi mai multe despre principiul arondării străzilor la şcoli. S-a respectat acest principiu?
– Da, există, sigur, o împărţire, o hartă, însă eu sunt convins că foarte multe şcoli au înscris elevi care provin din circumscripţia noastră în circumscripţia lor, adică i-au înscris în şcoala lor, deşi în mod normal erau arondaţi nouă. Asta este. Cu timpul, când „patimile” încetează, se va ajunge să zicem la un respect al acestui principiu, care ţine cont de nişte criterii pragmatice, în sensul acela că primăriile efectuează cheltuieli materiale care deseori sunt independente de numărul elevilor, adică de exemplu, dacă încălzeşti şcoala, nu poţi să încălzeşti trei clase şi două nu, şi atunci există totuşi un calcul economic care spune de exemplu că şcoala „Nicolae Colan” să aibă măcar 400 de elevi, ca să fie frumos, civilizat. Eu sper că se va ajunge şi se va ieşi din acest discurs al uneltirilor, din acest discurs al „patimilor”, şi se va ajunge în mod firesc ca acolo unde se practică în lumea civilizată.
Ştiu că acest principiu funcţionează în Germania, fiindcă e un stat cu politici sociale, primăriile pun la dispoziţia cetăţenilor dreptul să-şi educe copiii în mod gratis, dar asta înseamnă că tocmai de aceea ţin de aceste arondări, ca să aibă numărul de elevi acoperit în concordanţă cu efortul bugetar.
În măsura în care părintele nu doreşte să-şi înscrie copilul în şcoala în care este arondat, atunci ori merge la o şcoală privată, ori dacă merge la altă şcoală, tot de stat, dar nu din arondismentul lui, atunci trebuie să plătească taxa de şcolarizare. Adică, există anumite limite în care instituţiile de stat sau publice suportă gratuitatea.
– Credeţi că părinţii sunt informaţi asupra acestui principiu al arondării străzilor?
– Nu pot să spun… Comentariul meu îmi aparţine… Ştiu de cazul Germaniei fiindcă am cunoştinţe, rude acolo. Cam peste tot se respectă acest principiu. Nu cunosc însă măsura în care Inspectoratul Şcolar sau Primăria a pus această problemă. Nu vreau să mă pronunţ. Ştiu că au fost conflicte între opinia părinţilor şi opinia autorităţilor. Nu cred că s-a pus deocamdată discursul la nivelul unui discurs raţional. Foarte multe penetrări sunt de ordin simbolic, de ordin politic, de ordin etnic, şi aşa mai departe, care perturbează un proces până la urmă normal şi tehnic.
[slideshow id=23]
– Şcoala „Nicolae Colan” este una dintre şcolile comasate cu grădiniţele. Ce părere aveţi despre această comasare?
– În principiu, această uniune, această comasare, trebuie să fie de ordin administrativ, adică, în mod normal, fiind comune, în mare parte, secretariatul, partea administrativă, de management, de resurse materiale. Desigur, va fi un consiliu de administraţie comun tuturor, pentru că nu are rost să ne împrăştiem în „bisericuţe”, dar problemele specifice, fiecare instituţie şi le va trata. Adică, şcoala – problemele de ordin educativ ale şcolii, grădiniţa – problemele de ordin educativ specifice ei. Prea s-a pus problema de autoritate. Sigur, este o tradiţie în acest spaţiu, în care şefii le ştiu pe toate. Dar eu nu am de gând să practic acest principiu ca director şi nimeni din şcoala noastră nu doreşte să intervină în problemele educative ale grădiniţei. Ştiu ei mai bine treaba aceasta. Pe de altă parte este ca şi o asociere, ca şi o relaţie. Nu se poate spune ce gen de relaţie este bună din start. Asta ca şi cu sistemele administrative. Un element funcţionează bine sub model centralizat, ca Franţa, altele funcţionează prost, ca România. Unele funcţionează bine sub varianta descentralizată, cum e Germania, altele mai puţin bine. Tot timpul depinde de natura oamenilor cu care ai de-a face şi de atitudinea lor.
În mod normal, dacă există bunăvoinţă, dacă există toleranţă, atunci această comasare ar trebui să funcţioneze bine.
Dacă se respectă regula, sau ce spunea Václav Havel despre Europa Centrală şi Răsăriteană, că ar fi acel loc în care fiecare vrea să fie stăpân pe grămada lui de gunoi, şi să scormonească, atunci sigur că se va ajunge la tensiuni. Depinde de atitudine, depinde de chibzuinţa oamenilor implicaţi în acest proces. Adică, s-ar putea ca acest model în unele cazuri să fie de succes şi alte cazuri să avorteze şi să ducă la o serie de disensiuni. Nu se poate stabili din start dacă e bine sau nu.
– Echipa managerială sau consiliul de administraţie care va conduce această unitate, s-a constituit?
– Echipa managerială, la ora actuală este unită, deci există un director general şi doi directori adjuncţi. Directorul general se ocupă de management, directorii adjuncţi se vor ocupa de problemele educative specifice de şcoală, respectiv din grădiniţe. Problema este că trebuie să aşteptăm noua lege, care intră în vigoare, din câte am înţeles din 9 octombrie, deci o dată foarte apropiată, şi atunci s-ar putea ca toată procedura să trebuiască reluată. Practic, pentru că acolo vor fi reglementate prin metodologii, cum anume, cine anume vor face parte şi numărul membrilor din consiliul de administraţie. Deci, la ora actuală am preferat, atât şcoala, cât şi grădiniţa, să rămână în consiliile lor de administraţie. Nu are rost deocamdată să perturbăm, dar în momentul în care noua lege intră în vigoare, atunci, sigur multe lucruri care ţin de consilii, ţin de comisii, trebuie luate de la capăt.
– În final, un gând pentru cei care încep un nou an şcolar…
– Să încerce să găsească în şcoală un partener. Poate cum mi-am găsit eu cândva. Şcoala nu înseamnă numai un loc în care înveţi. Înseamnă şi un loc în care socializezi, te joci, faci greşeli, te corectezi. Sunt prea mici ca să le spun, „învăţaţi că vine bacalaureatul”. Celor de liceu deja le-aş spune asta, mai ales că s-au înăsprit condiţiile de bacalaureat. Şcoala trebuie să fie o parte din viaţa lor, aşa cum este familia, aproape, în ordinea firească a lucrurilor şi noi ne vom strădui să se regăsească aici cât mai bine. Asta este misiunea noastră, pe lângă aspectul pur educativ. Adică şcoala trebuie să fie o parte a vieţii lor, nu ceva izolat, sau să vină la şcoală doar pentru că e obligatoriu, deci să nu aibă această atitudine, adică să nu privească şcoala ca rău necesar.
A consemnat Ana Alina Costache
