Interviu cu Iuliu Muşat, directorul Şcolii Populare de Artă şi Meserii din Sfântu Gheorghe
»Domnul profesor Iuliu Muşat şi-a dedicat o mare parte din viaţă muzicii şi carierei didactice. Acesta predă de mulţi ani la Şcoala Populară de Artă şi Meserii din Sfântu Gheorghe, iar de câteva luni se află şi la conducerea acestei instituţii. Despre oferta şcolii pe care o conduce, despre gândurile cu care a pornit la drum în funcţia de director, dar şi despre momente din viaţa sa personală şi profesională, domnul Iuliu Muşat a avut amabilitatea să ne spună mai multe, în interviul pe care vi-l prezentăm astăzi.
– Stimate domnule director, de câteva luni sunteţi la conducerea Şcolii Populare de Arte şi Meserii Sfântu Gheorghe. Cu ce gânduri şi cu ce planuri aţi pornit în această funcţie?
– Trebuie să încep prin a vă spune că eu am mai fost directorul Centrului de creație populară al județului Covasna, de care a aparținut Școala Populară până în 1996. În perioada 1990-1996 instituţia a aparţinut de Ministerul Culturii, eu fiind directorul Centrului de creaţie, care s-a transformat apoi în Centrul Cultural, iar începând cu anul 1996 această instituţie a trecut la Consiliul Judeţean, şi-a devenit Şcoala Populară de Arte şi Meserii. Actuala mea numire la conducerea Şcolii Populare de Artă este temporară, pe o anumită perioadă, probabil va fi anunţat concurs pentru ocuparea postului de manager al şcolii. Trebuie să vă spun că sub directoratul domnului Szilagyi Zsolt şcoala a avut succese deosebite. Clădirea a fost renovată cu ajutorul Consiliului Judeţean, şi-a fost pusă la punct, iar eu am intrat într-o şcoală foarte bine utilată, cu profesori competenţi şi cu rezultate deosebite. De aceea, nu îmi doresc să fac schimbări majore, deocamdată, ci mi-am propus să duc mai departe activităţile pe care le-am preluat. În sensul acesta am iniţiat şi am participat la o întâlnire cu directorii Şcolilor de Artă din ţară, ce-a avut loc la Cluj, în toamna anului trecut. Ulterior, am început să colaborăm, şi momentan avem o expoziţie la Cluj, la Şcoala de Arte. De asemenea, la sfârşitul anului trecut am participat la un festival internaţional de arte plastice şi decorative, la Piteşti, unde au venit reprezentanţi din 9 ţări: Suedia, Olanda, Letonia, Estonia, Grecia, Turcia, Iran, Polonia şi China. Cu prilejul acestei expoziţii am fost premiaţi, iar elevii noştri au organizat şi-o demonstraţie de pâslărit, pentru meşterii Şcolii Populare de Arte şi Meserii din Piteşti, cu care am rămas în relaţii foarte bune.
Lucrări realizate de elevii şcolii.
– Cu ce realizări recente vă puteţi lăuda?
– Trebuie să spun că elevii Şcolii Populare de Artă au primit, în anul acesta şcolar, premii deosebite. Spre exemplu, eleva şcolii noastre, Logofătu Diana, de la clasa profesorului Szilagyi Zsolt Herbert, a câştigat premiul „Vocea Transilvaniei”. Rezultate deosebite am obţinut şi cu trupa de teatru Osono, care, pe 9 martie a.c. va prezenta un spectacol titrat în limba română, pe care îl vor urmări doamna directoare şi profesoara care se ocupă de clasa de teatru de la Piteşti. Colaboratorii noştri doresc să invite Trupa Osono la un festival organizat în noiembrie la Piteşti, şi acum vor să vadă spectacolul (…) Au fost multe, multe rezultate frumoase obţinute de elevii noştri în acest semestru.
– Din cunoştinţele mele, anul acesta şcoala Populară de Artă şi Meserii din Sfântu Gheorghe aniversează 45 de ani de existenţă. Cum veţi marca acest moment?
– Da, este adevărat, pe 15 octombrie a.c. Şcoala Populară de Artă va împlini 45 de ani. Evenimentul va fi marcat printr-un spectacol festiv, ce va avea loc în luna octombrie- noiembrie. Totodată, ne-am propus să edităm şi o carte cu foştii profesori, foştii elevi renumiţi care au reuşit să se afirme şi au mers mai departe la Conservator sau care au devenit actori, etc. Avem câţiva, dar este o muncă de documentare mai laborioasă şi trebuie pregătită aşa cum se cuvine.
– Câţi elevi sunt înscrişi în prezent la şcoala Populară de Arte şi Meserii?
– În prezent avem în jur de 500 de elevi, în tot judeţul.
– Există limite de vârstă pentru a te înscrie la această instituţie şi pentru a descoperi tainele artei?
– De la 5-6 ani, copiii se pot înscrie la balet, la celelalte cursuri înscrierea depinde şi de vârstă, am avut şi elevi la 60 şi ceva de ani. Tocmai de aceea şcoala noastră este diferită de celelalte şcoli, deoarece oferim o posibilitate de educare estetică, la orice vârstă. Drept urmare, persoanele care au un anumit talent pot veni să dea un examen, un test, care diferă de la specializare la specializare, iar dacă sunt declarate admise, încep cursurile. Avem o gamă foarte largă de elevi, din toate categoriile: avem cursanţi care în viaţa de zi cu zi sunt poliţişti, actori, ingineri, ziarişti, dar şi studenţi şi mulţi elevi care urmează specializările şcolii noastre.
Pernă lucrată de elevii Şcolii Populare. Pâslărit.
– Câte specializări are şcoala Populară de Arte şi care sunt cele mai căutate?
– Avem peste 30 de secţii. Dintre acestea enumăr câteva: canto, canto popular, canto clasic, canto jazz, pian clasic, sintetizator, vioară, contrabas, chitară, chitară clasică, chitară modernă (de muzică uşoară), chitară-bas, percuţie, acordeon, orgă, orgă electronică, trompetă, flaut, clarinet, saxofon de toate tipurile, trombon, instrumente specifice pentru muzică de fanfară, muzică populară, etc. De asemenea, avem şi secţii în afara oraşului: la Covasna (specializările: pian, sintetizator şi chitară), la Târgu Secuiesc (specializările: sintetizator, obiceiuri populare pentru copii), la Baraolt (sintetizator, pian, chitară), la Aita Mare (artă decorativă, pian), la Vârghiş (dans popular), la Breţcu (dans popular), la Reci (iniţiere fanfară, clarinet, saxofon, trompetă, trombon, percuţie, flaut), la Zagon (iniţiere fanfară).
La Târgu Secuiesc am deschis, mai nou, o secţie de dansuri la care sunt înscrise 45 de învăţătoare şi studentele de la facultatea cu profil pedagogic. Această specializare a fost atât de căutată acolo, încât aproape că nu au fost locuri pentru toţi doritorii.
– Cum se explică acest interes ridicat în rândul învăţătoarelor?
– Interesul a fost atât de mare fiindcă şi-au dat seama că ceea ce se predă la aceste cursuri le este de folos în activitatea pe care o desfăşoară cu copiii, zi de zi. Cursantele nu învaţă dansuri populare obişnuite, ci dansuri populare pentru copii, dar şi cum să se joace cu cei mici.
Dar revenind la specializări, trebuie să amintesc şi de cele de la Brateş (iniţiere fanfară, clarinet, saxofon, trompetă, trombon, tenor-horn, tubă, corn, flaut), la Bixad, unde am pornit o secţie nouă (clarinet, saxofon, percuţie, tubă, trompetă, tenor-horn, flaut). Acolo avem în jur de 20 de copii cu care putem forma o orchestră – este un vis mai vechi de-al nostru, care se poate concretiza cu ajutorul primăriei. Trebuie să precizez că în comunele Bixad, Zagon, Brateş şi Aita Mare primăriile plătesc o parte din cheltuieli. Avem în plan să dezvoltăm acest lucru şi în celelalte comune, chiar în comunele româneşti unde nu avem secţii – la Băţani, la Sita Buzăului, la Întorsură, la Dobârlău, la Ilieni, Vâlcele – însă noi nu putem forţa nota, ci trebuie să fie şi interesul local. Este nevoie şi de ajutorul primăriilor, fiindcă cursurile se plătesc – de la aproximativ 200 de lei pe an, până la 600 de lei pe an, în funcţie de specializare.
Tavanul pictat de elevi la Şcoala Populară.
– Aceste sume acoperă costurile pe un an, sau beneficiaţi de sprijin financiar?
– Absolut, 85% din cheltuieli sunt suportate de Consiliul Judeţean, de care aparţinem, şi acesta este un mare lucru. Fără acest sprijin nu am putea exista, deoarece acea taxă plătită de elev nu acoperă cheltuielile aferente unui an de studiu. Un elev are din start, din anul I, cel puţin doi profesori: unul care predă instrumentul, şi unul care predă istoria şi teoria muzicii
– Taxa de şcolarizare variază în funcţie de specializare?
– Da, diferă în funcţie de specializare. Spre exemplu, la toate instrumentele e aceeaşi taxă. Anul acesta, suma se ridică la 520 lei pe an, dar din toamnă va trebui să o ridicăm puţin, deoarece cheltuielile au crescut. La balet sau arta decorativă, la specializările la care se predă în grup, taxa e diferită.
– Care este cea mai căutată secţie, ca număr de copii?
– Ca număr de copii înscrişi, baletul clasic este foarte căutat, acolo fiind cei mai mulţi copii, acesta fiind urmat de cursul de iniţiere fanfară, unde sunt în total vreo 200 de copii din tot judeţul. Interesul e foarte mare şi pentru specializarea sintetizator, fiindcă este uşor de învăţat.
– Există şi posibilitatea înscrierii la cursuri de perfecţionare în cadrul instituţiei, după primul ciclu de studiu?
– Bineînţeles! O comisie decide cine poate merge mai departe, la perfecţionare, după primul ciclu de studiu. Dacă în anii din urmă nu a existat această oportunitate, începând de anul trecut, cursanţii de la toate specializările pot să se înscrie şi la perfecţionare.
– Care este finalitatea acestor cursuri de perfecţionare?
– Se învaţă la un nivel mai înalt, şi se va face doar meserie… Eu am avut două eleve care au reuşit să aplice pentru o astfel de perfecţionare. Au fost mai mulţi doritori, dar nu toţi au reuşit, fiindcă dacă în primul ciclu de studiu nu ai reuşit să înveţi, să cunoşti partitura care ţi se pune în faţă, la prima vedere, şi să te descurci, e pierdere de timp (…) Şcoala îţi dă posibilitatea să înveţi, dar ceea ce faci la ore nu este suficient. Trebuie să studiezi şi singur, dacă doreşti să ajungi mai departe (…) După doi sau trei ani de perfecţionare vor primi şi diplomă care să ateste faptul au făcut cursuri de perfecţionare la specializarea respectivă.
– Ce posibilităţi le oferă absolvenţilor şcolii Populare de Arte şi Meserii, diploma pe care o primesc? Unde este recunoscută?
– Diploma este recunoscută în toată Europa, mai puţin în România, unde, dacă ai această diplomă şi ai o meserie înrudită, de exemplu dacă eşti învăţătoare, diploma este recunoscută, dar nu poţi să profesezi într-o şcoală sau într-un liceu pe baza acestei diplome. În schimb, foarte mulţi foşti elevi se pot folosi de ele, în Occident. Chiar eu am avut o colegă care trăieşte în Germania, şi predă flaut pe baza diplomei primite de la Şcoala Populară de Artă, iar unii absolvenţi care au plecat în Spania au venit să îşi ridice diplomele, deoarece le pot folosi acolo. Însă, în România nu poţi să predai doar pe baza acestei diplome. Nici profesorii tineri care predau la noi, la şcoală, nu au posibilitatea să-şi dea gradele. Este o anomalie, iar noi am făcut demersuri la Ministerul Învăţământului, pentru ca profesorii să fie recunoscuţi, ca atare, dar fără rezultat, deocamdată.
– Am dori să ne spuneţi câte ceva şi despre dumneavoastră. Cum aţi ales cariera muzicală şi pe cea didactică? Este vorba despre o tradiţie din familie? Spuneţi-ne mai multe despre traseul dumneavoastră profesional.
– Eu din copilărie mi-am dorit ca Moş Crăciun să-mi aducă o vioară. Aveam patru sau cinci ani şi, din întâmplare, mi-a şi adus o vioară. Se pare că am fost înzestrat de mic copil, cântam, dansam… Fiind din Săcele, la nivel local am fost recunoscut ca un copil talentat. Cântam muzică populară, dansam, dar învăţam şi vioară, în particular. Din grădiniţă până în clasa a VI-a am învăţat vioară, şi, ulterior, diriginta mea m-a îndrumat către Liceul de Artă din Braşov.
– Cum a fost această trecere către un liceu vocaţional, şi de la vioară la flaut?
– La acel moment, la vioară nu a fost loc, şi poate nici nu mă ridicam chiar la nivelul cerut, fiindcă eu învăţasem instrumentul cu un profesor, în particular. La început, la flaut a fost greu. Apoi, a urmat facultatea, la absolvirea căreia am fost repartizat într-o comună din judeţul Suceava, iar după un an am ajuns profesor la Şcoala de Artă din Suceava – se numea „Şcoala generală cu profil de muzică din Suceava” – unde am lucrat patru ani. Ulterior am venit la Sfântu Gheorghe, în 1981, şi-am fost referent muzical al judeţului Covasna, ocupându-mă cu îndrumarea corurilor, fanfarelor, a formaţiilor de muzică uşoară. Nu am reuşit să ajung în învăţământ, ci am intrat în Cultură unde mi-am desfăşurat activitatea, până în anul 2004. Aşa cum v-am spus la începutul discuţiei noastre, din 1990 am fost directorul Şcolii Populare de Artă, iar între timp am înfiinţat şi am condus clubul de Jazz din Sfântu Gheorghe. În 1998 am fost răsplătit cu Medalia Meritul Cultural clasa I, de către preşedintele României, lucru de care sunt mândru.
– Şi ca profesor am auzit şi am văzut că sunteţi foarte iubit şi apreciat… Cum reuşiţi să vă apropiaţi de elevi?
– Nu ştiu dacă sunt foarte iubit… Cum mă apropii de elevi? Simplu, îi oblig să fie sinceri faţă de mine. Şi eu sunt sincer faţă de ei. Încerc să am o relaţie cât mai apropiată de elevi, o relaţie corectă.Trebuie să îndrăgeşti această meserie… altfel poţi renunţa.
– Vă mai amintiţi primele momente la catedră? Cum au fost acelea?
– Da, a fost destul de ciudat, mai ales la Udeşti. Pentru mine a fost foarte curios că acolo profesorii, învăţătorii şi preoţii erau „Dumnezeii” din satul respectiv. Şi femeile şi bărbaţii din sat mă salutau cu „Sărut-mâna, domn’ profesor!” şi mie mi se părea penibil, pentru că eram un tânăr de 23 de ani. Dar m-am obişnuit cu ideea că, totuşi, profesorul este cineva… asta se întâmpla în anul 1977. Acesta a fost primul contact cu învăţământul. Bineînţeles, am început cu mult elan. Acolo am făcut cor, grup vocal, ceea ce nu mai fusese până atunci în sat (…).
– Care e cea mai mare realizare profesională, şi dacă doriţi să ne spuneţi, şi personală?
– Cea mai mare realizare profesională… nu ştiu… faptul că am ajuns profesor, deşi nu suntem apreciaţi astăzi, dar faptul că am ajuns profesor şi pot să predau, pentru mine este o bucurie, şi la vârsta aceasta. Din 2006 de când am devenit profesor la Şcoală am predat la Reci, Zagon, Păpăuţi, Bixad, Brateş, Sfântu Gheorghe, şi la Liceul de Artă „Plugor Sandor”. Iar, cea mai mare realizare personală ar fi că am o familie, zic eu, fericită. Am o soţie şi un băiat, asta mi-am dorit şi asta am realizat: o familie cu care mă mândresc.
– Aveţi un program foarte încărcat, dar totuşi, cum vă petreceţi timpul liber? Care sunt pasiunile dumneavoastră?
– Timp liber nu prea mai am. Sunt preşedintele Corului de Cameră Pro Musica, unde de două ori pe săptămână avem repetiţii. Pasiuni… arta în general. Merg la expoziţii de fotografie, îmi place teatrul…
În acest an, înscrierile la Şcola Populară de Arte şi Meserii încep mai devreme
– În final, aţi dori să le transmiteţi un mesaj cititorilor noştri?
– Aş dori să le spunem cititorilor că din data de 15 mai pot veni să se înscrie la Şcoala Populară de Arte din Sfântu Gheorghe. Cei care simt că au un talent pe care vor să îl dezvolte, dacă cred că pot să îşi atingă un scop în viaţă studiind un instrument sau intrând în contact cu arta, sunt aşteptaţi să se înscrie începând din 15 mai, până în 15 iunie. Anul acesta, este prima oară când începem înscrierile atât de repede. Cei interesaţi ne pot contacta la tel.: 0267- 351560, 0371-175060, 0721- 280778, trimiţând un email la adresa [email protected]; [email protected] sau la adresa : Piaţa Libertăţii, nr. 9, Sfântu Gheorghe.
Ana Alina Costache
