Sărbători fericite tuturor creștinilor ortodocși care întâmpină, astăzi, intratea Mântuitorului în Ierusalim, precum și creștinilor care sărbătoresc Invierea Domnului Iisus Hristos!
E DUMINICĂ, ŞI-I ASTĂZI ZIUA SFINTELOR FLORII
E Duminică – şi-i astăzi ziua Sfintelor Florii,
ziua ce-aducea alt’dată primăveri de bucurii.
Când venea atuncea Domnul pe-al cetăţii noastre prag,
mii de suflete curate Îl întâmpinau cu drag.
– Astăzi, plini de nerăbdare ca să-L urce pe-alt Calvar,
numai Iuda şi călăii Îl mai vreau să vină iar.
I s-aştern în cale iarăşi mii de haine şi de flori,
dar privirea Lui de astăzi nu e cea de alteori.
Vede El că cei de astăzi nu-L cunosc şi nu-s ai Lui
– şi lumina din privire nu-i ca altădată, nu-I …
Este-n lume necredinţă, sunt în inimi răutăţi
şi de-aceea bucuria nu e azi ca alte dăţi.
Şi de-aceea când coboară în cetatea noastră az’,
Împăratul Sărbătorii are lacrimi pe obraz …
Traian Dorz
***
ÎNVIEREA DOMNULUI
(poezie inspirată din MATEI 28: 1-10)
MOTTO: „Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15: 55)
Isus muri la Golgota pa cruce
Spre mântuirea noastră-a tuturor
Ca tuturor ce sunt la o răscruce
Prin har să fie-al lor Mântuitor.
Când Sabatul era pe terminate,
În zorii primei zile-a săptămânii
Două femei, fiind mai devotate,
S-au dus saă vadă-al Său mormânt, spun unii.
Ele-au văzut la locu-nmormântării
Un înger prăvălind din ușă-o stâncă;
Cu teamă, din pricina-nfățișării
Înțepeniră-n liniște adâncă.
Împrumutând din fulger strălucirea
Și din zăpadă-mbrăcămintea albă
Pe față-i se citea neprihănirea
Și-n suflet viața sfântă, ca o salbă.
Chiar și străjerii-au tremurat de teamă
Și, înlemnind, ei au rămas ca morți.
„Ce căutați? Isus, de bună seamă,
A înviat, cum a promis la toți!
De nu credeți, veniți de vă convingeți,
Căci se cunoaște locul unde-a stat!
Veniți aici și teama o învingeți!
Vedeți că ce vă spun e-adevărat?
Veți duce-n Galileea vestea bună
A învierii lui Isus Hristos;
El Însuși ce veți face-o să vă spună.
Acolo-I veți vedea chipul frumos.”
Ele-au plecat de la mormânt cu teamă,
Dar, totodată, și cu bucurie,
Spre ucenici s-au dus, de bună seamă
Ca să le ducă mărturia vie.
Hristos le-a apărut atunci în cale:
„Vă bucurați, că-n veci am înviat!”
Cuprinseră picioarele-I, agale
Smerite, Lui cu drag s-au închinat.
„Duceți-vă și nu vă fie frică,
Ci spuneți ucenicilor să plece
Degrabă-n Galileea Mea cea mică.
Astfel, Mă vor vedea ca Mare Rege.”
Și iată, moartea n-avu biruință
Căci Domnul Sfânt e viu pe veșnicie,
Iar El ne cheamă azi la pocăință:
„Veniți să vă adăp din Apa Vie!”
AMIN!
