TRADIŢII. Data de 21 mai este cunoscută şi respectată de toată lumea, fie oameni cu frica lui Dumnezeu sau laici, ca fiind ziua când sunt cinstiţi semenii ce poartă popularele şi frumoasele prenume de Constantin şi Elena, care în România se cifrează undeva la 1,8 milioane. Cei dragi, rudele, prietenii, colegii, cunoscuţii le vor adresa astăzi felicitări şi urarea din inimă de “La Mulţi Ani”.
Tradiţia populară spune că, de ziua sa onomastică sărbătoritul nu trebuie să facă invitaţii exprese la chef, aşa cum se întâmplă în cazul zilei de naştere, oricine fiind acum bine primit şi omenit în casa celui ce poartă apelativul amintit.
Protectori ai creştinilor
Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt cunoscuți ca ocrotitori ai creștinismului. Povăţuit de Elena, mama sa, Împăratul Constantin cel Mare (272-337) i-a eliberat din asuprire pe toţi cei care credeau în Mântuitor, devenind ulterior protectorul lor. El este considerat Primul împărat creştin din istorie, titlu onorant pe care l-a meritat cu prisosinţă.
Un semn miraculos (Crucea lui Hristos) apărut pe cer înaintea unei mari bătălii în care cei 20.000 de soldaţi ai săi trebuiau să se lupte cu 120.000 de inaimici, l-a impresionat profund pe Constantin cel Mare. Aşa că, după victoria strălucită şi neaşteptată avea să se convertească la creştinism. Ca semn de mulţumire şi recunoştinţă pentru Divinitate, marele conducător de oşti a ordonat ca pe armurile şi coifurile soldaţilor să fie gravate semnul crucii şi monograma lui Iisus, iar mai apoi nu s-a mai lepădat de credinţă.
Împăratul Constantin cel Mare a convocat primul Sinod Ecumenic în anul 325, la Niceea, aproape de locul unde a ridicat o cetatea vestită, Constantinopol, care îi poartă nu¬mele.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au ctitorit, de-a lungul vieţii lor, numeroase lăcaşe de cult la Roma, Nicomidia, Antiohia, precum şi la Ierusalim, unde au înălţat Biserica Învie¬rii Domnului. Numele celor doi înalţi demnitari şi oameni de spirit au rămas gravate în memoria umanităţii, fiind venerate de către creştini.
Ziua păsărilor cerului
În calendarul popular, ziua de 21 mai este dedicată şi păsărilor cerului, fiind numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor. Se spune că, de acum înainte puii învăţă să zboare, iar gospodarii se roagă ca graurii să nu mai ciugulească fructele, mai cu seamă strugurii, diminuând astfel recolta viitoare. Una dintre regulile nescrise, dar păstrată din generaţie în generaţie, interzice ţăranilor ca în această zi specială să lucreze pământul. Altminteri, roadele câmpului vor fi dijmuite.
O altă superstiţie ce a dăinuit multă vreme în popor se referă la faptul că e momentul ca duhurile rele să fie alungate din casă şi din bătătură, stropindu-se cu aghiasmă în jur. De asemenea, se credea că spiritele malefice pot fi îndepărtate dacă sătenii făceau un foc mare la marginea localităţii, iar femeile îngânau descântece. Ciobanii mânau oile cu care urmau să plece la stână, pe lângă aceste ruguri, spre a fi feriţi de boli şi alte necazuri, atât ei cât şi turmele să fie.
Cu mulţi ani în urmă, am întâlnit la Breţcu asemenea ritualuri arhaice pentru protejarea ciobanilor, a oilor şi stânelor. În unele cătune din judeţ se aprindeau aşa-numitele „focuri vii”, despre care am amintit mai înainte, în speranţa că astfel vor fi alungate duhurile care împuţinează laptele oilor şi le betejesc.
Datini păstoreşti
Fiindcă am pomenit de obiceiuri păstoreşti, să spunem dat fiind specificul locului, că au existat multe tradiţii legate de acest soroc sfânt, ce astăzi s-au estompat. Tocmai de aceea încercăm să le aducem în atenţia cititorilor, spre a rămâne consemnate în slova tipărită ca şi în spaţiul virtual.
O cunoştinţă mai veche, badea Vasile Cojan, din Covasna, ne-a povestit mai de mult că de Ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena păstorii alegeau viitorii baci şi stabileau locul unde vor amenaja stânele. Exista şi o rânduială legată de operaţiunea măsurării laptelui, fiecare proprietar notându-şi într-un catastif cantitatăţile mulse de la oile încredinţate bacilor, în aşa fel încât să nu apară discuţii ulterioare.
„Măsura oilor”, numită pe alocuri şi „sâmbră” reprezintă un obicei românesc din vechime şi se mai practică şi astăzi în multe zone montane, vizând estimarea cantităţii de lapte şi de brânză pe care proprietarii le pot obţine. Sunt şi alte datini păstoreşti legate de acest moment important al vieţii satului.
„Sâmbra oilor”
Cine oare nu a auzit de “Sâmbra oilor”? O sărbătoare specifică zonelor de munte unde creşterea animalelor era principal sursă de venit, datină care a reprezentat pentru comunitatea rurală, pentru oamenii simpli, un prilej de a se întâlni, de a-şi etala animalele, respectiv, ovienele, de a se bucura împreună cu prietenii, vecinii şi ceilalţi consăteni.
Gospodarul Ion Baciu, din Ţara Buzaielor, îşi aminteşte cu nostalgie de anii copilăriei şi ai adolescenţei, când părinţii săi luau parte la acest ritual. Cu câteva zile înainte de ceremonia măsurării laptelui avea loc aşa-zisa ”purificare” a oilor, nevinovatele rumegătoare fiind trecute peste o tavă cu jăratec în care era pusă şi tămâie. Apoi, animalele erau atinse cu o crenguţă de leuştean, pentru a rămâne sănătoase şi a da cât mai mult lapte.
La “Sâmbră” oamenii veneau îmbrăcaţi în straie populare de sărbătoare, aducând în traistă bucate special preparate, câte o sticlă de palincă, pentru a închina cu consătenii şi a se bucura de acestă zi deosebită. După ce se alegea locul noii stâne, avea loc un mic ritual de sfinţire a târlei şi necuvântătoarelor.
Petreceri câmpeneşti
Apoi, toată lumea participa la maial: o petrecere câmpenească aşteptată de cei mari şi mici, unde comercianţii ambulanţi aduceau marfă specifică, dulciuri, băutură. Veneau şi lăutarii, se încingea câte o horă, atmosfera fiind veselă, iar cei care se numeau Constantin sau Elena “făceau cinste”. Abundau bucatele tradiţionale precum brânza, caşul, bulzul, friptura de miel, plăcintele.
Se sacrificau miei, cu convingerea că în felul acesta va începe cu bine nou sezon pastoral, în belşug, sănătate şi pace.
Derivate ale celor două nume
Pentru a nu omite vreun sărbătorit, vă prezentăm, dragi prieteni, o listă extrem de lungă a variantelor care deriva din prenumele Constantin şi Elena. De unele poate nici nu ştiaţi, aşa că luaţi aminte. Aşadar: Codin, Codina, Constanţa, Constantina, Constanţiu, Costache, Constandin, Costas, Costea,Costel, Costeluş, Costin,Costică, Costi, Dina, Dinica, Dinu, Tanţa, Tănţica, Ticu,Tina,Tinel, Tinu, Titel,Titi. De asemenea, iată derivate de la numele Elena: Ela, Elenca, Eleonora, Eli, Helena, Ileana, Ilenuş, Ilenuţa, Ilinca, Leana, Lena, Leni, Lenuş, Lenuţa, Lina, Nora, Nuţa, Nuţi.
La final, le adresăm sărbătoriţilor de Ziua lor toate cele bune, multă sănătate şi fericire!
Horia C. Deliu
