Sâmbătă, 19 ianuarie 2018, Casa Orășenească de Cultură „Vigadó”din Târgu Secuiesc a fost gazda evenimentului mult așteptat de elevii claselor a XII a, de la Liceul Tehnologic „Gabor Aron” care au trăit pe pielea lor emoțiile date de sărbătoarea majoratului – „Maturandus 2018”. –
Un moment important, crucial în viața elevilor, puși față în față cu adevărul, uneori greu de acceptat: desprinderea de copilărie, conștientizarea că în față îi așteaptă un drum lung și plin de neprevăzut, lângă care chiar dacă de o parte și de alta, în cele mai fericite cazuri, veghează mama și tata, responsabilitatea pentru hotărârile luate și pentru fapte, le revin în totalitate. Nu știu câți dintre ei au fost conștienți până atunci de acest fapt, dar pe fețele lor luminoase și radiind de fericire la începutul evenimentului, am văzut câteva umbre de îngrijorare și chiar lacrimi după programul prezentat, pentru că au înțeles că anii de liceu vor rămâne paradisul la care nu se vor mai întoarce niciodată.
Programul oferit de elevii claselor a XI a, cei care s-au ocupat de organizare, așa cum este tradiția, a cuprins dansuri și muzică din folclorul maghiar, poezie, citate despre viață, adolescență, muzică ușoară. De apreciat este faptul că atât profesorii coordonatori cât și elevii au introdus în program: muzică, citate și poezii interpretate și în limba română care au fost răsplătite cu un ropot de aprecieri venit din partea elevilor clasei a XII a B, formată din 16 elevi, singurii de altfel de la secția română din tot liceul.
Poemul „Am crescut?” al Anei Bandiana a fost una dintre alegerile care merită menționată. Un poem destul de greu de interpretat pentru un elev de etnie maghiară, dar care a reușit să ducă la bun sfârșit, fapt apreciat în rândurile elevilor de la secția română.
„Am crescut? Suntem oameni maturi?
Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare…
Dragi și ridicole, departe sunt zilele
Când lumea o-mpărțeam în buni și răi.
Am devenit puternici scăldându-ne-n deruta
Precum în apa Stixului Ahil,
Dar de călcâiul vulnerabil încă
Atârna soarta universului întreg.
E totul grav. Si înțelegem totul.
De-acum va trece timpul neschimbat.
Ne dă de gol adolescenți doar lipsa
Înțeleptei spaime de moarte.”
Nu același lucru pot să-l spun despre directorul liceului, Gábor Rezső, care în discursul său de peste 15 minute nu a reușit să spună în limba română un simplu „Bună ziua!”, deși ar fi fost de bun simț, știind că printre cei peste 300 de spectatori, erau părinți și rude ale elevilor de la secția română, unii veniți special din București, Caracal sau alte localități. Păcat că așa știe acest „domn” director să-și răsplătească elevii după patru ani, deși o parte dintre cei pe care i-a ignorat sunt bursieri, iar câțiva cunoscuți și la nivel național prin câștigarea repetată a unor premii importante la olimpiade de matematică, engleză și nu numai. Păcat ca într-o instituție de învățământ tocmai cel care ar trebui să dea un exemplu bun de urmat, să promoveze în rândul elevilor discriminarea într-o zonă cu sensibilități etnice…Păcat că sunt legi încălcate frecvent fără ca cineva să ia atitudine. Acești elevi merită mai mult, dar cine-i știe, cine-i apără?!
Nu mă mir că secțiile cu predare în limba română sunt pe cale de dispariție în oraș. Nici că părinții nu mai sunt dispuși să-și lase copiii pe mâna unor astfel de instituții și a indiferenței parlamentarilor care știu să-și mărească pensiile și lefurile, în timp ce fruntașii liceelor primesc o amărâtă de bursă de 30 de lei pe lună, și aia cu o întârziere de câteva luni! Bine că poate statul maghiar să le ofere burse elevilor de etnie maghiară din România, doar pentru a frecventa școala, în timp ce statul român nu poate nici să-și susțină valorile! Și ne mai mirăm că pleacă tinerii! Ce le oferim să rămâne? Cum îi încurajăm, cum îi stimulăm? Nici măcar nu mai aștept răspuns…E clar că dacă nu dai din coate până la moarte, în această țară nu se poate decât supraviețui.
Onoarea liceului a salvat-o directorul adjunct, Pop Sandor, care a vorbit în limba română despre importanța zilei, despre desprinderea de trecut și un nou început, al vieții de adult: „Festivitatea acordării panglicii este o zi de sărbătoare în viața școlii noastre. Această zi este cu atât mai mult așteptată, pentru că reprezintă pentru voi, dragi sărbătoriți, sfârșitul etapei de copilărie și de adolescență, și totodată un început, începutul vieții de adult. Maturitatea este un concept relativ. Depinde de ceea ce gândește fiecare desprea ea. Pentru voi, a deveni matur este un ideal, reprezentând calitatea de a fi liber, de a gândi și a acționa fără restricțiile impuse de părinți și profesori. În realitate, problemele stau altfel, maturitatea este un complex foarte relativ. Se distinge maturitatea psihică, cu latura intelectuală, profesională, socială și morală. Din acest motiv, maturitatea vine din experiența de viață, din formarea unei judecăți clare, prin acceptarea eu-lui și a celorlalți. Această zi ne dă ocazia de a învăța ceva nou. Există lucruri care vi se vor întâmpla doar o dată în viață, și depinde de noi dacă vom profita de aceasta sau nu. Eu vă propun să profităm de această zi minunată și să nu o uităm niciodată. În numele cadrelor didactice care v-au călăuzit ideile și visele în cei patru ani, în numele celor care au încercat să vă ofere o cultură din sufletul lor, vă urez multă sănătate și încredere în forțele proprii în realizarea idealurilor.”
Sărbătoarea majoratului a continuat cu binecunoscutul vals, în pașii căruia sărbătoriții, prinși de mâini, români și maghiari, s-au desprins încet și elegant de adolescență. Rochiile elegante care făceau din domnișoare prințese, din băieți adevărați cavaleri, și emoțiile valsului, au făcut parcă trecerea mai ușoară, deși acesta era doar un început în lungul șir al examenelor care-i așteaptă. A urmat festivitatea de înmânare a panglicilor, felicitările, îmbrățișările, nelipsitul set de fotografii și o petrecere organizată în cantina liceului.
A fost o seară frumoasă pentru care felicit organizatorii, profesorii și instructorii responsabili de desăvârșirea ei prin profesionalism și perseverență. Pentru a evidenția mai bine modul de a percepe trecerea de acest prag în rândurile adolescenților, în rândurile care urmează voi reda discursul eleveului Teodor Zeno Beleuță din clasa a XII a B, secția română. Un discurs matur, susținut pe un ton serios și ușor ironic pe alocuri, care a fost răsplătit din plin cu aplauze. Un discurs cu o viziune clară în viitor, nu doar de moment, care mi-a plăcut mult și care merită să fie citit. Orice aș adăuga eu ar fi de prisos. Fiecare a simțit pe pielea lui că majoratul nu este doar o cifră care marchează un număr de ani, ci o punte peste care unii trec mai repede maturizându-se, alții rămân copii o viață, dar oricum ar fi, fiecare răspunde pentru ceea ce face, pentru că majoratul înseamnă întâi de toate responsabilitate.
„Stimați profesori, onorați invitați, dragi colegi,
Cu toții cunoaștem motivul adunării noastre în această seară minunată de ianuarie: sărbătorirea majoratului nostru. Spun „sărbătorire”, deoarece perioada adolescenței este puternic marcată de împlinirea vârstei de 18 ani. Cu toții o împlinim, unii dintre noi (cei mai mulți) au împlinit-o deja, alții abia așteaptă să o împlinească. După un drum, pentru unii mai lung, pentru alții mai puțin, presărat cu obstacole, dar și cu satisfacții pentru fiecare dintre noi, ne aflăm astăzi la „granița” dintre un sfârșit și un început. Sfârșitul îl reprezintă copilăria și adolescența. Începutul îl reprezintă maturitatea.
Nu vreau să fac acum o trecere în revistă a ceea ce înseamnă copilăria și adolescența, deoarece sunt sigur că dumneavoastră, atât părinții, cât și profesorii noștri, v-ați convins singuri de aceste lucruri atunci când nu o dată, am dat dovadă de naivitate, neascultare, iresponsabilitate, chiar și impertinență, fără a ne gândi vreo clipă să ne asumăm responsabilitățile faptelor noastre. Dar tot dumneavoastră, dragi părinți și profesori, ați dat dovadă, mult mai mult decât noi, de înțelegere, răbdare și toleranță, și ne-ați îndrumat pașii, zi de zi, spre acest moment, spre această etapă din viața noastră, pe care o numim „majorat”, pentru că asta înseamnă majorat: să fi mare; din latinescul „major”, care înseamnă „mare”. Într-un cuvânt: om mare, om adult, om responsabil, om matur.
Această clipă am așteptat-o cu nerăbdare, iar acum, când a venit, o întâmpinăm cu emoții, neliniște, și cu o oarecare teamă. Ce aduce nou această vârstă de 18 ani? Mulți dintre tineri, când spun „majorat”, se gândesc la două lucruri: permis de conducere și faptul că au voie de acum, să consume legal băuturi alcoolice.
Fiind o vârstă atât de importantă, fiecare dintre noi o sărbătorește într-un stil cât mai original: cu petreceri, cu excursii, cu seri între prieteni, petrecute în club sau restaurant etc. Dar, toate acestea depășite, nu putem trece cu vederea faptul că odată deveniți majori, vrem nu vrem, facem cunoștință cu viața, cu părțile ei mai bune, și mai puțin bune. Odată cu această vârstă, avem de asemenea libertatea de a hotărî ce este cel mai bine pentru noi, deși nu este rău dacă ascultăm încă și de părerea părinților. Abia de acum începem să înțelegem cu adevărat viața, ce înseamnă să treci de la grija părinților, la independență. Această vârstă aduce cu ea noul, dar și foarte multe responsabilități. Trebuie să învățăm să ne purtăm de grijă singuri pentru că nu peste mult timp, vom zbura din „cuib”, vom pleca din siguranța casei părintești, către o lume nouă: o lume a celor mari.
Și dacă tot am pomenit de vârstă, vă întreb: cam cât credeți că a trecut din viața noastră? Jumătate? O treime? Poate un sfert? Vă spun eu adevărul. Viața noastră de abia acum începe, o viață nouă, în care o să descoperim lucruri cu totul și cu totul noi: o să descoperim libertățile și responsabilitățile, bogăția și munca, succesul și eșecul. Dar, înainte de toate, va trebui să descoperim omul din noi, omul devenit matur, capabil să înfrunte viața, să-și descopere un drum, pe care să-l parcurgă frumos și corect.
Marele actor Charlie Chaplin spunea, citez: „În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită, începând să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, știu că aceasta se numește…maturitate”. Cuvinte simple, spuse de un omuleț mic de statură, dar uriaș printre actori.
Toate lucrurile mari realizate în lumea asta, au pornit de la idei simple. Lucrurile mici, simple, pe care le facem și le spunem zilnic, au mare importanță în timp ce noi ne urmăm calea. Un gest frumos poate să ia povara umerilor obosiți. O vorbă bună poate îndulci inima, precum o ploaie de vară ce cade peste florile însetate. Câtă bucurie țâșnește din lucrurile mici și simple; deci simplu, dar din suflet, vă spun tuturor LA MULȚI ANI!, cu ocazia serbării majoratului.”
Frumoase gânduri! Închei și eu cu urarea de la mulți ani împliniți, cu satisfacții personale și profesionale de-a lungul vieții și încercați să nu fiți perfecți, ci să învățați din greșeli și eșecuri! Succes tuturor!
Mihaela Aionesei
