Sărbătoarea Culturii Române, care s-a desfăşurat duminică seara la Centrul de Cultură Arcuş – Casa Muzicii, din Sfântu Gheorghe, a avut în centrul programului său decernarea Premiului Háromszék pentru Cultură. Protagoniştii acestui moment, marcat de o autentică emoţie, au fost Petre Străchinaru – laureatul, Jánó Mihály – istoric de artă, care a susţinut discursul de laudatio, şi Tamás Sándor, președintele Consiliului Județean Covasna, care a înmânat Premiul Háromszék.
Jánó Mihály şi-a început discursul de laudatio cu o observaţie care i-a amuzat pe toţi cei prezenţi : „Recent, am citit cu mare plăcere un excelent interviu cu fostul meu coleg şi bunul prieten Petre Străchinaru. Am zâmbit cu satisfacţie, când am observat că interviul, de pe site-ul cotidianului Háromszék, a fost citit pe internet de peste trei mii de oameni, în timp ce articolul despre Lionel Messi, cel mai bun fotbalist din lume, a fost citit de abia 450 de cititori. Până și aticolul despre portretele lui Petőfi Sándor a fost citit de doar 1.173 de cititori. Aceste ‘date statistice’ le găsesc cu totul firești, întrucât cititorii au putut urmări răspunsurile și mărturiile unui personaj foarte important și definitoriu din viața culturală a județului Covasna, un om care decenii la rând a chibzuit alături de ei.” Jánó Mihály şi-a continuat discursul enumerând cele mai importante fapte culturale ale lui Petre Străchinaru, la care a fost martor în calitate de coleg şi de prieten, subliniind faptul că laureatul este recunoscut şi pentru implicarea sa în viaţa culturală maghiară. O implicare despre care a vorbit şi preşedintele Consiliului Judeţan Covasna, Tamás Sándor, care a supus atenţiei faptul că, între anul 2013 – când Consiliul Judeţean Covasna a iniţiat Premiul Háromszék pentru Cultură şi când primul laureat a fost celebrul tenor Szilágyi Zsolt – şi anul 2023 s-a creat o legătură deloc întâmplătoare, având în vedere prietenia şi colaborarea dintre fondatorul şi fostul dirijor al Corului Vox Humana şi premiantul de astăzi, Petre Străchinaru. Tamás Sándor l-a rugat pe Petre Străchinaru să primească Premiul pentru tot ceea ce a făcut în slujba culturii române din judeţul Covasna, dar şi pentru că a fost mereu alături şi de cultura maghiară, ale cărei valori le-a promovat şi sprijinit.
Petre Străchinaru a fost vizibil emoţionat de cuvintele lui Jánó Mihály şi ale lui Tamás Sándor, menţionând că datorează mult colaboratorilor săi, fără de care nu ar fi putut să înfăptuiască tot ceea ce astăzi a devenit o merituoasă istorie culturală. Laureatul şi-a amintit de anul 1993, când Jánó Mihály a iniţiat Premiul Libertatea Culturii, apoi Petre Străchinaru l-a surprins pe preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamás Sándor, căruia i-a dăruit statueta în miniatură a Gânditorului de la Hamangia. Este vorba de statueta care a reprezentat trofeul ce însoţea Premiul Libertatea Culturii.
Sărbătoarea Culturii Române a continuat cu Luminiţa Cornea, care şi-a prezentat colecţia sa de timbre dedicate scriitorilor români, inclusiv timbre Eminescu, şi cu un concert suţinut de Trupa GRAIU.
Organizatorii evenimentului : Centrul de Cultură Arcuş – în parteneriat cu Centrul de Cultură al Județului Covasna, cu sprijinul Ministerului Culturii şi al Consiliului Județean Covasna.
Biroul de presă al Consiliului Județean Covasna
PETRE STRĂCHINARU
LAUDATIO
Recent, am citit cu mare plăcere un excelent interviu cu fostul meu coleg şi bunul prieten Petre Străchinaru. Am zîmbit cu satisfacţie, cînd am observat că interviul, de pe site-ul cotidianului Háromszék, a fost citit pe internet de peste trei mii de oameni, în timp ce articolul despre Lionel Messi, cel mai bun fotbalist din lume, a fost citit de abia 450 de cititori. Pînă și articolul despre portretele lui Petőfi Sándor a fost citit de doar 1.173 de cititori.
Aceste „date statistice” le găsesc cu totul firești, întrucît cititorii au putut urmări răspunsurile și mărturiile unui personaj foarte important și definitoriu din viața culturală a județului Covasna, un om care decenii la rînd a chibzuit alături de ei. În interviu, deși a existat o anumită cuprindere/trasare a drumului vieții, nu au fost menționate toate evenimentele care i-au marcat amplul drum al vieții și pentru care sărbătoritul de astăzi merită lăudat.
Dintre realizările culturale de înaltă calitate ale lui Petre Străchinaru se pot evidenţia următoarele fapte: a fost unul dintre cei care au contribuit la crearea Teatrului Andrei Mureșanu, a Muzeului Carpaților Răsăriteni, a Muzeului Spiritualității Româneşti, a statuii lui Andrei Șaguna, a Ansamblului Folcloric Ciobănaşul de la Întorsura Buzăului şi a Ansamblului de Dansuri Háromszék din Sfîntu Gheorghe. A fost unul dintre inițiatorii restaurării vechii clădiri a Şcolii românești din Sfîntu Gheorghe şi a bisericilor ortodoxe din Bixad și Belin. Datorită interesului său faţă de monumente, a editat o serie de broșuri care documentează bisericile mici. A editat, cu multă pasiune, nenumărate publicații de artă, literare și științifice. A iniţiat Gala Tinerilor Laureaţi, devenită internațională în scurt timp, în Castelul Arcuş, unde, în calitate de director, a găzduit diferite instituţii de cultură, mai precis proiectele culturale ale altor instituţii. A întemeiat un proiect inedit, Galeria din Grajd, într-una dintre anexele Castelului Arcuş, unde a organizat expoziţii de artă contemporană. Şi am putea continua şirul faptelor sale cu precizarea nenumăratelor fundaţii şi asociaţii culturale româneşti, în care Petre Străchinaru este prezent în calitate de membru fondator.
Întrucît am fost nu doar observator din afară al activităților lui Petre Străchinaru, în viața culturală a județului Covasna, ci şi colegul său – în perioada de tranziție socială și politică – sînt de acord cu opinia sa, că în anii ’90 s-a dezvoltat rapid un fel de paralelism între viaţa culturală maghiară şi cea română. Aș dori să adaug că paralelismul nu putea împiedica respectul reciproc! Mai precis, maghiarii au trebuit să accepte că populația românească a orașului și a zonei sale rurale avea nevoie, de exemplu, de colecții separate și de un muzeu, pe lîngă o clădire permanentă pentru Teatru, și, în același timp, românii să accepte că ungurii din Secuime au avut și mai au Muzeul Național Secuiesc. Toate acestea nu l-au putut împiedica pe românul Petre Străchinaru să devină indispensabil în multe cazuri și pentru viața culturală maghiară. În acest sens, drept dovadă, menţionez cîteva exemple : în calitate de consilier al Inspectoratului pentru Cultură, Petre Străchinaru a susținut cu o dragoste nemărginită funcționarea Corului de cameră, de renume internațional, Vox Humana, condus de Zsolt Szilágyi; tot aşa, a considerat important ca personalul Muzeului Haszmann Pál din Cernat să obţină o diplomă profesională superioară; în calitate de director al Centrului de Cultură Arcuş, a oferit de mai multe ori condiții favorabile pentru întîlnirile scriitorilor și poeților maghiari, printre care cîțiva erau şi prietenii săi, iar de-a lungul anilor a vernisat, cu inspiraţie şi înţelegere, expoziții individuale sau de grup ale artiștilor plastici din judeţ.
Rămîne memorabilă participarea sa, cu respect şi multă dăruire, la onorarea personalităților sau a fundațiilor și asociațiilor culturale, selectate pentru premiul Libertatea Culturii. Cu mare ambiție și competență, el a contribuit la documentarea operei graficienilor Imre Baász și Plugor Sándor. În cele din urmă, autorul prezentului elogiu nu poate lăsa nerostit faptul că omul sărbătorit astăzi a depus tot efortul pentru a descoperi picturile lui Miklós Barabás, „pictorul național” maghiar, care s-ar fi putut ascunde pe la București, căutînd picturile chiar în colecția de portrete a patriarhului ortodox.
Sînt imposibil de enumerat toate meritele din bogata viaţă intelectuală a lui Petre Străchinaru, ce am spus pînă acum sînt doar cîteva repere ce trimit la motivele pentru care îl recomandăm drept o personalitate demnă de prestigiosul Premiu Háromszék pentru Cultură.
Jánó Mihály
istoric de artă
