Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Sarabanda este un termen care definește un vechi dans spaniol, asemănător cu menuetul, solemn, cu mișcare lentă și ritm în trei timpi. În sens figurat, înseamnă mișcare amețitoare, tumultuoasă; agitație, vânzoleală (NDULR).
Și chiar așa, de la mișcări lente, extinse pe decenii, am trecut brusc la mișcări amețitoare care au creat mare vânzoleală în toată țara. În urma intrării în vigoare a Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, lege care permite aleșilor locali să voteze – în anumite limite – salariile pentru funcționarii și personalul contractual, în unele instituții noile salarii au fost crescute și de două-trei ori (cf. Mediafax.ro/social), primii câștigători fiind șefii locali din Primării și Consilii Județene. Și fiecare, după cum s-a priceput sau după cum l-a tras inima, într-o veselie de zile mari, a început dansul, unii mai modest, mai prudent, alții chiar în extaz sau neștire.
Ni se dă ca exemplu Primăria municipiului Bistrița: „Conform unei hotărâri adoptate de consilierii locali din Bistrița, cele mai mari creșteri salariale vor fi la nivelul conducerii primăriei municipiului Bistrița, primarul, cei doi viceprimari, administratorul public și secretarul municipiului urmând să încaseze sume de peste 10.000 de lei lunar (Mediafax.ro/social). Astfel se spune că primarului Ovidiu Crețu îi crește indemnizația de la 4.200, în prezent, la 13.050, așadar o majorare aproape de trei ori. Și așa mai departe prin toată țara pentru toți șefii și angajații cu funcții publice. Păi s-o facă, de ce să n-o facă, dacă le permite legea: „Legea permite, singura condiție ca angajații să nu câștige mai mult decât șeful instituției” (gândul.info).
Și dacă tot sunt plătiți din „bani publici”…, ce le mai pasă de ce urmează să se întâmple în urma lăcomiei lor, căci unii își vâră mâna până la cot, ba și până la umăr în butoiul cu miere; ce investiții, ce realizări obștești, noi să trăim bine! Alții, mai prudenți, mai cumpătați, își pun frâu și iau decizii corecte, însă în general ceea ce se întâmplă aduce a inconștiență. Dacă numai Primăria Bistrița are 895 de angajați și 200 de asistenți personali (Mediafax), atunci în toate instituțiile statului câți sunt și ce sume imense se vehiculează?! E drept, legea spune că permite aleșilor locali să-și voteze majorarea salariilor „în anumite limite”, dar nu se precizează care sunt aceste limite, iar omul nostru e tare obișnuit să încalce limitele fără a se mai gândi la consecințe, dacă legea „permite”…, și așa fiecare interpretează legea după cum crede de cuviință, ce logică, ce modestie, fugi dom’le de-aici!
Să nu mai vorbim de „pensiile speciale”, care pot ajunge până la 30.000 de lei lunar, de fapt niște pensii artificial stabilite de la bun început și perpetuate în timp, scăpând de sub controlul bugetar și sfidând bunul simț. Dacă n-ar exista o diferență strigătoare la cer între aceste pensii și cele ale oamenilor „obișnuiți”, n-am spune nimic, dar măsura după care au fost acestea stabilite nu e aceeași, deși se vehiculează pe toate canalele că „Nimeni nu e mai presus de lege”…
Aparent, între sarabanda salariilor și coeficientul de inteligență nu este nicio legătură, însă realitatea este alta. Un articol semnat de Cristina Andrei, descoperit pe Mediafax.ro, ne aduce informații interesante despre „Harta mondială a inteligenței” și locul unde se plasează România „în topul statelor cu cei mai deștepți locuitori”. Așa aflăm că țara noastră se află tot printre ultimele locuri în Europa, cu un IQ mediu de 91, în timp ce în țările mai avansate, cum sunt cele nordice, IQ mediu este în jur de 100, potrivit ziarului „Gândul”. Concluzia este că nu suntem prea deștepți, căci dacă am fi, atunci am fi și mai atenți cu economia țării și cu banii publici. Cu toții ne dorim salarii mai mari și „pensii speciale” care să depășească 10.000 d lei lunar, dar înainte de toate ar trebui să fim mai modești și să ne gândim mai mult la binele și prosperitatea Țării în general și apoi la binele și interesul nostru.
În studiul amintit în articol se mai precizează că în urma analizelor statistice s-au sugerat câteva posibile cauze ale IQ-ului scăzut. Se enumeră astfel printre cauzele sociale: sărăcia și condițiile de trai, accesul redus la educație și cultură; nivelul de trai scăzut, iar printre cauzele biologice: scăderea natalității și îmbătrânirea populației. Din păcate, la aceste capitole România încă mai are multe de făcut pentru a ajunge din urmă alte țări, și nu credem că împărțind banii publici cu nemiluita în dreapta și în stânga vom reuși să ajungem la un progres evident. S-ar cuveni deci să fim mai prudenți cu cheltuielile, și mai grijulii cu toți cetățenii țării, nu doar cu anumite categorii sociale și cu „șefii locali”, să deschidem mai larg „porțile cunoașterii” și pentru cei nevoiași, să reconstruim industria și să prosperăm, dacă vrem să ajungem …mai deștepți …
Mihai Trifoi
