Frumoasele Sărbători ale Iernii care au ţinut mai bine o lună de zile se încheie azi, pe 7 ianuarie, odată cu praznicul de Sfântul Ioan. Sau cum se mai spune în popor – Sântion. Numeroșii semeni ce poartă acest prenume celebru, ca de altfel toți creştinii, îl venerează acum pe Botezătorul Domnului, considerat după Fecioara Maria, Cel mai mare dintre sfinţi.
Proorocul Ioan Botezătorul
Așadar, astăzi cinstim o nouă mare Sărbătoare – Sf. Ioan. În calendarul ortodox există șase sărbători pe an închinare acestui Sfânt: Zămislirea – 23 septembrie, Nașterea – 24 iunie, Soborul lui – 7 ianuarie, Tăierea Capului – 29 august, Prima și a Doua Aflare a Capului – 24 februarie și a Treia Aflare a Capului – 25 mai.
Naşterea Proorocului Ioan s-a petrecut doar cu şase luni înaintea venirii pe lume a Domnului nostru Iisus Hristos. Se spune că fericitul eveniment i-a fost vestit înaltului prelat Zaharia în timp ce slujea la Templu (tatăl viitoruluui Sf. Ioan) de către Îngerul Gavriil. Pentru că nu a dat crezare celor spuse, preotul Zaharia a fost pedepsit de Divinitate, rămânând mut până la punerea numelui fiului său.
Rolul Sf. Ioan Botezătorul nu a fost numai acela de a pregăti norodul pentru venirea lui Hristos, ci şi de a-l prezenta lumii pe Iisus ca fiind Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.
„Cel de care Dumnezeu are milă”
Prenumele de Ioan este cel mai răspândit apelativ de pe Terra, cu numeroase variante internaţionale. La români cel mai des se întâlneşte numele Ion sau Ioan, având semnificaţia: „Cel de care Dumnezeu are milă”.
Sunt aproape două milioane de concetăţeni ce-şi vor serba onomastica, majoritatea (1,4 milioane) fiind bărbaţi. Există numeroase derivate ale numelui biblic, precum Ionuţ, Nelu, Ionel, Jean etc.
Să un omitem nici variante feminine precum Ioana, Oana, Ionela, Nela, Janina, Jana etc. Tuturor le adresăm tradiţionalul „La Mulţi Ani!”, felicitări şi urări de bine în Noul An 2019.
Se cere respectată tradiția !
Potrivit tradiţiei de Sântion nu doar posesorii acestui străvechi apelativ trebuie să se bucure, ci şi apropiaţii lor. Cine nu se veseleşte în această zi, poate fi deocheat şi rămâne posac tot anul, ziceau odinioară babele.
În trecut era obiceiul prin zona de munte, inclusiv în unele sate din județul Covasna, ca bărbaţii care se numeau Ion ori Ioan să-şi pună de ziua lor un brăduţ la poartă şi să poftească rude, cunoscuţi, vecini, chiar şi necunoscuţi ce treceau prin faţa casei la un pahar de vin şi la bucate alese, ca să fie toată lumea mulţumită. Superstiția spunea că în felul acesta gospodăria rămânea îmbelşugată, gazdele sănătoase, iar oile din turmă se înmulţeau.
Unul dintre obiceiurile populare pitorești de care am auzit se numește Iordănitul femeilor, ce mai dăinuie pe ici, pe colo. Reprezintă un ritual de „botez” simbolic practicat de femeile în etate pentru nevestele tinere cu apa dintr-un râu aflat în vecinătatea localității, datină din care s-a mai păstrat în zilele noastre doar partea finală, adică…ospătul! Petrecerea muierească încheie în mod fast ciclul Sărbătorilor de Iarnă. Iordanitul femeilor avea la începuturi un ritual strict, nevestele vârstnice – gospodine cu experiență – primindu-le în grupul lor și pe cele mai tinere, dar numai după ce le duceau la râu să le stropească, urmând apoi o masă comună.
Ocrotitor al pruncilor
Pe vremuri era în vogă, de asemenea, un alt obicei numit „Plocon pentru moaşă” întru cinstirea noilor veniţi pe lume. Tinerele mame mergau în această zi cu un colac mare şi felurite daruri la femeia care le moșiseră, ajutându-le să aducă pe lume pruncii. Femeile rupeau câte o bucată din împletitura preparată special pentru asemenea împrejurare şi după forma coltucului încercau să ghicească dacă vor mai avea urmaşi.
„La Mulţi Ani!” numeroșilor sărbătoriți !
Încă o dată le dorim tot binele din lume sărbătoriţilor – inclusiv prietenilor apropiați ai publicației noastre – dorindu-le multă sănătate, noroc, alături de cei dragi, ca şi tradiţionalul „La Mulţi Ani!”
Horia C. Deliu
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail
