În discursurile rostite la vernisaje, în cronicile publicate, mai ales, de la ultimele trei ediţii ale Salonului Internaţional de Artă Fotografică „Best 100” (2015, 2016, 2017), evidenţiam că fotografia a devenit pentru mulţi pasiune, interes şi viziune. A contempla lucrările, spuneam, nu înseamnă starea vegetală a spiritului, iar „meditaţia” într-o asemenea situaţie devine necesitate. Am remarcat ştiinţa şi simţul compoziţiei ale imaginilor, prezenţa planurilor şi îmbinărilor care ţine de ochiul format al fotografilor. Creaţiile de pe simeze şi din cataloage au devenit „dialoguri” atractive, enigmatice şi grave cu o gesticulaţie uşor fantezistă, dar originală totodată, camuflată de nuanţe ermetice.
Salonul Internaţional de Artă Fotografică, cu cele mai bune 100 de fotografii din acest an a ajuns la a VI-a ediţie. Din cele 802 de lucrări expediate de cei 81 de artişti fotografi din 47 localităţi (România, Ungaria, Slovacia, Spania, Austria), juriul a selectat pentru a fi expuse cele o sută de imagini. Acestea poartă semnătura a 52 de autori din 47 de localităţi din România, Ungaria, Slovacia.
Au fost perioade când fotografia era privită ca o simplă pasiune, un hobby şi mai apoi ca o „meserie”. Se mai poartă discuţii şi astăzi, precum fotografia ar reprezenta o reproducere mecanică a realităţii şi deci, nu s-ar încadra în ceea ce numim act artistic. Cunoştiinţele tehnice, care stau la baza fotografiei, acumulate în timp, forma de manifestare artistică net superioară perioadelor trecute, ne îndreptăţeşte să afirmăm că această „meserie” a devenit o artă în adevăratul sens al cuvântului.
Reflectând la „pachetul” de imagini al prezentei ediţii şi la artiştii care expun, îţi vine să exclami că pasiunea şi devotamentul triumfă prin acea nevoie esenţială a colaborării între „autor şi aparat”. Fotografia reprezintă o parte din viaţa acestor artişti, cum aveam să aflu de la unii, iar prins în mrejele acestei pasiuni nu te mai poţi despărţi de ea. Căutarea de imagini, vânătoarea de senzaţional devine un deliciu, iar selectarea, poposirea la „esenţe” pentru a fi aduse în faţa privitorului nu-i un „exerciţiu” la îndemâna oricui. Pasiunea pentru subiect, diversitatea temelor au fost şi în această ediţie la latitudinea artiştilor fotografi. Din volumul mare de imagini a devenit extrem de greu de făcut o diferenţiere de calitate. Transformările destul de numeroase de la tehnică la artă, de multe ori, te pun în dilemă pentru o selecţie ce-i „frumos şi valoros”, cu atât mai mult că se inventează stiluri noi de fotografie. În acest sens nu-i invidiez pe juraţi în ce priveşte scoaterea la „rampă” din acel „noian” a celor 100 de fotografii.
Asistăm la peisaje montane, de şes ori marine, privelişti încântătoare, cadre monumentale, secvenţe din mediul rural, naturi statice, vietăţi, portrete deosebite, oameni în activitate ş.a. Se spune că fotograful artist simte şi vede mai mult decât ceilalţi „pasionaţi”, percepe mai bine realitatea, cu alte simţuri, limbajul vizual fiind bine definit. Ne-a convins şi acest Salon de Artă, în care creativitatea vizuală aduce noutate şi prospeţime. Cei iniţiaţi pot distinge nuanţe şi fineţuri mai ales la cadrele din natură, dar şi la surprinderea personajelor umane. Aş putea invita spectatorul de a sesiza din destule fotografii pitorescul, unde domină „descrierea” precum într-o operă literară. Veţi putea descoperi şi secvenţe ale naturii transpuse la nivel metaforic şi poetic, aici te întâmpină „senzaţia”. Şi dacă fotografia nu-ţi poate răspunde la întrebări, de multe ori nici autorul ei, ne mulţumim să credem că o „imagine” poate devine o „dragoste” la care tăcerea persistă.
Îmi place să spun că, dacă poezia este mereu o căutare, o descoperire, pentru a ajunge în final un farmec, pentru mine fotografia rămâne amintire. O imagine reuşită o privesc şi o judec ca pe o magie, mă răscoleşte prin vibraţie, trăire şi emoţie…Deşi pare curios vibraţie este un cuvânt folosit în muzică. Prin asta vreau să motivez că deseori o fotografie, o imagine devine mişcătoare, tulburătoare, duioasă, plină de vibraţie, asemenea sunetelor unei melodii, sonate, simfonii.
Mi se pare atât de originală această constatare, critica este arta de a admira, exigent. Rămân atâtea gânduri şi imagini pe care fotograful ar dori să le împărtăşească… menirea acestuia este ca lucrarea lui să devină vibraţie şi emoţie. Această idee am desprins-o din bogatul material al expoziţiei şi din „vorbele” unor autori prezenţi la vernisaj.
Nicolae Bucur
Distincţii:
AAFR GOLD: Mândru Cantemir, Arad – Forever Five
AAFR SILVER: Rusu Adela-Lia, Oradea – Poetry
AAFR BRONZ: Roibu Grigore, Deva – Morning Glory
Carol Papp de Szathmari Gold Medal: Nelu Scripciuc, Arad – Rose
Carol Papp de Szathmari Silver Medal: Magdó István, Săcele, Braşov – Bird Talk
Carol Papp de Szathmari Bronz Medal: Stoica Adrian, Simeria – Waiting
AAFR BLUE RIBBON: Ovi D. Pop, Oradea – Triumph; Kis Szilveszter, Joseni,
HR – Felemelkedés a ködből ( Ieşirea din ceaţă); Balla Árpád – Zoltán, Odorheiu
Secuiesc – Black Tulip.
PS F’10: Száva István, Győr, HU – Útak 3 (Drumuri 3).
Vernisaj: vineri, 23 februarie 2018, orele 18
Galeria de Artă a Consiliului Judeţean Harghita
