În ultimul timp în România, în Delta Dunării, și-a făcut apariția o nouă specie invazivă: șacalii aurii, care tinde să se înmulțească rapid cucerind noi teritorii și răspândind teama și nemulțumirea locuitorilor din zonele rurale și preurbane. În lipsa prădătorilor naturali, numărul șacalilor crește. Se spune că deja au ajuns la circa 35.000 de exemplare și au migrat spre alte zone din țară (Oltenia, Arad, Mureș etc.), încât în cele din urmă intervenția omului va fi necesară pentru a stopa fenomenul.
Conform Noului Dicționar Universal al Limbii Române (NDULR), șacalul este „un mamifer carnivor sălbatic, asemănător cu câinele, care trăiește în haite în Africa, Asia și sud-estul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri”. De obicei este activ noaptea. Ieșind din locuri ascunse în apropierea satelor și a zonelor preurbane, ei caută hrană pentru puii lor. În afară de faptul că produc stricăciuni și pagube în gospodăriile sătenilor, prin urletele lor stranii sperie oamenii, încât aceștia nu mai pot dormi de teamă.
Răspândirea lor rapidă se explică și prin faptul că femelele fată mulți pui, 4-8 sau mai mulți, și se împerechează și cu câinii.
Desigur, fiecare specie are dreptul la viață, dar când ea devine dăunătoare sau periculoasă, omul trebuie să intervină pentru a „extrage” un anumit număr de exemplare, păstrând astfel echilibrul în relația cu celelalte specii. În România există destule probleme cu urșii, lupii, mistreții, care, dacă se înmulțesc peste măsură devin un pericol, astfel că nu mai e nevoie și de alte specii invazive „nenaturale” în țara noastră.
Dar dicționarul mai sus amintit ne ne mai oferă și un al doilea sens printr-un epitet, care se referă la „șacalii” cu două picioare, adică la o „persoană rapace, josnică”, înțelegând prin cuvântul „rapace”: lacomă, hrăpăreață, hapsână, căreia cineva supărat de comportamentul acesteia i se adresează: „Șacalule!” Și într-adevăr există oameni printre noi care pot fi caracterizați astfel. Acestora nimic nu le ajunge, ei nu se mulțumesc niciodată cu ce primesc și mereu se uită în farfuria altuia, părându-i-se că el a primit prea puțin. Dacă cumva ajung „oameni de afaceri”, vor încerca pe toate căile să te jecmănească, însă aceasta deja este o problemă de educație.
Oricare ar fi specia, cu patru sau cu două picioare, e bine să te ferești de a avea relații cu reprezentanții lor.
Mihai Trifoi
