Despre cuvântul „minte” dicţionarul ne spune că înseamnă „facultatea de a cugeta, de a înţelege, de a judeca; raţiune; intelect”. Aşadar, minte are şi ţăranul, şi militarul, şi infractorul, şi judecătorul şi toţi ceilalţi „cu mintea întreagă”, dar depinde cum o foloseşte fiecare şi în ce scopuri. Să facem deci o scurtă incursiune în domeniul minţii, căci pentru toate variantele oamenii au găsit sensurile potrivite a ceea ce noi numim într-un cuvânt „minte”.
. .
Când cineva rămâne uluit în faţa unui lucru (pe care nu-l poate înţelege), se spune că „îi stă mintea în loc”, adică se blochează, fiindcă situaţia este şocantă, cam cum ar fi acum chestia cu „pensiilor speciale”, şi lumea nu înţelege de ce. Pentru că cineva „şi-a adunat minţile” sau cuiva „i-a trăsnit prin minte” că aşa s-ar cuveni, numai că respectivul ori este „slab de minte” ori „n-are ţinere de minte”, că altfel privind în trecutul său deloc glorios n-ar avea curajul să propună o lege atât de absurdă, sau probabil că de atâta bine unii „îşi pierd minţile” sau pur şi simplu „nu le ajunge mintea”, adică nu-s în stare să înţeleagă că se pun singuri în situaţii penibile.
Despre unele lucruri uşor de înţeles se spune că sunt „la mintea cocoşului”, dar cei „fără de minte”, deci lipsiţi de judecată normală sau dreaptă, fie ei şi cei care în mod oficial împart dreptatea, „scot din minţi” poporul prin deciziile luate. Nu cu mult timp în urmă am aflat vestea că un anume Clăparu, zis şi „Cap de porc”, mare interlop internaţional, traficant de carne vie, a fost prins şi riscă o pedeapsă cu închisoarea de până la 25 de ani plus plata a 40.000 de euro, dar în acelaşi timp se anunţa şi faptul că acest infractor, exploatând vieţile a circa 1000 de femei, a câştigat milioane de euro din această activitate necinstită. Păi bine, domnilor, dacă acesta a câştigat milioane de euro pe căi necurate, atunci de ce îi consfiscaţi numai 40.000 şi nu-i luaţi tot câştigul nemeritat?! De ce nu-i luaţi acest ban odios obţinut şi să-i împărţiţi celor 1000 de femei, poate că măcar o parte dintre acestea vor începe o viaţă nouă? Am auzit pe mulţi în jurul meu zicând, cu referire la penalii noştri care au obţinut zeci de milioane de euro din afaceri cu statul, următoarele: „Mi-ar conveni şi mie să fur vreo câteva milioane şi să mă bage la închisoare câţiva ani, dar apoi, după eliberare, ştiu că voi avea din ce trăi ca boierul toată viaţa, dacă îmi lasă banii”. În acest fel, dacă nu se confiscă averile ilicite, încurajăm şi pe mai departe jaful, corupţia şi faptele antisociale.
Se mai spune că unii, ajunşi într-o anumită situaţie, „îşi pierd minţile” sau „îşi ies din minţi” (şi-au pierdut cumpătul), dar apoi, liniştindu-se, „le vin minţile acasă” şi după ce cugetă mai profund „îşi bagă minţile în cap” sau cum s-ar zice, devin mai chibzuiţi, mai înţelepţi. Dă Doamne să fie aşa la întreg poporul!
Sunt destule femei care „sucesc minţile” bărbaţilor şi destui bărbaţi care „le scot din minţi” pe femei, dar şi destui politicieni care prin amăgiri şi promisiuni neonorate „scot din minţi” poporul, care la rându-i, având totuşi „ţinere-de-minte”, chiar „îşi pune în minte” ca data viitoare să nu-i mai voteze pe mincinoşii care nu se recunosc ca atare, ci numai „diplomaţi”.
Pentru ca oamenii să nu repete anumite fapte reprobabile, organele în drept trebuie să le aplice anumite pedepse pentru „a-i învăţa minte”, a-i face să fie mai cuminţi, mai cu judecată, dar până la urmă depinde tot de ei dacă „se învaţă minte” sau nu ori dacă pedeapsa trebuie repetată până când vor înţelege că nu au altă cale de scăpare decât „să-şi bage minţile în cap” şi „să se dea pe brazdă”, căci aşa e lumea, cu bune şi cu rele, şi decât „să-ţi pui mintea cu cineva” care să te ducă la rău, mai bine îţi bagi minţile în cap şi stai liniştit în banca ta trăind normal, ca toţi oamenii de bun simţ şi „cu mintea acasă”.
Cine are minte s-o folosească în scopuri nobile şi spre binele altora, şi în acest fel va avea şi el parte de bine, căci şi Dumnezeu „îl ţine minte” şi-i dă pe măsură, iară cine nu, va ajunge „să-şi piardă (şi) mintea” pe care o are… Şi vorba lui Confucius (551-479 î.Hr.): „Mai bine să arzi o lumânare mică, decât să blestemi întunericul”.
Mihai Trifoi
