Zilele trecute, Doamna Maria Panaiotu, nepoată a Episcopului Iustinian Teculescu, ne-a pus la dispoziţie o carte poştală care a fost expediată de bunul său părinte Dumitru (Mitru) Jurebiţă din Voineştii Covasnei, în data de 20.12.1953, în urmă cu exact 60 de ani, de la „Canal” unde a fost închis ca deţinut politic, timp de 5 ani, la vestitul lagăr Poarta Albă.
Acesta fusese condamnat, după un an de detenţie şi interogatorii în închisorile braşovene, pentru că nu a divulgat organelor de securitate că aflase de la un consătean că în munţi s-ar afla partizani. Atât i s-a putut imputa şi, probabil, faptul că, în ciuda numeroaselor şi interminabilelor interogatorii, nu a divulgat pe nimeni.
Scrisoarea era destinată soţiei sale, rămasă acasă cu trei copii minori în grijă, fără altă sursă de întreţinere decât salariul fiicei cele mai mari, Doamna Maria Jurebiţă Panaiotu, cadru didactic-suplinitor într-o comună situată la 12 km.depărtare. Originalul scrisorii se găseşte în arhiva de familie a Doamnei Maria Jurebiţă Panaiotu, expeditorul fiind…tatăl dânsei.
Ce impresionează pe cel ce citeşte scrisoarea, „Cadoul de Crăciun” al unui deţinut către familie, este deosebita sensibilitate a unui om găsit în asemenea condiţii, condiţii despre care ne cutremurăm numai gândindu-ne care erau. De unde atâta tărie sufletească ,tărie de caracter?
Astăzi, după 60 de ani de când a a fost expediată, redăm mai jos textul acestei cărţi poştale:
“ Dragii mei cei cinci
Aflaţi că sunt sănătos dorindu-vă şi vouă la fel. (..,) Mămico dragă, eşti acum pom cu patru flori frumoase, de tine depinde ca aceste flori să nu se ofilească, şi de flori depinde ca pomul să nu se usuce. Anii trec şi va veni ziua când mă voi uita la pom şi la flori, şi mare va fi bucuria dacă pomul va fi pom şi florile flori, iarăşi le voi îngriji caodată… Mămico dragă, scrie-mi de copii care unde-i.
Vă sărut cu drag
Tăticul vostru
XII/20.1953”
