Uniunea Europeană și-a propus păstrarea diversității culturale, a libertăților și identităților individuale specifice fiecărei țări. Mai mult, s-a dedicat ideii de împărtășire a realizărilor și valorilor cu statele din afara granițelor sale. În spiritul acestei idei, s-a desfășurat Programul Operațional Comun România – Ucraina – Republica Moldova, 2007-2013, finanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Instrumentului European de Vecinătate și Parteneriat și cofinanțat de statele participante în program.
În cadrul acestuia, se înscrie realizarea a patru albume de etnografie cuprinzând domeniile: port popular, ceramică, mobilier, textile de interior, cu reproducerea unor exponate, adevărate piese de patrimoniu, din colecțiile de etnografie din Muzeul Bucovinei – Suceava, Muzeul Regional de Arhitectură Populară și Trai – Cernăuți (Ucraina) și Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți, Republica Moldova.
Echipa de proiect este alcătuită din nouă specialiști români (Doina Maria Creangă – menager de proiect, împreună cu Carmen Mariana Bădăluță, Elena Novac, Iuliana Roșca, Tiberiu Polocoșeriu, Natalia Dănilă Sandu, Aurel Prepeliuc, Dana Elena Sandu, Dan Cotoc), patru specialiști din Ucraina (coordonator de proiect Oleg Kuchurian cu Valentyna Bordiyan și Natalia Diachuk) și un specialist din Republica Moldova, Ludmila Dobrogeanu, coordonator de proiect.
. .
Toate cele patru volume, cu titluri și cu texte în română, ucrainiană și engheză, au fost editate de Muzeul Bucovinei Suceava, la Editura Karl A. Romstorfer, în anul 2014. Fiecare volum cuprinde 72 de pagini, din care 50 reproduc color exponatele, într-o aleasă prezentare grafică, cu toate datele de inventar din muzeul căruia aparțin. Explicațiile sunt în limbile română, ucrainiană și engleză. Desigur la explicații este menționată și vechimea, sec. al XIX-lea sau sec. al XX-lea. Primele 20 de pagini din fiecare volum cuprind sintetice dar pertinente prezentări ale domeniului consacrat volumului respectiv: Portul popular, Textile de interior, Mobilier, Ceramică. Și acestea conțin ilustrații alb-negru și color, care însă nu au menționate date de identificare.
Părțile introductive sunt deosebit de valoroase, constituindu-se în adevărate studii de specialitate din care aflăm istoricul domeniului, tipuri de exponate din fiecare domeniu, materiale folosite, motive populare, utilitatea pieselor, modul de expunere în interiorul țărănesc etc.
De menționat remarca precum că, deși, în colecțiile muzeelor de etnografie din Suceava, Cernăuți sau Bălți, există un număr mare de piese etnografice de patrimoniu, cu greu pot fi întâlnite două exemplare la fel, chiar în cadrul aceleiași zone sau culturi populare. Observația se poate extinde la toate regiunile locuite de români. Într-adevăr există unele trăsături comune care țin de unitatea culturii populare românești, dar nu trebuie uitat faptul că aceste bunuri sunt opera unor creatori populari, încadrându-se în anumite zone etnografice. Chiar dacă materia primă și tehnicile de lucru sunt în mare măsură aceleași, arta populară având drept coloană vertebrală decorația, reflectă nemijlocit personalitatea creatorului (p. 7 din vol. Textile).
În ceea ce privește vechimea, rezultă din studiile introductive că piesele de ceramică dețin recordul. În arealul bucovinean și cel al Moldovei din stânga Prutului, ceramica constituie un element de bază al culturii populare, cu o străveche tradiție. Diferite tipuri de vase din ceramică au fost obiecte de strictă necesitate prezente în fiecare gospodărie. De-a lungul istoriei, produsele din ceramică au însoțit toate ritualurile comunităților umane de la naștere până la moarte.
Portul popular din spațiul carpato-nistrean, bogat ilustrat prin piesele de patrimoniu aflate în colecțiile de etnografie ale muzeelor participante la proiect, demonstrează că în acest spațiu s-a conturat o civilizație țărănească tradițională unitară în forme de manifestare reprezentative care evidențiază totodată specificul etnic al locuitorilor. Costumul popular tradițional, fie el din România, Ucraina sau Republica Moldova, a acumulat în timp, ca urmare a unui permanent proces de evoluție, principalele caracteristici identitare.
Pagina 71 a fiecărui volum prezintă bibliografia, cu autori și titluri de referință, reprezentând domeniul de cercetare al muzeografilor incluși în proiect.
Valoarea celor patru volume constă în evidențierea patrimoniului cultural ca esență a identității românești, demonstrând încă o dată că muzeele sunt oglinda fidelă a identității noastre etnoculturale. Apreciem în mod deosebit munca muzeografilor din cele trei muzee aflate în țări diferite, cinstim meritoria strădanie de a realiza un proiect sub sintagma: „Să ne păstrăm trecutul, pentru a ne crea viitorul!”
Luminița CORNEA
