În ultimii ani auzim tot mai des despre vizitele prinţului Charles al Marii Britanii în România. De fapt, acesta a devenit cel mai bun „ambasador” al ţării noastre în domeniul turismului. Atât prin comportamentul său, simplu şi uman, cât şi prin atitudinea pe care o are faţă de ţara noastră, el a devenit cel mai bun „promovator” al turismului românesc şi un adevărat observator obiectiv cu privire la realităţile în care trăim.
Îndrăgostit de frumuseţile naturii noastre şi de originalitatea vieţii în mediul rural, prinţul Charles este răsplătit la rându-i de respectul şi aprecierea oamenilor. Văzându-l cum se plimbă singur prin mulţime, fără a fi scuipat de nimeni, ci admirat şi aplaudat de toţi care-l văd, nu poţi decât să-i admiri pasiunea şi tenacitatea lucrului pe care-l face, de fapt, lucrul pe care s-ar fi cuvenit să-l facă „ai noştri”, dar n-au ştiut cum. De aceea este bine să învăţăm de la prinţul Charles…
Cumpărând câteva proprietăţi în ţara noastră, acest om înţelept şi de înaltă demnitate, s-a apucat să renoveze vechile construcţii, dar păstrând neştirbit stilul tradiţional şi punându-le în adevărata lor valoare, pentru a le vedea şi redescoperi şi noi, cei care stăm lângă ele şi le lăsăm să se degradeze, căci nu ne pasă. În concepţia multora trecutul trebuie aruncat la gunoi. Dar iată că sunt oameni mai capabili, gata oricând să scoată „aurul” din acel „gunoi”. Şi nu e singurul, căci tot mai mulţi străini vin să se stabilească pe aceste meleaguri pastorale.
Însă prinţul nostru, c-o fi el înrudit sau nu cu Vlad Ţepeş asta-i altă poveste, nu se limitează doar la cele descrise mai sus, ci observând starea lucrurilor de pe la noi, ne dă sfaturi pertinente pentru progresul agriculturii şi turismului, ca o dovadă a sentimentelor sincere pe care le nutreşte pentru poporul nostru. Ba mai mult, mesajul lui în exterior este dintre cele mai favorabile în ceea ce ne priveşte.
Oare când vom înţelege că România este o ţară binecuvântată de Dumnezeu, dar care este gospodărită prost de multe decenii. Stăm pe un munte de bogăţii şi suntem înconjuraţi de frumuseţi nebănuite, dar nu le vedem, şi dacă le vedem nu ştim ce să facem cu ele şi atunci, în goana noastră după înavuţire, le dăm străinilor pe mai nimic, ca apoi să le răscumpărăm foarte scump. În această situaţie trebuie să vină alţii ca „să ne deschidă ochii” şi să ne facă să devenim conştienţi de valorile noastre. Şi noi putem doar să mai sperăm că cei care ne conduc vor înţelege măcar în ceasul al doisprezecelea de ce vine prinţul Charles în România…
Mihai Trifoi
