Interviu cu Alexandru Avram, coordonatorul Grupului de fluierași „Mugurașii” din Covasna
Alexandru Avram este un iubitor de folclor, iar muzica este principalul mod prin care tânărul, originar din Brașov, promovează valorile lăsate de străbuni prin cântecele populare și patriotice.
A început cu studiul saxofonului la vârsta de 18 ani, trecând apoi la felurite instrumente de suflat. Unul dintre cele care îi sunt printre cele mai dragi este fluierul, care „are o magie aparte”. Cum altfel, dacă nu prin fluier își cânta românul bucuriile și își elibera sufletul de doruri și de nori, chiar din vremuri străvechi?
Și pentru ca obiceiul de a cânta la fluier să nu se piardă, și pentru ca frumusețea cântecului românesc să fie dezvăluită în continuare prin fluier, Alexandru Avram își dedică din timpul său, copiilor. Mai exact,Grupului „Mugurașii” din orașul- stațiune Covasna, înființat la începutul acestui an, la inițiativa Asociației Cultural – Creștine „Justinian Teculescu” din localitate.
„Cred că doar așa ne putem păstra valorile: implicându-ne fiecare; fiecare făcându-și partea. Este, de asemenea, foarte important, să insuflăm copiilor prețuirea pentru valorile noastre, de la cele mai mici vârste. Suntem datori să facem acest lucru (…)!”- afirmă Alexandru Avram. Mai multe despre activitatea sa ca interpret de muzică folclorică, dar și despre activitatea derulată împreună cu copiii din județul Covasna și din orașul – stațiune cu același nume, Alexandru Avram ne-a vorbit ieri, în cadrul unui interviu.
Pentru început, aș dori să realizăm o scurtă incursiune în traseul dumneavoastră în domeniul muzicii. Când v-ați descoperit pasiunea pentru muzică?
Mi-am descoperit pasiunea pentru muzică, de mic. Din copilărie mi-am dorit să cânt la un instrument, dar problema a fost că instrumentele nu erau chiar atât de accesibile. De aceea, am început să cânt mai târziu, pe la vârsta de 18-19 ani.
„Fluierele au o magie a lor”
Fluierul a fost prima dumneavoastră opțiune?
Nu, am început să cânt la saxofon și după aceea am trecut la diverse instrumente de suflat – caval, tilincă, ocarină…le-am luat la rând. Deci, nu fluierul a fost instrumentul meu de bază, acesta fiind un instrument care nu oferă atât de multe posibilități de interpretare. Instrumentul de bază a fost, pentru mine, saxofonul. Fluierele au, însă, o magie a lor, și în special lemnul și instrumentele de lemn au o sonoritate deosebită, ce m-a fascinat.
Confecționați sau ați confecționat fluiere?
Am confecționat câteva, dar nu m-am axat pe acest lucru.
Aș dori, totuși, să ne oprim asupra acestui aspect. Contează lemnul din care este realizat un fluier?
Sigur că da. În general, fluierele se confecționează dintr-un lemn mai tare. La noi în țară, fluierele tradiționale se făceau din lemn de prun, doar că acum este greu de găsit lemn de prun. De aceea, se pot confecționa fluiere și din păr, din nuc, din lemn de esență tare, întrucât acesta are o rezonanță corespunzătoare.
Revenind la parcursul dumneavoastră artistic, ați început studiul saxofonului la vârsta de 18 -19 ani. Ce a urmat apoi?
La acea vârstă am început să cochetez cu muzica, apoi, după doi- trei ani am început să colaborez cu diverse ansambluri folclorice. Am susținut spectacole diverse și am participat la festivaluri de profil. Una dintre cele mai frumoase realizări în acest sens a fost în 2016, când am participat la un concurs dedicat instrumentelor populare tradiționale. Este vorba despre festivalul – concurs de interpretare a folclorului muzical„Silvestru Lungoci”, la care am obținut locul I.
Acela a fost și cel mai frumos moment trăit pe scenă?
Au fost mai multe, dar cel mai mândru pe scenă sunt când sunt alături de grupul de fluierași „Mugurașii”. Ce poate fi mai frumos decât să vezi că din mâna ta iese treabă bună? Pot afirma că sunt mai mândru de ceea ce fac acești copii, îndrumați de mine, decât ceea ce fac eu.
Care este povestea acestui grup de fluierași? Când și cum s-a înființat el?
Grupul acesta de fluierași este foarte tânăr, atât ca existență, cât și ca și componență. Este format din copii cu vârsta între 11 și 12 ani. Grupul a luat ființă la începutul acestui an, după ce am fost contactat de către reprezentanții Asociației Cultural –Creștine „Justinian Teculescu” din Covasna, pe care i-am cunoscut la un eveniment, acolo, în orașul-stațiune. Și așa s-a născut ceva frumos: Grupul de fluierași „Mugurașii” din Covasna. Grupul a pornit cu aproximativ 20 de copii, dar în prezent au rămas opt care pot oricând să cânte împreună 20-30 de piese, ceea ce mi se pare nemaipomenit. Mărturisesc că nu m-am așteptat să reușim să urcăm pe scenă anul acesta! Sincer vă spun! Și pentru mine a fost o surpriză! Copiii din grup sunt extraordinar de motivați, copii cărora dacă le dau o piesă, o lucrează și mai cer încă trei piese.
Unde și când au loc repetițiile?
Noi ne vedem cam o oră pe săptămână, la Sala „Unirea” din Covasna. Pentru acea oră, eu le pregătesc cam trei piese pe care le parcurgem aproape pe nerăsuflate. Copiii sunt chiar foarte atrași de muzică și de ceea ce facem, sunt conștiincioși, iar dacă am adus acum o piesă, o studiază și pentru ora viitoare o cântă fără nicio problemă.
Dumneavoastră sunteți din Brașov. Nu vă este dificil să vă deplasați săptămânal la Covasna, pentru repetiții?
Nu este foarte dificil. Mai dificil le-ar fi copiilor să vină la Brașov. Iar când faci ceva cu plăcere, nu ți se pare nimic dificil.
Spuneați că repertoriul „Mugurașilor” cuprinde aproximativ 20-30 de piese. Despre ce fel de piese este vorba?
S-ar putea să fie chiar mai multe piese de atât. Repertoriul de bază, cu care ne prezentăm pe scenă, este format din melodii tradiționale românești și din melodii patriotice. Și, fiindcă micuții au fost foarte conștiincioși cu privire la pregătirea repertoriului care ne interesa pe noi, am decis să îi răsplătim aducându-le și alt gen de melodii, deci le-am transpus pe note și melodii mai noi, în alte genuri. Ca exemplu, le-am pregătit piesa din „Titanic”, piesa „Besame mucho”, „Perfect”- de la Ed Sheeran, „Despacito”, piese pe care nu cred că v-ați gândit că le-ați putea auzi la fluier. Ei bine, copiii din Grupul „Mugurașii” le cântă la fluier.
Aminteați despre aparițiile pe scenă ale copiilor. Spuneți-ne mai multe despre acestea.
Au fost trei apariții pe scenă. Sigur, de-abia au început evenimentele, iar grupul este nou înființat. Au fost pe scenă la Covasna, la Șezătoarea „Femeile din Ținutul Căciularilor cos ie”, la Sintilia de la Zăbala și la Sântilia – Nedeia Mocănească a voineștenilor – de la Covasna. La aceste trei evenimente au participat copiii. La Zăbala eu nu am reușit să merg cu ei, și, chiar și așa, cum sunt ei mici, s-au urcat cu curaj pe scenă și au fost minunați! Au avut curaj!
Cred că la această vârstă, teama de scenă nu prea există sau nu prea se manifestă…
Ceea ce este foarte bine! Noi complicăm lucrurile. Din teama de a nu greși, greșim! Este mult mai bine să urci pe scenă degajat, fără să te gândești că ai putea greși. Oricine greșește și nu este nicio problemă. Dar noi, adulții, nu mai gândim așa. Copiii gândesc așa și este foarte bine.
„Mugurașii” așteaptă, oricând, noi membri
Se pot alătura noi membri Grupului „Mugurașii”?
Sigur că da! Ușa este deschisă pentru toată lumea! După părerea mea, nu există afoni. Există teama de a cânta. Mulți spun: „nu cânt, pentru că râde nu știu cine de mine”. Eu cred că nu există copii afoni. De exemplu, piesa „Melc, melc cotobelc”, care are numai două note, poate să fie cântată de către oricine. Atâta timp cât cântă acea piesă, nu putem discuta despre un afon absolut. Cu siguranță sunt copii cu care trebuie lucrat mai mult, dar cred că aici intervine seriozitatea lor și intervine determinarea lor. Acești opt copii care au rămas în grup sunt copii care chiar vor să facă parte din grup, vor să cânte și fac acest lucru cu drag.
Copiii au fluierele lor?
Da. Le-am spus de la început că dacă doresc să învețe să cânte la fluier, trebuie să aibă fiecare fluierul lui, și n-a fost nicio problemă în acest sens. Din câte am înțeles eu, Asociația Cultural -Creștină „Justinian Teculescu” s-a implicat în acest sens, a câștigat niște proiecte și le-a luat niște fluiere de top, fluiere foarte bune.
Sunteți singurul îndrumător al acestui grup sau vă mai ajută cineva?
Da. Au fost două grupe de copii și aveam orele în intervale de timp diferite, pentru că nu toți puteau ajunge la o anumită oră, fiind foarte implicați în diverse activități, ceea ce este lăudabil. Acolo, la Covasna, copiii sunt angrenați în foarte multe activități – sportive, folclorice, activități diverse. Eu, în Brașov nu cunosc copii care să aibă atâtea activități ca aici, la Covasna.
Coordonator al grupului vocal „Piatra Mare”, din Dobârlău
Coordonați și în Brașov grupuri de fluierași?
Nu, însă mai coordonez un grup de copii în comuna covăsneană Dobârlău. Este vorba despre grupul vocal „Piatra Mare”.
Pentru că spuneați că vă axați foarte mult pe folclor, cum vi se pare direcția actuală a folclorului românesc?
Este grea întrebarea. Noi trebuie să dăm direcția în care merge folclorul românesc. Este lăudabil că foarte multă lume se dedică promovării folclorului. Am și eu foarte mulți prieteni – unii la Cluj, alții la Hărman, în Brașov – care se dedică folclorului. Cred că doar așa ne putem păstra valorile: implicându-ne fiecare; fiecare făcându-și partea. Este, de asemenea, foarte important să insuflăm copiilor prețuirea pentru valorile noastre, de la cele mai mici vârste. Suntem datori să facem acest lucru, deoarece și pe noi ne-au învățat să prețuim aceste valori profesori extraordinari. În ceea ce mă privește, pasiunea pentru folclor mi-a fost insuflată de către doi profesori deosebiți. Din păcate, nicunul dintre ei nu mai este în viață: domnul Sorin Apan și domnul Nicolae Purcărea. Au fost profesori nemaipomeniți și trebuie să le luăm exemplul.
În finalul acestui interviu, ce mesaj aveți pentru cititorii noștri, în anul Centenarului Marii Uniri?
Mesajul este să păstrăm vie flacăra românismului!
A consemnat Ana Ciorici Costache
