În ultima zi din această săptămână şi în prima din următoarea, respectiv duminică, 31 mai, respectiv luni, 1 iunie 2015 vom sărbători Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt. Este un Mare Praznic spiritual ce se cinsteşte la zece zile după Înalţarea Domnului.
Duminica Cincizecimii
Evenimentul a fost aşteptat cu evlavie de credincioşi şi va fi sărbătorit la trecerea unei perioade de 50 de zile de la Învierea Domnului, de unde şi denumirea populară de Duminica Cincizecimii. Este momentul când Duhul Sfânt a pogorât peste Sfinţii Apostoli, aceştia primind în mod miraculos darul comunicării în felurite idiomuri de pe Pământ, putând astfel să propăvăduiască învăţăturile Mântuitorului în lumea largă.
Prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu-Fiul a coborât din înălţimi şi s-a întrupat, împărtăşind muritorilor viaţa sa celestă.
Încă de la săvârşirea acestor miracole sunt oprite îngenuncherea şi postirea în toate zilele Cincizecimii. De asemenea, nu se permite desfăşurarea unor spectacole păgâne. Obiceiul împodobirii caselor cu flori şi ramuri verzi de nuc sau de tei s-a perpetuat, de asemenea, până în zilele noastre.
Sorgintea termenului
În mitologia populară rusaliile ar fi de fapt nişte fiinţe fantastice, din categoria ielelor, fiicele lui Rusalim Impărat, ne-a relatat prof. Nicu Moldovan, originar din Vâlcele. Rosalia semnifica odinioară (potrivit denumirii sale latine) Sărbătoarea trandafirului, însă la noi s-a încetăţenit o variantă cu influenţe arhaice.
Rusaliile erau în viziunea oamenilor simpli nişte femei frumoase, înzestrate cu puteri magice, având o mare forţă de seducţie. Superstiţiile populare vorbesc despre faptul că aceste creaturi aveau o înfăţişare diafană, uneori voluptoasă, plutind prin văzduh şi provocând suferinţă acelora care nu le respectă obiceiurile.
Jocul ielelor
Ielele sunt potrivit unor legende românească nişte făpturi feminine supranaturale, foarte răspândite în superstiții. Mulţi dintre noi am auzit de ele încă din liceu, datorită cunoscutei piese de teatru “Jocul ielelor”, de Camil Petrescu. Eroul principal, intelectualul Gelu Ruscanu, este construit pe conceptul de dreptate absolută, abstractă, filosofică. De aici titlul piesei, adică un joc al ideilor absolute. Este o metaforă transparentă, fiindcă ielele sunt zânele care joacă o horă în noaptea de Sânziene, sugerând deschiderea drumului spre Cer.
Se credea că orice flăcău înebunea dacă vedea aceste zâne. Şi anumite personaje ale lui Camil Petrescu trăiesc acest miraj al ideilor absolute, care-i duce la pierderea minţii.
Au circulat în popor mituri potrivit cărora rusaliile se scaldă goale şi despletite la lumina Lunii, invocând descântece. Apoi se prind în Hora ielelor, dansând cu patimă într-un cerc, cu pieptul dezgolit, înveşmântate cu voaluri transparente. Au părul lung şi despletit, purtând clopoţei la picioare. Aceste creaturi supranaturale se spune că execută un dans fantastic plin de taine, ce nu poate fi descifrat de muritori. Dacă se nimereşte cineva prin preajmă şi priveşte jocul lor, îi este tulburată judecata dreaptă.
Nimfe, sirene, naiade
Ielele aveau la origini atributele unor nimfe, sirene ori naiade – întâlnite şi în mitologia altor popoare – însă românii le-au pus nişte nume poetice, mai aproape de viaţa lor de zi cu zi, botezându-le ”Fetele codrilor”, ”Măiestrele” ori “Împărătesele văzduhului”.
Se spunea mai demult că pentru a scăpa de farmecele ielelor prinse în hora lor nebunească, bărbaţii care îşi pierduseră minţile trebuiau să joace “Caluşul”, dans ce urmăreşte să îndepărteze vraja şi să alunge duhurile amăgitoare.
Alte superstiţii
Odinioară, drumeţii care umblau singuri pe uliţa satului în noaptea de dinaintea Dumincii Cinzecimii, pentru a nu se întâlni cu ielele trebuiau să poarte la cingătoare frunze de tei sau de nuc, fire de busuioc, sperând ca în felul acesta să îndepărteze puterea misterioasă a naiadelor.
Superstiţiile populare mai spun că nu este bine să te afli în acea noapte misterioasă la răscruce de drumuri, la marginea pădurii sau pe malul vreunei ape, spre a nu “bolunzi”. De aceea, exista credinţa populară naivă că drumetii care trebuie neapărat să umble în noaptea de Rusalii să aibă în buzunare ierburi de leac şi căţei de…usturoi.
Originile acestor mituri, superstiţii, datini se pierd în negura timpurilor, suprapunându-se ca şi în atâtea alte situaţii peste o sărbătoare creştină. În cazul de faţă a Cincizecimii, când cinstim Rusaliile.
Moşii de Vară
Există o mulţime de obiceiuri specifice legate de Sărbătoarea Rusaliilor, ce se respectă şi în zilele noastre. Ele încep încă de sâmbăta, numită în popor şi Zi a Morţilor ori Moşii de Rusalii sau Moşii de Vară, când are loc pomenirea celor dragi care ne-au părăsit. Termenul „ Moş” este răspândit în graiul românesc având origine traco-dacică, de el legându-se anumite ritualuri.
Înainte se organizau bâlciuri vestite, iarmaroace, maialuri, târguri populare în aer liber unde oamenii se întâlneau, cumpărau diferite mărfuri trebuincioase în gospodărie, asistau la serbări câmpeneşti, beau, mâncau şi se distrau, uitând măcar pentru câteva ceasuri de necazurile obişnuite.
Porţile caselor, verandele erau împodobite, ca şi în alte dăţi, cu ramuri verzi de tei sau nuc, ce fuseseră în prealabil sfinţite la biserică, simbolizând mărturii ale puterii Sfântului Duh care s-a pogorât de Rusalii peste Sfinţii Apostoli.
Ritualuri de îmbunare
Unii bătrâni ai satelor româneşti din judeţul Covasna mai au credinţa că sufletele celor morţi părăsesc mormintele în Joia Mare – dinainte de Sf. Paşti – şi plutesc printre cei vii timp de 50 de zile, după care se reîntorc în lumea de dincolo, în ajunul Rusaliilor. Poveştile spun ca ar fi existat cazuri în care spiritele celor morţi nu au fost înduplecate, amânându-se momentul reintoarcerii, aşa încât spiritele s-au transformat în nişte făpturi ciudate, numite iele sau ninfe, speriindu-i pe necredincioşi.
Ca atare se ţineau şi încă se mai ţin anumite ritualuri de îmbunare şi de înduplecare a duhurilor celor plecaţi dintre cei vii. Totodată sunt curăţate mormintele, se plantează flori, se aprind lumânări, iar la porţile cimitirelor se oferă sărmanilor colaci, plăcinte, câte un pahar cu vin. După ce preotul ortodox oficiază slujba de pomenire, bucatele se împart nevoiaşilor, aşa cum am asistat de mai multe ori în cea mai mare comună din judeţ – Zagon.
Originile acestor mituri, superstiţii, datini se pierd în negura timpurilor, doar cele puternice mai rezistând până în zilele noastre.
Zile libere
Şi cum prin decizie a Parlamentului României prima şi a doua zi de Rusalii au fost declarate Sărbători legale, vă dorim să aveţi, stimaţi cititori, o scurtă vacanţă liniştită, plăcută, alături de cei dragi!
Tradiţia spune că dacă de Rusalii este timp bun, toată vara o să fie frumoasă şi rodnică. Să sperăm că aşa va fi…
. .
Horia C. Deliu
