În fiecare zi această inepuizabilă sursă de informare care este Internetul ne aduce o avalanşă de ştiri dintre cele mai interesante, uneori chiar şocante. Adesea când tu crezi despre tine că eşti destul de evoluat şi vine altul să-ţi spună că, de fapt, eşti rămas în urmă, începi să te îndoieşti de realitatea în care trăieşti. Pentru unii acest lucru reprezintă un stimul şi o dorinţă de realizarea, de progres, de strădanie în a-i ajunge din urmă pe cei dinaintea lor; pentru alţii însă situaţia dată nu reprezintă un pericol, ba chiar e convenabilă, ei putând profita din toate…
Una dintre aceste ştiri, care ar trebui să-i pună pe gânduri pe locuitorii României, dar mai ales pe cei care-i conduc şi care le exploatează munca şi le consumă energia uneori pentru interese obscure, este despre „Al şaselea Raport asupra coeziunii economice, sociale şi teritoriale” realizat de Comisia Europeană despre România. Din acest raport rezultă că România este cea mai coruptă ţară europeană, cu oamenii cei mai săraci şi needucaţi.
Nu-i aşa că ştirea pare şocantă prin adevărul ei?! Putem noi oare să negăm acest adevăr, când îl vedem şi îl trăim zilnic?! Şi celor care de aproape un sfert de secol ne tot aduc în această stare oare li se face ruşine? Nicidecum, ei îşi continuă nestingheriţi luptele pentru putere şi înavuţire „cu orice preţ”. Şi în marea lor grijă pentru a-şi atinge scopurile, ce mai contează poporul şi viaţa lui, ce mai contează faptul că Europa râde de noi?!
Poate că nu toţi sunt de aceeaşi părere sau poate că Raportul este greşit, poate că observatorii n-au văzut bine sau au fost rău intenţionaţi pentru a ne denigra ţara. Oare aşa să fie? Haideţi să analizăm puţin acest raport…
„România este cea mai bisericoasă ţară europeană, adică are cele mai multe biserici pe cap de locuitor, şi infrastructura sa este cea mai înapoiată…”. Cine poate nega acest lucru? E bine că bieţii credincioşi au tot mai multe lăcaşuri de rugăciune, dar ar fi şi mai bine dacă în conştiinţa lor aceşti credincioşi s-ar teme de Dumnezeu pentru faptele lor zilnice, care nu toate sunt închinate Lui, ci răului, invidiei faţă de vecinul mai avut, dorinţei de a avea lucruri necuvenite, lipsei de smerenie şi de iubire faţă de aproapele, ori diverselor vicii păcătoase. Ar fi bine ca aceşti credincioşi să nu trebuiască „a se spovedi” duhovnicului, să se târăie în coate şi genunchi cerând iertare, să se calce în picioare unii pe alţii pentru o sticlă de apă sfinţită, dovedind în acest fel lipsa de civilizaţie. Ar fi bine dacă ei s-ar gândi de două ori înainte de a gândi, a spune sau a face ceva, ca astfel să nu fie nevoiţi a cere mereu iertare, ar fi bine dacă omul obosit sau supărat sau plictisit să-şi petreacă mai puţin timp la cârciuma satului şi mai mult cu familia sa sau cu oamenii de bună credinţă, iar duminicile să fie cu adevărat zile de sărbătoare şi, mergând la biserică, ei să fie deja cu sufletul împăcat şi nu împovărat de „păcatele” unei lungi săptămâni, căci oricum păcatele tot rămân, chiar dacă preotul te-a iertat, un rău făcut e un rău făcut, el nu poate fi şters…
Ei da, infrastructura! Chiar dacă lucrurile s-au îmbunătăţit puţin, încă avem cale lungă de străbătut până când vor fi mulţumiţi şi străinii care ne vizitează, şi noi înşine. Din nefericire, încă suntem în faza „mai mult se stă decât se lucrează”, astfel că de când se pregăteşte terenul pentru construirea unei autostrăzi şi până când aceasta se realizează deja vegetaţia pune stăpânire pe acel teren, aşa cum ne-a fost dat să vedem în apropierea noastră, în zona Braşovului. Ba că nu mai sunt fonduri, ba că nu s-a rezolvat cu răscumpărarea terenurilor, ba că firma cutare nu mai corespunde, ba că trebuie schimbat traseul ori că au intervenit alte priorităţi, şi uite-aşa timpul trece şi noi rămânem cu ochii-n soare…
Dar să vedem ce mai spune Raportul! Cică în România „statul este cel mai corupt şi oamenii săi cei mai needucaţi”. Auzi, domnule! Unde s-a mai pomenit aşa ceva? Noi corupţi?! Care corupţie?! Ea e mai mult la vârf, ce să „corupă” omul de rând, când el doar „completează” de la altul, că doar n-o fi foc. Păi de unde să ia el exemplu, dacă nu de la mai-marii lui? Ei, credem că aici cei cu Raportul n-au nimerit-o, precis că vor ceva de la noi…
Că suntem cei mai needucaţi din Europa… Şi asta-i o exagerare. Precis c-au greşit evaluatorii. Păi noi ştim şi să le spargem bancomatele, să le luăm banii şi puii de sub cloşcă, mai ales dacă cloşca e de aur… Needucaţi ziceţi? Păi cum, dacă soseşte englezul în gara din Braşov şi eu sunt taximetrist, sunt atât de „educat” încât îi iau de trei ori preţul transportului şi, dacă vrea să mă reclame, devin foarte „ospitalier” şi-i mai car vreo doi-trei pumni, ca astfel să-l „educ” şi pe el. Huo, înapoiatule, tu mă critici şi mă reclami pe mine?!
Dar să vezi manifestări şi vorbe „civilizate” prin trenuri şi autobuze pe cele meleaguri mioritice! Auzindu-le şi înţelegându-le, bieţii călători străini pot alcătui adevărate „dicţionare folclorice”, dacă nu-şi astupă urechile din cauza celor auzite. Şi să mai spui că nu suntem educaţi! Uitaţi-vă la malurile râurilor, la locurile de campare şi pe marginea drumurilor, şi apoi vorbiţi, la noi totul e „curat murdar”! Dar, desigur, nu pretutindeni, există şi o „altă faţă a României”, pentru care vin străinii la noi, cea adevărată, pe care abia acum o descoperă…
Sursele de informare europene sunt foarte sceptice (europalibera.org): „…nu va trece multă vreme şi România se va transforma într-o rezervaţie medievală unde europenii romantici vor veni să-i vadă pe români la faţa locului, trăind în condiţii cum numai în cărţi mai afli”. Adevărat şi fals! Adevărat că nu suntem la nivelul lor de civilizaţie, dar fals că numai aceasta este România. Dacă n-ar fi aşa, de ce vin străinii să ne racoleze pe cei mai buni elevi şi pe cei mai buni specialişti, gata pregătiţi?! Pentru că au nevoie de noi şi ne recunosc meritele, deci nu suntem chiar atât de înapoiaţi şi de needucaţi cum ne văd ei.
„Din statisticile europene aflăm că românii au jumătate din puterea de cumpărare a europeanului mediu, în timp ce produsul brut pe cap de locuitor în şase din cele opt regiuni de dezvoltare era prin 2011 mai mic de jumătate faţă de media europeană”. Aici chiar au nimerit-o, şi e cam trist pentru noi.
„În domeniul muncii, „excelăm” în producţia de şomeri, astfel că s-a dovedit că reducerea salariilor, blocarea organigramelor şi concedierile, invocând mereu criza şi reforma instituţională pentru a justifica curbele şi generaţiile de sacrificiu, au avut un efect devastator asupra ţării.” Perfect adevărat! Şi cine sunt vinovaţii?! În primul rând clasa politică din România, incapabilă de a guverna ţara şi de a o scoate la liman. Corupţia şi lăcomia celor care s-au perindat pe la putere au sărăcit poporul, iar distrugerea nesăbuită a industriei existente şi jaful mai mult sau mai puţin organizat, dereglarea sistemelor sociale şi încercarea de „a implementa” reforme fără de sfârşit au dus la situaţia de faţă, care pare fără de ieşire, o situaţie în care s-a format o „superclasă” îmbogăţită şi o „subclasă” la limita şi sub limita sărăciei, după cum ne spune Raportul: „Din Raportul CE aflăm că în jur de o familie din două nu are niciun membru angajat, iar 25% din totalul familiilor au doar un membru angajat, ceea ce evidenţiază că sărăcia şi criza şi-au spus cuvântul în România”. Şi totuşi în această situaţie hoţii şi corupţii ori cei cu funcţii înalte trăiesc în reşedinţe de maharadjah, se plimbă în limuzine de zeci şi sute de mii de euro, trăiesc în huzur şi nici nu mai ştiu pe unde să-şi ascundă averile, şi sfidează cu nonşalanţă bunul simţ şi legile ţării.
Adăugaţi la această imagine descrisă în Raport şi problema educaţiei în România, şi panorama va fi completă: „Se pare că românii suferă de analfabetism în masă şi mulţi nu termină o formă de învăţământ superior. Testele PISA, care au ca scop să evalueze cât de trainică este legătura dintre programa şcolară şi realitate, au dovedit că 30% dintre şcolarii români suferă de analfabetism funcţional, ceea ce înseamnă că au tocit în mare parte fără să înţeleagă cum s-ar putea aplica aceste cunoştinţe în practică”.
Şi ca să nu rămână ceva neuitat, mai putem adăuga grija pentru starea de sănătate a populaţiei: „… mai puţin de jumătate dintre locuinţele românilor au apă curentă şi canalizare. De multe ori apa menajeră circulă în natură, doar 10 % din aceasta trecând printr-o staţie de epurare, restul vărsându-se direct în apa râurilor şi ajungând de multe ori la robinetele oamenilor după un rudimentar proces de filtrare”.
Ne place, nu ne place, aceasta e realitatea… Întrebarea este cum o schimbăm?!
Până una alta, nu ne rămâne decât să felicităm toate guvernele trecute pentru marea performanţă de a ne fi adus în această stare deplorabilă. Poate că cele prezente/viitoare, după ce vor fi încheiat „marea bătălie prezidenţială” se vor apuca serios de treabă şi vor dovedi Europei că n-are dreptate. S-au poate cei care trebuia să citească cu adevărat Raportul CE nici nu l-au citit…
Mihai Trifoi
