Această expresie – „curba de sacrificiu” – înseamnă o „denumire dată, în România, în 1931-1933 reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor publici” (sursa: Wikționar).
După cum se știe, în perioada interbelică, au existat trei „curbe de sacrificiu” (ian. 1931, sept. 1932, feb. 1933) soldate cu tăieri succesive de salariu și creșteri de taxe și impozite. Aceste măsuri dure au avut ca rezultat tensiuni sociale: proteste colective și greve, conform sursei: „Curbele de sacrificiu, o radiografie a crizei economice” – articol publicat de George Popescu, în 21 feb. 2012).
Se înțelege că situația de astăzi a României este total alta față de anii la 193…, însă, în esență, caracteristicile prezentei crize economice prin care trece țara sunt aceleași sub Guvernul Bolojan: tăieri de salarii și înghețarea pensiilor, măriri succesive de taxe și impozite, concedieri a mii de oameni, falimentări de firme, care, bineînțeles, stârnesc furia poporului, căci ce s-a furat, delapidat, înstrăinat în zeci de ani acum trebuie să fie plătit tot de omul de rând. Guvernele anterioare au gestionat prost avuția țării, s-au împrumutat peste măsură iar acum trebuie să plătim dobândă la dobândă, și nemaiavând de unde, cine trebuie să plătească? Tot cei care au muncit o viață întreagă pentru a dezvolta această țară, de care și-au bătut joc toți îmbuibații vremii, toate căpușele și ploșnițele care s-au înfruptat din trupul ei.
„Curba de sacrificiu” nu este pentru cei care conduc, ci pentru amărâții sorții, căci, vorba din popor, dai tot în calul care trage.
Bineînțeles că se pot invoca motive: „greaua moștenire”, pandemia, războiul ruso-ucrainean, contextul geopolitic etc., dar cine te crede, când tu ai văzut ani de zile cum se prăduie țara, cum se scurg bogățiile ei în folosul altora, cum pătura îmbogățiților și odraslelor acestora duc viață de lux, nemeritată, cum omul de rând nu mai poate suporta birurile și lipsurile, cum sub guvernări nepotrivite România se îndreaptă într-o direcție greșită, conform sondajelor de opinie, și cum vecinii noștri ne-o iau înainte. Așadar ce înseamnă situația în care se află acum România dacă nu o „oglindă” în care trebuie să se privească clasa conducătoare. Și nu-i așa?! Deja peste câteva zile ajungem în luna martie și Țara încă nu are un Buget! De ce, domnilor guvernanți!!! Prin câte „curbe de sacrificiu” mai trebuie să treacă acest popor?!
Mihai Trifoi
