Recent, la Editura Eurocarpatica, a apărut volumul Români și secui în secolele XVII – XX. Reflexii istoriografice, de Vasile Lechințan, Ioan Lăcătușu, ediție îngrijită și prefață de Tatiana Scurtu.
Volumul fost lansat în cadrul programului Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizație”, 23-24 septembrie 2022, la Izovru Mureșului, în prezența familiei istoricului clujean Vasile Lechințan.
Cartea a fost editată cu sprijinul financiar al SC Stefadina Comserv SRL din București și al domnului senatorul Ionuț Neagu.
Redăm, în sinteză, conținutul volumului, așa cum este acesta prezentat în prefața lucrării.
După înființarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei și a instituțiilor culturale românești: Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, a editurilor și a publicațiilor cunoscute, ținând cont de resursele umane limitate, respectiv numărul restrâns de specialiști din zonă, a fost nevoie de gândirea unui sistem de parteneriat cu instituții similare din principalele centre culturale ale țării, din sistemul Arhivelor Naționale, a muzeelor, universităților și a altor institute de cercetare. Astfel, în decursul anilor, prin organizarea unor sesiuni de comunicări, simpozioane, dezbateri și altele, s-a format un grup de cercetători, nume de marcă în știința românească, dar și tineri care bat la porțile afirmării. Răsplata a fost pe măsură: numărul mare de cărți tipărite și studii publicate în anuarele Angvstia și Acta Carpatica, revista „Grai Românesc” și alte reviste de specialitate, sporirea fondului de documente și de carte, proiectele devenite tradiționale: „Zilele Andrei Șaguna”, „Zilele Nicolae Colan”, Sesiunea națională de comunicări științifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizație”, ajunsă la ediția a XXVIII-a, Colocviile naționale ale Grupului de cercetare „I.I. Russu”, Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului, Primăvara culturală la Sfântu Gheorghe etc.
De remarcat contribuția substanțială, constantă și plină de dăruire a cercetătorilor Ioan Lăcătușu și Vasile Lechințan, atât la înființarea, cât și la dezvoltarea și funcționarea Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” și a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, în toți acești aproape 30 de ani, în acest spațiu binecuvântat de Dumnezeu, în această adevărată oază de românitate activează un nucleu de promotori și apărători ai valorilor identitare românești.
Referindu-se la aniversarea a 25 de ani de la înființarea Centrului, Vasile Lechințan menționa: Au trecut, iată, 25 de ani de ființare a Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe, județul Covasna, eveniment care și pentru mine este un prilej de mândrie și de satisfacție pentru că sunt legat și eu de această instituție încă de la începuturile activității ei. Am fost cooptat de grupul de intelectuali patrioți de acolo, în frunte cu colegul și prietenul dr. Ioan Lăcătușu, sufletul mișcării de apărare și promovare a valorilor culturale și a demnității naționale românești în zonă. Un sfert de secol de continuă luptă pentru armonia interetnică în județele Covasna și Harghita, de promovare a spiritualității noastre românești acolo unde era și este atâta nevoie de această activitate nobilă, de mare responsabilitate și maturitate civică. An de an, consecutiv, am participat și eu la sesiunea anuală Românii din sud-estul Transilvaniei – istorie, biserică, școală, cultură, dar și la alte acțiuni promovate de Centru.
Cei doi cercetători, împreună cu principalii lor colaboratori, au elaborat prioritățile și direcțiile principale ale activității de cercetare interdisciplinară a realităților din arealul sud-est transilvan, în istorie și contemporaneitate. O primă direcție a constat în cercetarea interdisciplinară (din perspectivă istorică, sociologică și demografică) a realității socio-etnice și demografice a zonei Covasna-Harghita; sprijinirea redactării unor lucrări monografice ale comunităților locale, instituții culturale și personalități laice și bisericești. O a doua direcție o constituie cercetarea istoriei și culturii românilor din spațiul sud-estic al Transilvaniei, locul Bisericii ortodoxe și al celei greco-catolice, școlile confesionale, instituții și asociații culturale, elite locale și naționale, genealogia unor familii de cărturari, aspecte ale culturii populare, contribuții la formarea patrimoniului cultural, monumente de for public, cimitire ale eroilor ș.a. A treia direcție privește cercetarea din perspectivă sociologică a unor dimensiuni ale conviețuirii interetnice în județele Covasna și Harghita, relația majoritate-minoritate în sud-estul Transilvaniei, autonomia pe criterii etnice și tendințe de enclavizare, comunicare interculturală și manipulare prin mass-media, interferențe etno-culturale româno-maghiare specifice arealului sud-est transilvan. O a patra direcție este reprezentată de cercetările din domeniul demografiei: evoluția fenomenului etnic și confesional din sud-estul Transilvaniei; reconstituirea evoluției unor fenomene demografice în perioada 1850-2011 din acest areal; evoluții ale mișcării naturale și migratorii; consecințele evenimentelor politice și geopolitice asupra dinamicii populației și a comportamentului demografic; dinamica procesului de asimilare etnică a românilor din zona unde ei sunt numeric minoritari; implicațiile demografice ce decurg din raportul majoritate-minoritate inversat. A cincea direcție o constituie cercetarea în domeniul arhivisticii, referitoare la modernizarea și intensificarea procesului de reformă în sistemul arhivelor, perfecționarea activității de arhivă de la creatorii și deținătorii de documente, relațiile publice și imaginea Arhivelor Naționale, valorificarea științifică a surselor de arhivă, amenajarea și informatizarea arhivei și bibliotecii Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, introducerea în spațiul public a Bibliotecii digitale Eurocarpatica. O altă latură a activității de cercetare se referă la valorificarea editorială și muzeală a patrimoniului documentar și cultural din fondurile și colecțiile aflate în păstrare la Arhivele Naționale, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, editarea și reeditarea unor lucrări de referință pentru istoria și cultura românilor din Arcul Intracarpatic.
Printre cei mai importanți cercetători care s-au implicat în realizarea acestei strategii de cercetare sunt Vasile Lechințan și Ioan Lăcătușu. În decursul anilor cei doi arhiviști și istorici au elaborat împreună câteva lucrări de referință privind românii din această parte de țară, au redactat mai multe studii și articole referitoare la existența românilor și a secuilor în secolele XVII-XX. În acest context, prin strădania celor doi cercetători, au fost reeditate lucrările: Originea secuilor și secuizarea românilor, de G. Popa-Lisseanu și Românii și secuii, de Ion I. Russu, Rostul secuilor între români de-a lungul secolelor, văzut de Nicolae Iorga și tipărită cartea Strană de strigăt românesc. Proiectul interbelic al „reromânizării secuizaților”, de Octavian M. Dobrotă. Valorificând sursele de documentare inedite aflate în Arhivele Naționale din Cluj-Napoca, Miercurea-Ciuc și Sfântu Gheorghe și pe cele din Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, și bibliografia tematică aferentă, Ioan Lăcătușu și Vasile Lechințan, împreună cu principalii lor colaboratori (Ioan Ranca, Violeta Pătrunjel, Vasile Stancu, Erich Mihail Broanăr, Ciprian Hugianu, Ana Dobreanu ș.a.) au realizat câteva volume de referință despre românii din Arcul Intracarpatic și conviețuirea lor cu secuii, de-a lungul secolelor, din rândul cărora menționăm: Românii din Scaunele Secuiești în antroponimele din conscripții, I, Scaunul Mureș, 1699-1821; Românii din Covasna și Harghita. Istorie. Biserică. Școală. Cultură; Repere identitare românești din județele Covasna și Harghita ș.a.
Deosebit de valoroase sunt studiile semnate de cei doi cercetători apărute, în principal, în anuarele Angvstia și Acta Carpatica. Volumul de față și-a propus să redea aceste studii, grupate tematic și cronologic, oferind astfel cititorilor o imagine de ansamblu asupra conținutului și mesajului acestora. Studiile respective sunt cu atât mai importante, cu cât tematica lor este inedită, nemaifiind abordată în lucrările altor cercetători. Edificatoare sunt în acest sens titlurile studiilor prezentate în capitolul I, precum: Documente inedite referitoare la români în surse arhivistice din zona Treiscaune, din sec. XVI-XVII; Românii din scaunele secuiești la 1614; Oficiali de stat români în Secuime, până la 1918; Documente din arhivele covăsnene referitoare la bisericile ortodoxe și greco-catolice din fostele scaune, respectiv comitate Treiscaune și Odorhei ș.a. În acest capitol sunt redate preocupările celor doi cercetători cu privire la conviețuirea dintre secui/maghiari și românii din Arcul Intracarpatic: Secuii în Moldova și Țara Românească la 1857; Pagini din presa maghiară despre români, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; Aspecte ale relațiilor secuilor cu românii în dezbaterile Congresului Secuiesc ținut în 1902 la Tușnad; Aportul negustorilor români și secui din Arcul Intracarpatic la dezvoltarea comerțului dintre Transilvania, Moldova și Țara Românească ș.a. O importantă contribuție a adus-o istoricul Vasile Lechințan la eliminarea unor abuzuri referitoare la retrocedarea ilegală către bisericile „istorice maghiare” a unor edificii construite din fonduri publice, problemă reliefată, printre altele, în articolele: Administrarea Fondului de Religie terezian pentru Transilvania de către Statusul romano-catolic ardelean (1883-1919) și Patru mari clădiri gimnaziale construite din bani publici, în perioada 1905-1911, în Miercurea-Ciuc, Odorheiu Secuiesc Târgu Mureș și Târgu Secuiesc.
Cunoscut pentru preocuparea sa în scopul valorificării editoriale a importantelor surse bibliofile aflate în păstrare la BCU din Cluj-Napoca, istoricul Vasile Lechințan a publicat în serial articolele cu tema Corespondența de la românii din secuime în „Gazeta Transilvaniei” din 1889-1909, care au constituit nucleul și imboldul pentru continuarea cercetărilor pe această problematică și finalizarea lor în volumul Românii din Treiscaune, Ciuc, Giurgeu și Odorhei, în presa din Transilvania până în anul 1918. În capitolul intitulat Românii din secuime în presa din Transilvania înainte de 1918 sunt prezentate câteva articole referitoare la pagini din presa maghiară despre români, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Vasile Lechințan, în studiile sale cuprinse în volumul de față, a abordat și problematica interferențelor lingvistice, respectiv Limba română în viața secuilor de-a lungul secolelor (până în 1918). Studiind lucrările de specialitate ale unor autori maghiari și români, în articolele respective, sunt prezentate cu minuțiozitate cuvintele românești folosite în limbajul cotidian de către populația de etnie maghiară din fostele scaune secuiești cu indicarea localității și anului în care acestea au fost identificate.
Buni cunoscători ai istoriei Transilvaniei și, în mod deosebit, ai celei din Arcul Intracarpatic, Vasile Lechințan și Ioan Lăcătușu, împreună cu bunul lor prieten Vasile Stancu, au prezentat punctul de vedere al istoriografiei române față de abordările istoricilor maghiari în articole precum: Orbán Balázs despre români în lucrarea „A Székelyföld leírása…” („Descrierea ținutului secuiesc.”); Stabilirea românilor în sud-estul Transilvaniei – Noi „opțiuni” ale istoriografiei maghiare și Istorie a Ținutului Secuiesc. La fel au procedat la apariția manualului Istoria Secuilor.
În structura lucrării, împreună cu studiile și articolele referitoare la istoria și cultura românilor din sud-estul Transilvaniei și conviețuirea lor cu secuii/maghiarii, sunt redate prefețele și recenziile unor volume redactate sau îngrijite de cei doi cercetători: Viața publică din Sfântu Gheorghe – Covasna (1919-1989). Cronologie; Structuri etnice și confesionale în județele Covasna și Harghita; Monografia satelor din Câmpia Transilvaniei.
Merită subliniat sprijinul acordat de cei doi cercetători documentării în vederea redactării unor teze de doctorat integrate în proiectul general de cercetare a comunităților românești din sud-estul Transilvaniei. Din numeroasele lucrări de doctorat elaborate în perioada 1994-2022, cu sprijinul Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, menționăm: Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 și românii din sud-estul Transilvaniei, de Marius Banciu, Cuvânt de binecuvântare PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Postfață de dr. Ioan Lăcătușu, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2020; Bisericile Românești din Județele Ciuc, Odorhei și Treiscaune (azi Covasna și Harghita) în perioada 1918-1945, de Laurențiu-Gabriel Panciu, Cuvânt de binecuvântare PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Postfață de dr. Ioan Lăcătușu, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2020; Biserica Ortodoxă Română din estul Transilvaniei după al Doilea Război Mondial, de Costel Cristian Lazăr, Postfață de Ioan Lăcătușu, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2013; Românii din scaunele secuiești în Revoluția de la 1848-1849, de Sebastian Lucian Pârvu, Prefață de Ioan Lăcătușu, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2014; Biserici, școli, comunități rurale românești din Covasna și Harghita (1850-1918), de Nicoleta Ploșnea, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2012; Familia creștină în sud-estul Transilvaniei între anii 1870-1919. Regiunea Buzăului Ardelean, de Pr. Dr. Nicu Lazăr, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2022.
Totodată, subliniem faptul că și numărul lucrărilor, studiilor și articolelor referitoare la românii și secuii din fostele scaune secuiești sunt mult mai numeroase decât cele redate în volumul de față. Dintre acestea, menționăm doar câteva: „Secuii și relațiile cu românii în presa de altădată” și „Secuii și atitudinea lor față de Principatele Române”, în Românii în dezbaterile Congresului secuiesc din 1902. Premise, deziderate și reverberații, ediție îngrijită de Vilică Munteanu și Ioan Lăcătușu, Editura Magic Print, Onești, 2011, p. 67-78; „Despre secui”, în Împreună la noi acasă. Cursurile de vară 2014. Universitatea Nicolae Iorga Vălenii de Munte, de C. Manolache, Vălenii de Munte, 2015, p. 216-233; „Documente privind evoluția sinuoasă a demersurilor de stabilire a frontierei dintre România și Imperiul Austro-Ungar”, în Acta Bacoviensia, nr. XIV, Bacău, 2019, p. 467-489 (Ioan Lăcătușu, Ciprian Hugianu); „Câteva repere bibliografice despre români și secui/ maghiari, în anul Centenarului Marii Uniri”, în Acta Carpatica, nr. V, Editura Eurcarpatica, Sfântu Gheorghe, 2018, p. 463-487; „Mass-media maghiară și română din spațiul central european privind problematica Tratatului de la Trianon (iunie 1920)”, în Centenarul recunoașterii internaționale a Marii Uniri”, Baia Mare, p. 32-70 (Ioan Lăcătușu, Vasile Stancu); „Dictatul de la Viena și consecințele sale asupra poporului român, cu o privire specială asupra românilor din județele Covasna și Harghita”, în 80 de ani de la Dictatul de la Viena, Baia Mare, 2020, p. 30-49; Români și unguri: vol. I (1918-1940), vol. II (1940-1945), vol. III (1945-2018), de Petre Țurlea, Editura Kartha Grafic, Ploiești, 2018, colaborator Ioan Lăcătușu.
O altă direcție prioritară de cercetare a constituit-o introducerea în circuitul public a informațiilor referitoare la personalitățile românești născute sau care au activat în actualele județe Covasna, Harghita și Mureș și, în mod deosebit, a arhiviștilor, muzeografilor, profesorilor, preoților implicați în cercetarea interdisciplinară a istoriei, culturii și civilizației românești din Arcul Intracarpatic și a interferențelor culturale cu maghiarii/secuii din zonă. Un proiect amplu dedicat acestei problematici îl constituie colecția Profesioniștii noștri din cadrul editurii Eurocarpatica, colecție în care, între anii 2010-2022, au apărut 32 de volume, printre care: Profesioniștii noștri 11. Istoricul Gelu Neamțu la 75 de ani, îngrijitori Vasile Lechințan și Vasile Tutula, coordonator Ioan Lăcătușu; Profesioniștii noștri 3. Ioan Ranca la 80 de ani, p. 108-118, (Ioan Lăcătușu, Vasile Lechințan); „Ana Grama și colecția «Profesioniștii noștri»”, în Cibinium, nr. 15, Sibiu, 2015, p. 286-291 (Ioan Lăcătușu, Vasile Lechințan); Profesioniștii noștri 2. Liviu Boar, la 60 de ani, coordonator și prefață Ioan Lăcătușu; Profesioniștii noștri 10. Corneliu Mihai Lungu arhivist, istoric, profesor la 70 de ani, ediție îngrijită de Vilică Munteanu și Ioan Lăcătușu; Profesioniștii noștri 22. Ioan Lăcătușu la 70 de ani; Profesioniștii noștri 27. Istoricul Vasile Lechințan istoric, scriitor, om al cetății, ediție îngrijită de Ioan Lăcătușu și Vasile Stancu.
De aceeași atenție s-au bucurat și alte personalități românești din zonă, cărora li s-au dedicat lucrări, studii și articole, dintre care amintim: Omagiu Horia Colan la 80 de ani, Editura Eurocarpatica, 2006; „Arhiviști ardeleni. Dan Baicu (1944-2006)”, în Anuarul arhivelor mureșene, Serie nouă, nr. 1 (V), p. 366-373; „Arhiviști ardeleni contemporani în colecția «Profesioniștii noștri»”, în Profesioniștii noștri 8. Ioan Pleșa profesor, arhivist, istoric la 80 de ani, îngrijitori Alexandra Dana Zecheru și Ioan Lăcătușu, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2013, p. 224-244; „Rafiroiu I. Ioan”, în Arhiviști ardeleni. Dicționar biobibliografic, Petru Maior University Press, Târgu Mureș, 2014, p. 261-267; „Colecția Profesioniștii noștri – o enciclopedie a personalităților românești contemporane” (Ioan Lăcătușu, Vasile Stancu), în Sangidava nr. 9 (XV), Serie nouă, p, 152-160; Aurel Marc, Contribuții la istoria județului Harghita, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2000, (volum alcătuit și îngrijit de Ioan Lăcătușu și Ana Dobreanu), 133 p.; Baicu Vasile Dan, Istorie și arhivistică în Arcul Intracarpatic, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2006, volum alcătuit și îngrijit de Ioan Lăcătușu și Adina Fofircă, 290 p.; Profesioniștii noștri 19. Doina Dobreanu la 65 de ani, ediție îngrijită de Ioan Lăcătușu și Vasile Dobreanu, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2015, 400 p. ș.a.
În rândul lucrărilor nepublicate, păstrate în arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, se află și: Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraș, (Ioan Lăcătușu, Vasile Lechințan și Vasile Stancu); Sinteză documentară referitoare la reînhumarea la Odorheiu Secuiesc a rămășițelor pământești ale lui Nyiro Joszef, Sf. Gheorghe, 2012 (Vasile Lechințan, Ioan Lăcătușu și Dorin Suciu).
Prietenia dintre cei doi cercetători a fost însoțită de o foarte bună cunoaștere a trudei și activității fiecăruia desfășurate timp de peste 30 de ani pe tărâmul cercetării, prezervării și afirmării culturii și identității românilor din sud-estul Transilvaniei. Pentru edificare, redăm două fragmente din textele redactate de Vasile Lechințan despre Ioan Lăcătușu și de Ioan Lăcătușu despre Vasile Lechințan:
„Ioan Lăcătușu este acel cercetător al trecutului pe care pasiunea, probitatea, respectul până la minuțiozitate față de adevărurile și valorile naționale, bucuria descoperirilor, durerea în fața marilor drame și tragedii românești, revolta în fața fanatismului șovin – toate acestea reies din studiile publicate, îi dau acea dimensiune de om de suflet românesc, deschis spre înțelegere și toleranță, spre construcție și echilibru. Interesantă și necesară atât pentru specialiști, cât și pentru publicul larg românesc, doritor de a cunoaște o istorie pasionantă, a cărei construcție autorul o subsumează unei viziuni echilibrate și de interes major, cartea de față vine în întâmpinarea unei mult așteptate apariții de acest gen, spre o mai bună înțelegere a istoriei civilizației românești în integralitatea ei.” (Drd. Vasile Lechințan, Cluj-Napoca, în Prefață la volumul Identitate și cultură la românii din Secuime, de Ioan Lăcătușu, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1996, p. 6).
„Istoricul Vasile Lechințan a fost un excelent cunoscător al surselor documentare, edite și inedite, un arhivist născut și nu făcut, cercetarea arhivistică devenind rațiunea întregii sale existențe. Cu puterea sa de muncă impresionantă și cu dragostea sa nemărginită față de istoria și valorile naționale și față de dăinuirea românească, a reușit să redea istoriografiei românești lucrări de o certă valoare științifică. De roadele trudei sale au beneficiat sute de autori de lucrări monografice și mii de cetățeni care au apelat la serviciile oferite de Arhivele Naționale. Istoricul Vasile Lechințan a fost unul din cei mai valoroși și statornici cercetători ai istoriei românilor din județele Covasna și Harghita și a conviețuirii acestora cu secuii/maghiarii. Pentru aceasta, s-a bucurat de aprecierea ierarhilor locului – ÎPS Ioan, azi mitropolit al Banatului și PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a istoricilor, arhiviștilor, preoților, profesorilor și tuturor iubitorilor de istorie din această binecuvântată zonă din inima României.” (Dr. Ioan Lăcătușu, „Necrolog”, în Mesagerul de Covasna, 10 iulie 2021).
Bogata moștenire lăsată de istoricul Vasile Lechințan și necuprinsă în volumul de față constituie pentru noi o obligație morală de valorificare a ei editorială în alte volume structurate tematic și cronologic.
Volumul Români și secui în secolele XVII-XX. Reflexii istoriografice reprezintă o nouă contribuție la cunoașterea problematicii complexe și de actualitate a istoriei comunităților românești și maghiare, cu luminile și umbrele cunoscute în decursul istoriei. În același timp, volumul constituie un omagiu adus istoricului Vasile Lechințan, la un an de la trecerea sa la cele veșnice, și arhivistului și cercetătorului Ioan Lăcătușu, la împlinirea vârstei de 75 de ani.
Drd. Tatiana SCURTU
