Volumul Dialoguri pentru Istorie, coordonat de dr. Mihai Nicolae și dr. Magdalena Albu, apărut la Editura Stefadina din București, în 2025, reunește, în cele 566 de pagini, perspectivele unor reputați istorici români într-o serie de interviuri menite să reafirme rolul și valoarea istoriei în societatea contemporană. Cartea se înscrie într-o inițiativă editorială de profunzime, care își propune să sprijine memoria istorică autentică, rigoarea cercetării și cultivarea spiritului critic în rândul noilor generații.
Structura volumului cuprinde Argumentul, în care se justifică demersul și scopul lucrării, acela de a promova dialogul viu și onest despre istorie, ca formă de cunoaștere și responsabilitate civică, urmat de secțiunea „Dialogurilor pentru Istorie”, care cuprinde 15 contribuții semnate de istorici consacrați: Ioan Scurtu, Petre Țurlea, Ion Solcanu, Ioan Opriș, Ana Grama, Gheorghe Sbârnă, Tasin Gemil, Mihai Drecin, Ioan Lăcătușu, Cornel Sigmirean, Dumitru Preda, Ioan Vlad, Tudor Rățoi, Nicolae Noica și Corneliu-Mihail Lungu. Invitații la dialog își exprimă gândurile cu privire la misiunea istoriografică, provocările prezentului, importanța arhivelor, dar și aspecte biografice sau etice care țin de cariera academică. Fiecare text este o invitație la reflecție asupra statutului istoriei în societatea românească actuală și asupra responsabilității asumate de istorici în fața adevărului și memoriei colective. Volumul se încheie cu un dialog de sinteză realizat cu dr. Mihai Nicolae, intitulat „Gânduri pentru speranța în documentele de arhivă”, în care se reafirmă credința în importanța surselor primare, a arhivelor și a muncii istoricului ca apărător al adevărului documentar.
În ansamblu, volumul Dialoguri pentru Istorie este o lucrare valoroasă pentru orice cercetător, student sau pasionat de istorie, aducând o contribuție semnificativă la consolidarea memoriei istorice și a dialogului intergenerațional.
Din bogata colecție de interviuri cuprinse în această lucrare de excepție, am ales să aduc în prim-plan mărturiile a două personalități remarcabile ale istoriografiei românești contemporane: dr. Ioan Lăcătușu și prof. univ. dr. Cornel Sigmirean. Alegerea este una atât afectivă, cât și profesională, întrucât Domniile lor mi-au fost, de-a lungul parcursului doctoral, îndrumător și, respectiv, coordonator științific. Dincolo de recunoștința care m-a determinat să le acord un loc aparte în această prezentare este consecvența cu care au apărat și promovat istoria ca formă de angajament public și responsabilitate intelectuală. Viziunile, experiențele și proiectele dumnealor oferă un tablou elocvent al modului în care istoricul devine nu doar interpret al trecutului, ci și constructor de memorie, identitate și demnitate în societatea de azi.
Dr. Ioan Lăcătușu – Cărturarul memoriei românești din inima țării
Interviul acordat de dr. Ioan Lăcătușu reprezintă o amplă și substanțială contribuție a volumului, articulând o viziune coerentă despre identitate, responsabilitate civică, cercetare istorică aplicată și slujire a comunității. Titlul dialogului – „Cărturarul român din inima țării” – nu este o simplă formulare metaforică, ci o realitate trăită zi de zi de autorul unei impresionante opere științifice și culturale desfășurate în județele Covasna și Harghita, un teritoriu cu semnificații aparte în contextul istoriei contemporane a României.
Dr. Ioan Lăcătușu se conturează ca o voce reprezentativă a românilor din spațiul intracarpatic, fiind implicat începând din anii ’90 în recuperarea, documentarea și afirmarea identității românești din zonă, atât prin activitate editorială, cât și prin acțiune civică. Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, biblioteca și editura Eurocarpatica, precum și zecile de simpozioane, conferințe, volume colective și lucrări monografice publicate sub coordonarea Domniei sale sunt expresia unui efort de lungă durată, constant și vizionar. Domnia sa abordează în interviu teme profunde, precum nevoia de solidaritate comunitară, importanța familiei și a Bisericii în păstrarea identității, dificultatea conviețuirii etnice într-un spațiu tensionat, dar și rolul arhivelor și al documentului în combaterea falsificării trecutului. Lupta sa nu este ideologică, ci axiologică, bazată pe valorile fundamentale ale memoriei, demnității și adevărului istoric. Răspunsurile sunt argumentate cu date, fapte, dar și cu un ton cald, uman, ancorat în realitățile dramatice ale comunităților românești locale.
Dincolo de dimensiunea instituțională, dr. Ioan Lăcătușu evocă o biografie de slujire culturală: colaborări cu edituri și instituții științifice, lucrări privind elitele românești din Arcul Intracarpatic și proiecte editoriale remarcabile, precum Românii din Covasna și Harghita. Istorie. Biserică. Școală. Cultură (2003) sau „În centru la Sân-Georgiu”. Românii din Sfântu Gheorghe, județul Covasna (2021). De asemenea, amintește importanța integrării în spațiul academic național, prin colaborări cu Academia Română și cu universități importante din țară. Interviul reflectă atât de clar, în acest volum, rolul istoricului ca agent de memorie și constructor de demnitate în fața dificultăților cotidiene și a presiunilor sociale sau politice.
Cu o modestie intelectuală exemplară, dr. Ioan Lăcătușu vorbește despre reușitele Domniei sale ca despre roadele unei munci colective, recunoscând sprijinul familiei, al colegilor și al mentorilor săi. Mă înclin cu recunoștință și îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru șansa de a-i fi alături, chiar și pentru o scurtă perioadă, în această monumentală activitate dedicată memoriei românești. În acest răstimp, Domnia sa m-a primit cu nespusă răbdare, m-a familiarizat cu universul cercetării sale și mi-a acordat toată încrederea de a continua, cu smerenie și fidelitate față de adevăr, această frumoasă misiune de apărare a valorilor fundamentale.
Prof. univ. dr. Cornel Sigmirean – Istoricul elitelor și al instituțiilor naționale
Dialogul cu prof. univ. dr. Cornel Sigmirean impresionează prin profunzimea analizei și coerența unei viziuni istorice bine conturate, maturizate deopotrivă prin cercetare științifică și experiență instituțională. Director al Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gh. Șincai” al Academiei Române, profesor universitar, istoric al formării elitelor transilvănene, Cornel Sigmirean se afirmă ca un spirit cu o gândire critică și echilibrată asupra destinului modern al României. Interviul său este mai mult decât un parcurs autobiografic, este o pledoarie pentru valorile culturii academice, ale rigorii științifice și ale discernământului civic în interpretarea trecutului. Întrebările inspirate și atent formulate ale Magdalenei Albu generează răspunsuri argumentate despre relația dintre istorie și memorie, dintre adevăr și mit, dintre știință și ideologie. Prof. univ. dr. Cornel Sigmirean subliniază nevoia de depășire a interpretărilor simplificate ale trecutului și propune o cercetare conștientă de limitele și implicațiile ei în spațiul public.
Fragmentul în care prof. univ. dr. Cornel Sigmirean face trimitere la romanul 1984 al lui George Orwell – în contextul totalitarismului de stânga, dar și de dreapta – și subliniază ideea că „cine controlează trecutul, controlează viitorul”, are o forță ideatică aparte. Este o invocare a uneia dintre cele mai cunoscute reflecții din literatura politică a secolului XX. Alegerea nu este întâmplătoare: ea atrage atenția asupra pericolului manipulării trecutului și reafirmă responsabilitatea istoricului de a apăra ceea ce este verificabil și documentat în fața deformărilor ideologice.
Apelul la Thomas Kuhn adaugă o dimensiune filozofică discursului istoric: ideea că certitudinile științifice nu sunt absolute, ci modelate de paradigma dominantă a unei epoci.
Un loc central în dialog îl ocupă tema elitelor intelectuale și confesionale românești, cărora prof. univ. dr. Cornel Sigmirean le-a dedicat o operă solidă și recunoscută. Evocă volume de referință despre școlile confesionale, episcopi și mitropoliți, universități și academii, într-o viziune care combină analiza structurii sociale cu înțelegerea mecanismelor de modernizare și coeziune națională. Proiectele sale științifice – dintre care se remarcă Școală, Biserică, Stat și Națiune în istoria României sau Elită și Națiune. Fundația „Gojdu” (1871-2008) – sunt mărturii ale unei gândiri metodice și inovatoare, dublate de un respect profund pentru document și context.
Interviul surprinde și dimensiunea umană, pedagogică și biografică a Domniei sale, care vorbește cu sinceritate despre parcursul propriu, modelele care l-au influențat și traseul de la elevul din satul natal până la intelectualul de astăzi care a format generații de istorici. Tonul este deopotrivă sobru și confesiv, marcând o relație profundă cu valorile culturii române și cu responsabilitatea istoricilor de a contribui la consolidarea identității naționale prin mijloace științifice, nu partizane.
Am privilegiul de a-l avea pe domnul prof. univ. dr. Cornel Sigmirean drept coordonator al lucrării mele de doctorat, iar fiecare întâlnire cu Domnia sa înseamnă nu doar un pas înainte în cercetare, ci și o lecție de verticalitate, metodă și noblețe intelectuală. Dialogul de față redă întocmai acel spirit generos și exigent care îl definește și care inspiră formarea unei noi generații de istorici dedicați valorii și adevărului.
Astăzi, 7 iunie, de ziua de naștere a domnului prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, care împlinește o frumoasă vârstă, dorim să îi transmitem, din partea întregii echipe de cercetători a Centrului European de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe, cele mai calde gânduri, alături de recunoștință sinceră și profundă mulțumire pentru sprijinul constant și încrederea acordată activităților noastre de cercetare de-a lungul timpului.
La mulți ani cu sănătate, inspirație și bucuria lucrului bine făcut!
Drd. Tatiana Scurtu
