Lumea e în mișcare. Evenimentele se precipită. Dacă în urmă cu 3-4 ani ne simțeam bine în ape liniștite, acum omenirea e zguduită rău.
„La început a fost”…Pandemia. Aceasta ne-a arătat puterea lumii nevăzute, în fața căreia ne-am aplecat cu toții, umiliți. Dar cum se spune, că în tot răul este și un pic de bine, COVID-19 ne-a făcut să înțelegem fragilitatea mijloacelor noastre de apărare, și să strângem rândurile, să ne unim forțele pentru a ieși, deși puțin șifonați, totuși biruitori. Dar cu ce sacrificii, Doamne! Tributul trebuia plătit. Acesta a fost Pasul 1 în resetarea lumii. Măsurile drastice luate la nivel global au produs schimbări majore în viața oamenilor și a popoarelor, însă au revoluționat și sistemul sanitar.
Și a urmat Pasul 2. De dincolo de Ocean a pornit „tăvălugul ideologic” de schimbare a modului de a gândi și a acționa al europenilor în relațiile interumane tradiționale, ceea ce a stârnit adevărate revolte în unele țări, în momentul implementării. Cu toate împotrivirile, sub presiunea recomandărilor UE, și România va trebui să accepte noile idei și concepte referitoare la o ideologie străină nouă, ceea ce nu va fi deloc ușor în țările ortodoxe bazate pe vechile tradiții cultural-religioase.
Fenomenul în sine se vrea o realitate recunoscută și acceptată ca atare. Acronimul LGBT sau LesBiGay etc., unde T= transgen, se referă la comunitatea sau comunitățile persoanelor de același gen, care mult timp „au stat în umbră”, fiind marginalizate, iar acum au ieșit „la vedere” în mod legal. LGBT și-a ales ca simboluri „triunghiul roz” și „steagul-curcubeu”, „care să afirme identitatea comunității prin unitate, mândrie, valori comune și devotament unul față de celălalt” (sursa: Wikipedia) și care se vor acceptate și respectate în comunitățile lor și în mass-media. Numai că în țările creștine, bazate pe alte învățături și tradiții, acest accept va fi greu de obținut, el născând așa-zisa transfobie, adică „ura sau discriminarea față de persoanele transgen sau transsexuale”. Totuși deja în 21 de țări căsătoriile între persoane de același sex au devenit legale.
Dacă ar fi numai atât. Însă când, în noua ideologie, se impun schimbări „greu de înghițit” precum renunțarea la cuvinte ca „mamă”, „tată” și altele asemănătoare, menite a stârni revolte în multe state, nu vedem în aceasta nimic bun, astfel că deocamdată recomandările UE au rămas „în coadă de pește”, și pe moment oamenii au alte bătăi de cap.
Și „serialul” continuă cu Pasul 3: „tăvălugul rusesc”. Din conul de umbră a ieșit și „marele țar” să-și arate lumii puterea. Și cu adevărat s-a zguduit Pământul. Și continuă să se zguduie de vreo douăzeci-și-ceva de zile sub ploaia de foc a obuzelor, rachetelor și bombelor, și sub scrâșnetul șenilelor de tanc ale armatei ruse venite, din ordinul lui Putin, să facă prăpăd în țara soră Ucraina. Acum o mare parte din orașele și satele atât de frumoase ale țării vecine au fost făcute una cu pământul. Sute de mii de refugiați au pornit pe drumul disperării. Mame, copii și tineri în floarea vârstei au fost uciși, iar altora li s-a schimbat destinul pentru totdeauna, trebuind să-și părăsească locuințele și să se refugieze în cele patru zări, pe la străini, de teama războiului. Nimeni nu știe când și unde se va opri Putin din nebunia lui. Cuprins de febra unei posibile victorii care să îngenuncheze Occidentul, e în stare să ardă pământul numai pentru a-și satisface ambițiile bolnave.
Pasul 4 sperăm să nu fie făcut: folosirea armelor nucleare și atragerea în capcană a țărilor NATO pentru a declanșa al Treilea Război Mondial. Poate în cele din urmă și Putin se va trezi din coșmarul în care a aruncat lumea și va încheia pacea retrăgându-se la Moscova lui și la propriul popor, care acum a început să-l urască pentru fapta lui nesăbuită. Dar cum va da el socoteală miilor de mame care-l vor întreba despre fiii lor uciși în țară străină?! Pentru toate familiile îndoliate și pentru toate nenorocirile provocate nu poate exista nicio justificare credibilă.
Toate aceste evenimente neașteptate și nedorite au și vor avea efecte dezastruoase asupra lumii noastre. Enormele pierderi de vieți omenești, oribilele distrugeri și inimaginabilele suferințe vor da în timp o nouă înfățișare lumii. Și nici măcar nu știm ce va mai urma.
Dar să nu ne pierdem speranța, căci în cele din urmă viața și binele vor triumfa!
Mihai Trifoi
