În informatică există verbul „a reseta”, însemnând „a reinstala unul sau mai multe programe în calculator”. Prin analogie, considerând lumea un imens calculator, cel puțin din punct de vedere mental, și prin extrapolare, am putea spune că lumea noastră este resetată ori se resetează singură din timp în timp, în urma unor evenimente-șoc, iar în prezent pandemia provocată de virusul agresiv COVID-19 se pare că are tocmai acest rol, de a reseta lumea obligând-o să-și instaleze alte „programe”.
Dacă privim toate schimbările produse în câteva luni în viața omenirii, ideea de mai sus nu pare chiar hazardată. Să ne amintim ce s-a întâmplat în urma celor două Războaie Mondiale, apoi ce s-a întâmplat după apariția Internetului și a telefoanelor inteligente, și vom vedea că toate transformările care au urmat în evoluția omenirii pot fi comparate cu niște „resetări”, deci și ceea ce trăim cu toții în prezent, când am rămas „sechestrați” în propriile locuințe, ne poate duce cu gândul la o nouă „resetare”, iar următoarea, fără îndoială, se va întâmpla când oamenii vor da frâu liber inteligenței artificiale, marcând astfel o etapă superioară prin apariția printre noi a cyborgilor, și fiți siguri că nu e departe acel timp, deja de mai mulți ani aceștia au devenit personaje în filmele SF.
Cyborg (ciborg) nu este un robot propriu-zis, așa cum îi cunoaștem deja în realitatea noastră. Cyborgul este un „organism cibernetic”, deocamdată trăind doar în filmele de anticipație, el fiind un „hibrid creier-mașină-microprocesor”.
Conform sursei Wikipedia, termenul „cyborg” a fost inventat în 1960, „atunci când Manfred Clynes și Nathan Kline l-au folosit într-un articol despre avantajele în spațiul cosmic ale unui sistem om-mașină ce se autoreglează”.
Un lucru este sigur, roboții deja există și lucrează în slujba omului, dar nu știm precis ce se va întâmpla odată cu apariția cyborgilor în viața noastră, nu știm dacă această nouă treaptă de evoluție va avantaja sau dezavantaja omenirea în ansamblul ei.
Ce se va întâmpla în acest domeniu vom mai vedea în anii următori, însă e bine să nu uităm nici de celelalte probleme cu care se confruntă populația globului, căci după zicala „Cui pe cui se scoate”, acum, cu virusul ăsta care ne-a compactat viețile, oamenii au uitat de celălalt mare pericol: încălzirea globală! Într-un articol semnat de Adrian Popovici și publicat în 05.04.2020 (sursa: descopera.ro) autorul atrage atenția asupra acestei amenințări, afirmând că „În viitor, milioane de oameni ar putea deveni refugiați climatici”: „Deși, în prezent, lumea se confruntă cu alte probleme, nu trebuie să uităm de încălzirea globală, un pericol care ne afectează și ne va afecta de acum înainte”, cauza și efectele fiind: „Creșterea emisiilor de carbon și a temperaturilor medii din această cauză va aduce un cumul de probleme care va face ca unele regiuni să devină greu de locuit, ceea ce va duce, în cele din urmă, la o criză a refugiaților climatici.”
La întrebarea „Ce-i de făcut?”, autorul precizează răspunsul, după sursa Futurism, construirea în adâncime: „În acest caz, unii oameni de știință propun construirea unor orașe subterane, sub orașele actuale, care să găzduiască populațiile afectate”. Ca exemplu, se citează „unul dintre cele mai cunoscute astfel de orașe subterane … Coober Pedy din Australia, unde locuitorii și-au construit casele în tranșee și peșteri pentru a fi feriți de căldura deșertului.” Se mai spune că „multe orașe de pe glob prezintă zone aflate în subteran”.
Vedem, așadar, că există tot felul de preocupări menite a „reseta” viața oamenilor în viitor, în funcție de marile pericole care amenință omenirea, pe măsură ce planeta noastră se aglomerează. Și, desigur, una din soluții, deloc uitată, la care se gândesc oamenii de știință, este „evadarea” sau expansiunea în cosmos, deși deocamdată Pământul ca planetă se află abia la începutul unei asemenea „odisei”, care ar însemna pentru omenire ceea ce a însemnat cândva, cu mult timp în urmă Arca lui Noe.
Mihai Trifoi
