Inginerul silvic Rancz Sandor şi-a propus să revigoreze activitatea Asociaţiei producătorilor de porci Mangaliţa din România, pe care a preluat-o anul trecut, şi să revitalizeze această rasă tradiţională, aproape dispărută în ultima jumătate de secol.

Rancz Sandor are o fermă de porci de Mangaliţa în localitatea Mereni, de care se ocupă de aproape cinci ani. A început cu câteva exemplare, iar acum are peste 200 de porci pe care îi creşte în turme pe o suprafaţă de aproape trei hectare.

Rancz Sandor a declarat, pentru AGERPRES, că „porcul-somon” sau „măslinul cu patru picioare”, cum i se mai spune porcului Mangaliţa, este căutat de cunoscători pentru carnea gustoasă şi grăsimea săracă în colesterol, dar bogată în acizi graşi Omega 3, iar rasa va reveni în atenţia producătorilor deoarece oamenii încep să acorde o atenţie tot mai mare alimentaţiei sănătoase. El a precizat că în restaurantele de lux o friptură de Mangaliţa costă de trei şi chiar patru ori mai mult decât o porţie de carne de porc obişnuit.

„Porcul de Mangaliţa este crescut în libertate sau semi libertate, iar ca să ajungă la greutate optimă pentru tăiere trebuie să crească cel puţin un an şi jumătate, are nevoie de mult mai mult timp decât un porc normal (…) Este un porc cu grăsime multă, foarte multă, dar cu un mare conţinut de Omega 3. Din cauza acizilor graşi nesaturaţi untura nu se întăreşte ca la ceilalţi porci, tot timpul parcă ar fi ulei, curge (…) Ca să înţelegeţi mai bine, la Mangaliţa carnea reprezintă doar 20-30% din carcasă, în rest e numai grăsime. Deci, poate conţine peste 70% grăsime. Bunicii mei aveau slănină de cinci degete, asta era slănina de Mangaliţa, foarte gustoasă şi foarte bună. Carnea e şi mai gustoasă, dar e foarte puţină, de aceea e şi scumpă (…) Cert e că toată lumea bună cunoaşte Mangaliţa”, a declarat inginerul Rancz Sandor.

Potrivit acestuia, Mangaliţa a pierdut teren în ultimii zeci de ani ca urmare a apariţiei fermelor de porci de carne, dar e convins că tot mai mulţi crescători de animale se vor orienta spre această rasă de porci.

„Deocamdată nu sunt aşa de multe ferme de Mangaliţa în ţara noastră (…), dar Guvernul României a început de anul trecut să acorde o subvenţie pe scroafe, prin minimis, şi eu cred că crescătorii de Mangaliţa o să se înmulţească de acum înainte. Până acum creşterea s-a făcut mai mult din hobby. Noi am fost printre puţinii care au început să comercializeze această carne, am început să intrăm pe piaţă, dar nu putem vinde cantitate mare (…) Ca să ajungă la 200 de kilograme unui porc de Mangaliţa îi trebuie timp să crească (…) În străinătate Mangaliţa se vinde bine, dar în România piaţa nu e aşa de bună pentru că oamenii nu prea cunosc această specie (…) Mangaliţa a fost neglijată, au rămas destul de puţine exemplare (…), dar eu cred şi sper ca în viitor oamenii să se uite mai mult la sănătate, să se uite mai bine la ce consumă şi atunci o să se plătească şi animalele astea care se cresc mai greu, dar care produc o carne de calitate şi un gust cum nu găseşti la nici un alt porc”, a mai spus Rancz Sandor.

Inginerul covăsnean a menţionat că Mangaliţa este una dintre cele mai vechi rase de porci din Europa, obţinută prin încrucişarea porcilor autohtoni cu mistreţi, motiv pentru care are o blană deasă, o constituţie robustă şi este foarte rezistent la temperaturi scăzute. Acizii graşi Omega 3 se regăsesc în special în uleiul de măsline şi în carnea de peşte, iar de aici Mangaliţa şi-a atras renumele de „porcul somon” şi „măslinul cu patru picioare”.

Oana Mălina Negrea/AGERPRES 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail