Înainte de plecarea din Singapore am făcut un soi de trecere în revistă a tot ce văzusem şi reţinusem. Concluziile erau elogioase. Mult peste aşteptări. Aflasem o sumedenie de lucruri noi, cunoscusem oameni simpatici, mâncasem felurite… trăznăi cu picioruşe şi solzi, târâtoare şi zburătoare (câh!), vizitasem construcţiile fascinante pe care le admirăm extaziaţi pe net. Unele zici că sunt de pe o altă planeta, eventual „Avatar”.
Cel mai mare show aerian al Asiei
Dar înainte de a-mi lua rămas bun de la gazde, mai aveam de tras o tură prin câteva locuri importante. Pe afişe uriaşe puse pretutindeni citisem despre un mare „festival aviatic” în cadrul căruia se vor prezenta cele mai tari noutăţi în materie. Se făcea reclamă, în special, noului gigant al aerului – Airbus 350.
Aha! Devenisem curios. Era fratele mai mare al ultimul tip de aronavă cu care zburasem în Extremul Orient. Eram curios cum arată, ce îmbunătăţiri tehnologice i se aduseseră. Oare ce mai născociseră proiectanţii şi constructorii pentru a-i vrăji pe cumpărători? Şi pe noi, pe pasageri?
Competiţia greilor europeni (Airbus) cu rivalii de peste Atlantic (Boeing) a devenit acerbă. Ce spun eu, acerbă? Ar trebui să scriu o întrecere „pe viaţă şi pe moarte”, însă la acest capitol periculos al plutirii cu „aeroplanul”, nici exprimarea la modul figurat nu se admite.
Deocamdată lupta e egală, nu se ştie care pe care, cine e mai mare şi mai tare…
…Aşadar, Consorţiul franco-britanic ţinea să-şi prezinte nou-născutul A 350 taman la Singapore, în mijlocul ferocilor „tigrii asitici”, ştiind că astfel va avea parte de o mediatizare extra şi comenzi ultra. Numai că n-am putut să casc şi eu gura la giganticul „show aviatic”, deoarece urma să aiba loc abia peste…trei luni.
L-am urmărit însă de…acasă şi am aflat că deja au şi fost lansate peste 800 de comenzi pentru ultra-moderna aeronavă, al carei preţ depăşeste un sfert de miliard de dolari. Primele înscrise pe lista de aşteptare sunt, fireşte, companiile aeriene asiatice Cathay Pacific Airways şi Singapore Airlines.
Suplul Airbus 350 poate transporta până la 400 de pasageri, este uşor şi consumă mult mai puţin decât alte avioane de aceeaşi capacitate, deoarece s-a folosit la fabricarea sa fibra de carbon. Acest model permite companiei mixte franco-britanice să continue competiţia pe piaţa dominată de modelele Boeing 777 şi 787.
Noul A350 urmează să efectueze primele zboruri comerciale cît de curând, mai precis în a doua jumatate a anului 2014, după ce inginerii au testat deja aeronava în condiţii extreme din Bolivia şi Alaska.
Alah veghează !
– Scuzaţi-mă Sir, cum ajung la „Moschee Sultan”?, l-am întrebat e un domn în etate înveşmântat în alb.
– Vă uitaţi după… o cupolă aurită!
– Chiar aşa? Poate sunt mai multe?
– Mai este doar una singură.
– Păi, vedeţi?
– O, aceea este „Palatul Sultanului”!
– Mă scuzaţi!
– La faţa locului vă veţi da seama…
Am ascultat povaţa binevoitorului şi m-am uitat atent în jur. Într-adevăr, nu departe am observat un edificiu splendid ce strălucea în soare. „Acolo e”, mi-am zis şi am plecat val-vârtej.
Impozanta clădire se află chiar în zona Kampong Glam din central oraşului Singapore, reprezentând o destinaţie ce atrage numeroşi turişti. Intrasem într-un grup măricel de vizitatori, bulucindu-ne pe trepetele lăcaşului de închinăciune la descălţare. Operaţiune obligatorie. Toţi am lipăit după aceea pe marmura rece, atât de plăcută la tălpi după căldura năucitoare de afară.
Chiar m-am temut în timp ce-mi lepădam comodele sandale, conform mentalităţii pârlitului, că la întoarcerea din turul moscheii, să nu rămând deculţ. Precum Zaharia Stancu. Numai că aici Atotputernicul Alah veghează din înalturi şi nimeni nu se pretează la asemenea apucături ruşinoase.
Un ghid din partea casei ne-a informat că păşisem în cel mai mare şi vechi locaş de cult musulman din oraşul-stat Singapore, marea moschee putând găzdui cca. 5.000 de oameni. Ni s-a mai spus că a fost proiectată de un artist din… Irlanda (?), dar nu i-am reţinut numele, aflându-mă ceva mai departe de grup pentru a face câteva „poze artistice”.
Constucţia atrage în mod justificat toate privirile, deoarece este semeaţă, prezentând o combinaţie reuşită de stiluri arhitecturale diferite, de bază fiind cele maur, persan şi turc, fiecare cu frumuseţea şi particularitatea sa.
De fapt, cupola placată cu aur este cea mai spectaculoasă, de aceea toţi turiştii merg-aţă să viziteze obiectivul. Credincioşii îşi văd de ale lor înăuntru, stând îngenunchiaţi, smeriţi cu capul în pământ, reculegându-se plini de fervoare. Am ieşit mai relaxaţi, împăcaţi cu soarta.
Ce urma? O raită prin Chinatown. Orice urbe mare care se respectă musai să aibă un asemenea cartier. Este un perimetru pestriţ, extrem de aglomerat, cu marfă contrafăcută şi mirosuri greu de identificat de nasul unui european. Am lăsat baltă tarabele şi dughenele, preferând să dau o raită (ca un intelectual rasat ce mă pretind) spre a vizita două dintre cele mai importante centre expoziţionale aflate în împrejurimi : Muzeul Civilizaţiilor Asiei, ce oferă o perspectivă detaliată asupra influenţei pe care fiecare dintre culturile regiunii a avut-o asupra ţării, precum şi Muzeul Naţional, care prezintă istoria statului din secolul al XIV-lea până în zilele noastre.
La ieşire, ca şi la intrare, le-am zis curatorilor după ce m-am înclinat: „Salam aleikum!”( „Pace vouă!”)
Cabinet holistic
Nu am rezistat tentaţiei de a vizita şi un vestit cabinet medical holistic.
– Venţi cu mine, m-a îndemnat ghida cu ochii oblici. Prietena mea are unul faimos, aici după colţ. Vin mulţi pacienţi la tratament, unii taman din Sydney.
– Extraordinar! Vreau să-l văd. Voi scrie în cartea de impresii, că i-a trecut pragul până şi un braşovean.
– Un…ce?
– „It doesn’t matter” (Adicătelea, nu contează).
…Citisem multe despre medicina tradiţională asiatică, recunoscută în prezent pentru tot în lume. Specialiştii au stabilit cu multe secole înainte că există o legătură directă între sănătate şi regimul alimentar. Încă din anul… 310 existau la curţile regale din Orientul Îndepărtat tămăduitori care recomandau sfaturi cu privire la regulile alimentare sănătoase, utile în prevenirea şi tratarea afecţiunilor interne şi extrene. Inclusiv (atenţie, masculi) tratarea disfuncţiilor erectile.
Mult mai târziu au apărut stabilimentele pentru mesaje erotice, atât de răspândite azi şi în ţara noastră…
O obsesie naţională
Pe lângă isteria autorităţilor în legătură cu interzicerea gumii de mestecat, am mai constatat încă o obsesie a localnicilor: întreţinerea toaletelor!!! Sunt de acord cu amândouă ipostazelor, deşi nu m-a întrebat nimeni. Le-aş vota cu ambleme mâini, dacă aş fi parlamentar. Despre al doilea aspect, cel referitor la spaţiul unde până şi regele merge singur, pot spune că le întrecere în curăţenie şi fantezie pe cele elveţiene. Care rivalizează cu…farmaciile.
În Singapore se organizează concursuri tematice şi practice sub genericul atât de creativ, „Nice toilet”!? Într-adevăr, lumea iese cu zâmbetul pe buze de acolo, încântată de ce a văzut. Este o …uşurare nu doar fizică, ci şi o satisfacţie estetică. S-a mers atât de departe cu obstinaţia pentru aceste spaţii pentru necesităţi fiziologice urgente, încât celor mai originale li se acordă…stele de clasificare, ca la hoteluri: în funcţie de confort, dotări, mărime, ambient. Poţi sta în interior mai mult timp dacă doreşti; să te relaxezi răsfoind o revistă, să meditezi la nemurirea sufletului şi la… „Golful Bengal”.
Prin alte părţi, inclusiv în Românica, nu ştii cum să ieşi mai repede şi să fugi dintr-un WC public… (Pardon de expresie).
Oaspeţi pe căprării
Constatasem că oaspeţii care poposesc în Singapore se împart pe mai multe căprării: marinari, oameni de afaceri, „salahori cu gulere albe” (adică specialişti în IT provenind din ţări sarace, mai ales din Estul Europei, veniţi în căutarea unui „job” foarte bine plătit) şi turişti: „fără număr, fără număr”, vorba lui Adi Minune.
Şi turiştii se împart la rândul lor în trei categorii: de rând, medii şi de lux. Cei din ultima categorie provin, de regulă, din rândul oameniilor bogaţi din Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă, Germania, Anglia, Africa de Sud, Brazilia. Miliardari şi milionari sunt atraşi un atât de oportunităţile în afaceri, cât de ofertele generoase de relaxare. Apropo de această categorie „extra” a muritorilor, două prietene (blonde) stau de vorbă:
– Ştii, dragă, că după ce m-am măritat l-am făcut pe bărbatu-meu milionar?
– Ai, du-te. Cum ai reuşit?
– Păi fusese…miliardar când m-a luat!!!
…Să continuăm. Urmează categoria turiştilor cu venituri medii, în general asiatici, mulţi chinezi, japonezi, sud-coreeni. Ăştia mişună ca furnicile, fac poze şi cumpără în prostie orice. Şi în ultimul rând, vin…hoinarii, aşa ca mine, mânaţi de dorinţa de a vedea cât mai mult, având portofelul cvasi „leşinat”.
Fără tracasări ca prin alte părţi
Ei, dragilor, aici m-am bucurat că, în sfârşit, nu am mai fost tracasat de muzicieni ambulanţi veniţi din Carpaţi şi nevestele lor veşnic însărcinate, cu un sugar în braţe şi un ţânc ţinându-se de fustele creţe. Până şi în ţările nordice, unde-i frig şi…bogăţie, am avut (ne)plăcerea să fiu confundat cu băştinaşii blonzi, cerându-mi-se câţiva euro, acolo.
– Eşti din România, nu-i aşa?, am întrebat-o pe una ce se ţinea după mine cu palma întinsă pe o stradă centrală din Oslo.
– Îhî. Din Toflea, mânca-ţi-aş. Da’ de unde ştii?
– Era şi greu.
– „Socáres”? Ce faci?
– Uite, mă plimb. Cum e pe aici?
– Bine, ăştia e domni.
– Cât faci pe zi?
– 150-200. Eu vin numai vara, că iarna-i lungă şi grea. În sectembre mă întorc să-mi termin casa. Da’ mata nu-mi dai nimic?
– Păi ai mai mulţi euroi ca mine.
– Eşti scârţar ca toţi românii; hai, talian bahtalo (“Du-te-n… norocu’ tău”!!!)
…Şi m-am dus. Ghiciţi unde ?
Horia C. Deliu
