În cadrul proiectelor dedicate aniversării Centenarului Marii Uniri, redacția cotidianului Mesagerul de Covasna publică, în serial, volumul Repere identitare românești din județele Covasna și Harghita, de Ioan Lăcătușu și Erich-Mihail Broanăr, volum apărut la Editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, din Sfântu Gheorghe, în anul 2014.
Volumul s-a bucurat de recenzii, deosebit de favorabile, apărute în publicații locale, regionale și naționale, din conținutul cărora redăm câteva secvențe: „O mică enciclopedie a Munţilor… Prezenta lucrare este o sinteză a publicaţiilor româneşti din ultimii douăzeci de ani. Altfel spus, o radiografie a culturii şi identităţii româneşti din sud-estul Transilvaniei” (Îps Ioan, Mitropolitul Banatului); „O realizare de excepţie, un adevărat eveniment editorial… O oglindă, în imagini, a culturii şi identităţii româneşti din sud-estul Transilvaniei… şi un nou «act de identitate» a românilor din judeţele Covasna şi Harghita” (Acad. Horia Colan); „Un «îndreptar» necesar… un volum monumental, din seria celor mai importante tipărituri apărute după 1989 în România” (Ioan Longin-Popescu); „O carte impresionantă prin dimensiuni şi bogăţia informaţiei. O sinteză a sintezelor, o carte ce nu are cum lipsi din biblioteca oricărui conaţional care pretinde că e interesat de trecutul, prezentul şi viitorul său” (Mihail Groza); „Lectură obligatorie. Volumul prezintă în aproape 700 de pagini contribuţia românilor din această parte a ţării la clădirea patrimoniului cultural naţional şi universal” (Oana Mălina Negrea).
Deoarece lucrarea a fost editată într-un tiraj mic, în prezent Editura Eurocarpatica pregătește reeditarea ei, în cadrul proiectului cultural-științific „Promovarea identității culturale românești din sud-estul Transilvaniei prin lucrări reprezentative”, finanțat de Guvernul României, prin Secretariatul General.
Totodată, publicăm, în serial, cele mai importante capitole ale volumului (cu excepția sutelor de fotografii), în paginile cotidianului nostru.
O mică enciclopedie a munților
Prezenta lucrare este o sinteză a publicaţiilor româneşti din ultimii douăzeci de ani. Altfel spus, o radiografie a culturii și identității românești din sud-estul Transilvaniei. Lucrarea cuprinde mărturii din timpuri străvechi, începând cu paleoliticul și epoca bronzului, precum și mărturii din Dacia preromană, marcând astfel existența unei culturi și a unei civilizații remarcabile, comparabile cu civilizațiile și culturile popoarelor care ne înconjurau în acea vreme. Dovezile continuității acestei civilizații și ale formării poporului român, prezentate în lucrare, demonstrează că, pe aceste meleaguri, istoria nu începe odată cu colonizarea secuilor în zonă. Truditorii acestei lucrări au străbătut toate localitățile zonei, au cercetat arhive și au găsit un număr impresionant atât de personalități care s-au remarcat la nivel național, cât și de dascăli de grai românesc, rapsozi populari, preoți și oameni valoroși de diverse profesii. Ei au contribuit la păstrarea și dezvoltarea culturii și civilizației româești, aici, în Carpați.
Este menționat, apoi, rolul școlii și al Bisericii în păstrarea identității românești, instituţii ce s-au împotrivit, prin cultură, asimilării și deznaţionalizării românilor din zonă. O remarcă de suflet ar fi aceea că, din părțile noastre, au ajuns fii de români chiar și la Muntele Athos. Este impresionantă corespondența pe care au avut-o acești monahi cu familiile lor din țară. Un loc binemeritat îl are în această carte primul patriarh al României, născut la Topliţa, Miron Cristea, care a avut un rol deosebit în actul istoric de la 1 Decembrie 1918. Autorii au găsit, apoi, peste o suta de personalități care și-au obţinut înaltul titlu de „Doctor” în diferite domenii. Un loc important în lucrare îl reprezintă și relațiile pe care le-au avut românii de aici, din munți, cu frații lor din Țara Românească și Moldova. Cărțile bisericești scrise în graiul nostru românesc au ajuns în toate bisericile din spațiul transilvan, fapt ce a menţinut legătura de grai și de neam a românilor din cele trei provincii româneşti. Rugăciunea către Bunul Dumnezeu, în grai românesc, a stat la baza ideii de unitate și frăţietate a românilor de-o parte și de alta a Carpaţilor.
Parcurgând această lucrare, vedem cum, prin cuvânt și rugă către Dumnezeu, au fost învinse vremurile care, de multe ori, i-au încercat greu pe români. Cartea aceasta răspunde unei punctuale întrebări: „Cum se naște o enciclopedie?!”. Adresăm, în final, un îndemn către tinerii cercetători să călătorească pe cărările deschise, de acum, de această lucrare, căci suntem convinşi că încă nu a fost descoperit și pus în valoare întregul tezaur al culturii și spiritualității româneşti de aici, din Munţi.
Mulţumim truditorilor acestei cărți și celor care le-au pus la îndemâna materiale de o probitate istorica și ştiinţifică deosebită.
† Ioan al Munților
Cuvânt înainte
Lucrarea de faţă prezintă sintetic cele mai reprezentative repere identitare româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, structurate tematic, constituindu-se într-o invitaţie la cunoaşterea realităţilor complexe din sud-estul Transilvaniei şi a contribuţiei specifice a românilor, alături de secui/maghiari din această parte de ţară, la patrimoniul cultural naţional şi universal. În decursul istoriei, pentru păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale, românii din Arcul Intracarpatic nu doar au primit sprijin de la Ţară, dar, în acelaşi timp, au şi dat obolul lor la progresul şi prosperitatea României. Multe personalităţi de etnie română născute în sud-estul Transilvaniei sunt cunoscute pentru marele lor rol avut în istoria naţională, dar, de cele mai multe ori, pentru că s-au afirmat în centre mari ale vieţii politice şi spirituale dinafara zonei, nu este percepută apartenenţa acestora la meleagurile natale ale Covasnei şi Harghitei.
Cartea vine să acopere un gol existent in istoriografia locală, regională şi naţională pe această temă, deoarece sunt încă puţin cunoscute momentele esenţiale din evoluţia, adesea dramatică, a comunităţilor româneşti din sud-estul Transilvaniei. În spiritul adevărului istoric, nu supraevaluăm românitatea din curbura Carpaţilor, dar nici nu acceptăm viziunea unor istorici şi cercetători maghiari, de minimalizare a componentei româneşti din fostele scaune secuieşti Apreciem şi respectăm istoria, cultura, tradiţiile, patrimoniul concetăţenilor secui/maghiari, dar reafirmăm adevărul conform căruia, fără istoria, cultura şi patrimoniul românilor din zonă, istoria locală a judeţelor Covasna şi Harghita nu este completă. Aşa cum nu pot fi eludate numeroasele interferenţe culturale româno-maghiare care tocmai dovedesc o convieţuire îndelungată şi apropiată dintre români şi maghiari din judeţele Covasna şi Harghita
Lucrarea nu şi-a propus să realizeze o abordare exhaustivă a problematicii anunţate. Ea prezintă doar principalele repere ale identităţii româneşti, pe baza stadiului actual al cercetării interdisciplinare realizate, redând câteva „eşantioane” reprezentative în fiecare capitol al volumului.Aşadar, apariţia acestui volum este necesară pentru numeroase şi binecuvântate motive şi, în primul rând, pentru restabilirea adevărului despre românii din cele două judeţe menţionate, unde ei au fost şi sunt numeric minoritari, într-un areal multietnic şi pluriconfesional din inima României. Faptul va contribui, cu siguranţă, la eliminarea unor clişee negative şi prejudecăţi referitoare la existenţa, continuitatea şi contribuţia românilor din această parte de ţară la formarea patrimoniului material, cultural şi spiritual, alături şi împreună cu concetăţenii secui/maghiari din fostele scaune secuieşti. Vor fi reliefate şi numeroasele şi durabilele interferenţe stabilite de-a lungul timpului de populaţia din zonă cu românii de peste Carpaţi, din Moldova şi Ţara Românească, provincii istorice româneşti cu care au existat relaţii de bună vecinătate şi s-a realizat o permanentă mişcare migratorie a românilor, secuilor, maghiarilor, armenilor, în ambele sensuri, în funcţie de conjuncturile istorice favorabile, sau mai puţin favorabile, dintr-a parte sau alta a munţilor Carpaţi. În volum se va putea constata şi fenomenul marilor pierderi etnice româneşti, datorate procesului de asimilare a românilor din zonă, la început, pe cale paşnică, naturală, în primele secole de convieţuire cu populaţia secuiască/maghiară, şi apoi, treptat, pe cale violentă, începând cu Revoluţia de la 1848-1849. Editarea unei asemenea lucrări este necesară şi pentru că, de prea multe ori, în anii de după decembrie 1989, au apărut zeci de lucrări, inclusiv cu sprijin financiar din fonduri publice, despre „Ţinutul Secuiesc”, în care românii nu au fost şi nu sunt menţionaţi, deşi nu mai poate fi invocată lipsa surselor documentare edite şi inedite.
Apariţia prezentului volum, în anul 2014, este posibilă datorită editării, în ultimii 25 de ani, a unor lucrări de referinţă din domeniile arheologiei, istoriei, etnografiei, demografiei, sociologiei ş.a. referitoare la istoria şi cultura românilor din sud-estul Transilvaniei şi la convieţuirea lor cu secuii/maghiarii şi cu concetăţeni de alte etnii.
După înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, din iniţiativa IPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, s-a înfiinţat Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, având ca obiect de activitate formarea unui fond documentar privind cultura şi civilizaţia românească, în toate formele sale de manifestare, urmărită de-a lungul istoriei, inclusiv în contemporaneitate. Prin cercetările şi publicaţiile sale, Centrul a pus în valoare trecutul românesc din Arcul Intracarpatic, sinuoasa sa istorie, în contextul geopolitic în care a trăit. S-au descoperit şi au fost valorificate prin publicaţii şi mediatizat strălucitele personalităţi culturale şi ştiinţifice, elitele sociale, politice, etnice care au contribuit la înălţarea culturală şi spirituală a zonei.
Un mare câştig l-a reprezentat, în acest sens, instituţionalizarea activităţii de cercetare desfăşurată, de ani de zile, de un grup de specialişti din principalele centre culturale ale ţării şi din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, prin înfiinţarea – sub egida Centrului European de Studii Covasna-Harghita – a Grupului de cercetare „Ioan I. Russu”. Printre altele, Grupul şi-a propus următoarele obiective: analiza anuală a stadiului cercetărilor interdisciplinare a istoriei, culturii şi spiritualităţii româneşti, din sud-estul Transilvaniei, şi a convieţuirii interetnice româno-maghiare din acest areal; stabilirea priorităţilor de cercetare a problematicii interdisciplinare, specifice sud-estului transilvan, pe termen scurt, mediu şi de perspectivă; sprijinirea editării unor lucrări referitoare la istoria, cultura şi spiritualitatea românească, din sud-estul Transilvaniei, şi la convieţuirea interetnică româno-maghiară; decernarea anuală a premiului „Ioan I. Russu” autorilor celor mai bune lucrări referitoare la istoria, cultura şi spiritualitatea românească din sud-estul Transilvaniei şi la convieţuirea interetnică româno-maghiară.
Prima parte a volumului Repere identitare româneşti din Covasna şi Harghita este, practic, un album care prezintă imagini reprezentative despre istoria şi cultura românilor din judeţele Covasna şi Harghita, grupate tematic şi cronologic. Ilustraţia cărţii a fost selecţionată dintr-o cantitate impresionantă de fotografii vechi şi noi, din lucrări monografice, albume, colecţii, expoziţii, publicaţii, cu indicarea sursei, de fiecare dată.
Capitolul intitulat Crâmpeie istorice începe cu prezentarea câtorva aspecte de locuire preistorică a zonei, începând cu paleoliticul, neoliticul şi epoca cuprului, epoca bronzului, perioada Daciei preromane, principalele situri dacice şi terminând cu castrele situate pe limesul roman. Demersul nostru a fost facilitat de apariţia repertoarelor arheologice ale celor două judeţe (prin strădania unui grup de prestigioşi specialişti sub coordonarea dr. Valeriu Cavruc şi dr. Gheorghe Lazarovici), a lucrării Dacii în estul Transilvaniei semnată de dr. Viorica Crişan, a cercetărilor privitoare la Limesul roman, şi a altor cercetări finalizate prin susţinerea mai multor lucrări de doctorat. O categorie însemnată de mărturii, despre prezenţa şi continuitatea românească în Arcul Intracarpatic, o reprezintă hidronimele şi toponimele evidenţiate în lucrările de specialitate.
Bibliografia tematică selectivă referitoare la românii din Covasna şi Harghita redă, într-o formulă sintetică, informaţii referitoare la volumele de istorie locală, la monografiile unor localităţi, la personalităţi şi instituţii, la cercetările etnografice şi sociologice, eseuri şi lucrări de memorialistică, precum şi la un număr important de manuscrise din valoroasa Colecţie de documente aflată în arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din Sfântu Gheorghe.
În capitolul Din patrimoniul cultural-etnologic, sunt prezentate informaţii şi imagini referitoare la: arhitectura populară, ocupaţii şi meşteşuguri tradiţionale, portul popular, ca marcă a identităţii culturale româneşti, mărturii de artă şi cultură ortodoxă şi file din tezaurul documentar. Tot aici sunt redate, succint, date despre comunităţile româneşti dispărute în urma procesului de maghiarizare, precum şi interferenţe etno-culturale româno-maghiare în sud-estul Transilvaniei.
Capitolul Repere identitare româneşti prezintă date şi imagini despre instituţiile identitare fundamentale: biserica strămoşească, şcoala românească, instituţiile de cultură, asociaţiile culturale, publicaţiile în limba română şi cele bilingve româno-maghiare, monumentele de for public şi cimitirele eroilor, principalele manifestări cultural-ştiinţifice.
În lucrare este subliniat rolul important al Bisericii româneşti, atât cea Ortodoxă, cât şi cea Greco-catolică, din sud-estul Transilvaniei, pentru păstrarea şi afirmarea identităţii româneşti. Sub mantia sa ocrotitoare, Biserica a adăpostit pe românii din zonă, apărându-i – atât cât s-a putut – împotriva asimilării şi deznaţionalizării şi, totodată, contribuind decisiv la trezirea şi fortificarea conştiinţei naţionale. De aceea, Biserica rămâne semnul distinctiv al naţionalităţii române şi păstrătoarea fidelă a limbii, tradiţiei şi culturii româneşti în decursul vremurilor. În paginile volumului sunt prezentate imaginile celor peste 140 de biserici existente în Eparhia Covasnei şi Harghitei, grupate cronologic, astfel: biserici construite în secolele XVII-XIX; biserici construite în secolul XX (1920-1994); biserici ctitorite în Eparhia Covasnei şi Harghitei (1994-2014) şi vetre monahale româneşti.
Un capitol important din lucrare este dedicat personalităţilor ştiinţei, culturii şi spiritualităţii româneşti născute sau care au activat în judeţele Covasna şi Harghita, grupate astfel: ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române; protopopi, teologi şi monahi; cadre didactice universitare, cercetători, scriitori, publicişti, profesori şi preoţi autori de publicaţii, medici, ofiţeri, diplomaţi, lideri locali, sportivi de performanţă.
Cercetările întreprinse, mai ales după decembrie 1989, au pus însă în evidenţă faptul că, în localităţile Arcului Intracarpatic, respectiv în zona actualelor judeţe Covasna şi Harghita, pe lângă personalităţile de etnie maghiară, s-au născut valoroşi intelectuali români, elite locale şi de valoare naţională, de o mare diversitate socio-profesională: lingvişti, filologi, arheologi, istorici, teologi, geologi, botanişti, pedagogi, ingineri, economişti, informaticieni, cadre didactice universitare, decani, rectori ai unor instituţii de învăţământ superior, cercetători, scriitori, publicişti, folclorişti, medici, jurişti, ingineri, pictori, graficieni, muzicologi, compozitori, autori de cursuri universitare şi manuale şcolare şi ai unor opere de referinţă, dicţionare, lexicoane, traducători, oameni politici, miniştri, alţi demnitari de stat, ofiţeri superiori, generali ş.a. Ne aflăm în faţa unor personalităţi cu specializări dintre cele mai diverse şi cu importante rosturi în societate, care, prin competenţă profesională şi conduită morală, au dobândit o binemeritată apreciere şi recunoştinţă publică.
De menţionat, în primul rând, faptul că în rândul personalităţilor născute ori care s-au realizat profesional şi au activat în Arcul Intracarpatic transilvan se numără mari ierarhi ai bisericilor ortodoxă şi greco-catolică: Elie Miron Cristea (primul patriarh al României, membru de onoare al Academiei Române); Nicolae Colan (mitropolit al Ardealului, membru al Academiei Române); Alexandru Nicolescu (mitropolit greco-catolic de Blaj); JustinianTeculescu (episcop al Armatei şi al Episcopiei de Cetatea Albă – Ismail); Veniamin Nistor (episcop de Caransebeş); Emilian Antal (episcop vicar patriarhal); Sofian Braşoveanu (episcop vicar al Episcopiei Europei Centrale); Ignatie Mureşeanul (episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei). Din domeniul literaturii şi publicisticii s-au ridicat: Octavian Codru Tăslăuanu, Ghiţă Popp, Romulus Cioflec, Virgil Cioflec, Horia Teculescu ş.a. Adăugăm, aici, şi pe valorosul cărturar român, din secolul al XVII-lea, Ioan Caioni, de la Mănăstirea franciscană din Şumuleu-Ciuc, primul autor român de muzică cultă, constructor şi reparator de orgi, culegător de folclor, gânditor renascentist şi precursor al Iluminismului.
O pleiadă de oameni de ştiinţă, profesori universitari şi cercetători, autori de manuale şcolare, de cursuri universitare, de volume de specialitate îşi au rădăcinile tot în zonă, precum: Nicolae Colan, Horia Colan, Matei Basarab, Alexandru Tohăneanu, Aurel Gociman-Oituz, Nicolae Cordoş, Nicolae Ciangă, Constantin Sporea, Petre Suciu, Matei Jurebiţă, Teodor Chindea, Viorel Căliman, Nicolae Cotfas, Dumitru Mureşan, Valer Dorneanu, Victor Dobreanu, Gheorghe Rafiroiu, Cornel Udrea, Dan Dobreanu, Petre Pânzaru, Dan Munteanu Colan, Ioan Şandru, Doina Butiurcă, Tudor Daniel Cotfas, Nicolae Cotfas, Radu Petru Cotfas, Ioan Roşca, Ioan Micu ş.a. De menţionat, cu aceeaşi preţuire, şi muzeografii şi arhiviştii Nicolae Moldovan, Aurel Marc, Dan Vasile Baicu, Ana Dobreanu; cercetătorii: Ioan Brânduş, Felicia Diculescu, Pavel Mureşan, Constantin Hârlav, Valeriu Cavruc, Nicolae Bucur, Dorel Marc, Dan Buzea; protopopii-cărturari: Elie Câmpeanu, Constantin Dimian, Ion Petric, Ion Moga, Aurel Nistor, Ioan Rafiroiu, Gheorghe Răţulea ş.a.; monahii: Atanasie şi Chiril Păvălucă (vieţuitori la Mânăstirea Neamţ şi Muntele Atos, născuţi în Breţcu); Veniamin şi Timotei Tohăneanu (iconar şi stareţ la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, născuţi la Întorsura Buzăului); Mihail Goia (stareţul Mânăstirii Topliţa, fiu al oraşului); Gheorghe Avram (stareţul Mânăstirii Valea Mare, fiu al acestei localităţi), Atanasie Floroiu (stareţul Schitului Prodomu, de la Muntele Athos, născut în satul Băcel, com. Chichiş) ş.a.; sculptorii şi pictorii: Dorin Coltofeanu, Vasile Pintea, Nuţiu Romul, familia Crăciun; Aurel Antal; generalii: Viorel Căliman, Alexandru Teodorescu, Mihai Trifescu, Mircea Zice ş.a.
Dintre sutele de profesori, preoţi, ingineri, medici, jurişti şi alţi specialişti născuţi sau care au activat în localităţile judeţelor Covasna şi Harghita, în paginile prezentului volum, au fost consemnaţi doar cei care sunt autori de lucrări literare sau de specialitate. Bineînţeles că numărul cestora este mult mai mare, urmând ca viitoarele cercetări să ofere o imagine exhaustivă asupra elitei intelectuale româneşti, din această parte de ţară.
O parte din personalităţile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita au participat la evenimente importante din istoria naţională, au contribuit, hotărâtor, la înfiinţarea şi funcţionarea unor instituţii şi la redactarea unor publicaţii de importanţă naţională sau au obţinut performanţe ştiinţifice, culturale şi sportive notabile, precum: Elie Miron Cristea, din Topliţa, autorul primei teze de doctorat din istoria literaturii române despre Viaţa şi opera lui Eminescu (tipărită în maghiară, susţinută la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Budapesta în anul 1895); Elie Miron Cristea şi Octavian Codru Tăslăuanu, din Bilbor, principalii organizatori ai Muzeului Asociaţiunii ASTRA; Octavian Codru Tăslăuanu conducător, proprietar şi editor al revistei „Luceafărul” (1902-1906 Budapesta, 1906-1914 Sibiu, 1919 Bucureşti); în 1920 a înfiinţat la Cluj Institutul de Arte Grafice şi Tipografia „Ardealul”, iar, în anul 1941, a înfiinţat la Bucureşti revista „Dacia”, împreună cu Emil Giurgica şi cu Dan Botta; Ghiţă Popp, din Poiana Sărată, editorul seriei a III-a a revistei „Tribuna”, la Bucureşti, în care a militat cu curaj, demnitate şi convingere pentru unirea Transilvaniei cu Patria mamă, iar în 1917, la Kiev, a scos revista „România Mare”, care se adresa prizonierilor români proveniţi din armata austro-ungară; Romulus Cioflec, din Araci, redactor, respectiv prim redactor la „Cuvânt Moldovenesc” şi la „Sfatul Ţării”, la Chişinău (1918); Nicolae Bogdan, din Hăghig, aflat în exil la Paris, a făcut parte din Comitetul Naţional al Unităţii Române, condus de Take Ionescu şi a publicat studiul Les roumains de Transylvanie; Pompiliu Nistor, din Araci şi Octavian Codru Tăslăuanu, din Bilbor, au făcut parte din grupul de iniţiativă care a propus înfiinţarea Corpului Voluntarilor Ardeleni, în anul 1917; Elie Miron Cristea, împreună cu Iuliu Hossu şi alţi fruntaşi ardeleni au făcut parte din delegaţia care a prezentat actul Marii Uniri Regelui Ferdinand; Dimitrie Cioflec, din Araci, a redactat, în 1853, prima culegere de poezii populare din Ţara Bârsei, şi chiar printre primele din întreg spaţiul românesc; inginerul Carol S. Caracioni-Craciun, născut în Odorhei, în 1809, a revoluţionat, din punct de vedere tehnic, domeniul extracţiei sării din România, înlocuind sistemul de extracţie de tip clopot cu acela de tip cameral (cu camere trapezoidale) şi a uşurat munca ocnaşilor din minele de sare; medicul Aurel Bucur, din Topliţa, a realizat primele operaţii pe inimă şi vase de sânge, înlocuind valvele inimii cu valve artificiale; cercetătorul Ioan Brânduş, din Araci, a fost şeful delegaţiei de cercetători care a realizat experimentele româneşti pentru zborul primului român în cosmos – Dumitru Prunariu, în 1981; Nicolae Colan a fost rector al Academiei Teologice „Andreiană” din Sibiu (1932-1936), iar Horia Colan a fost primul rector al Institutului Politehnic din Cluj-Napoca, ales democratic, după decembrie 1989; Matei Basarab, din Covasna, a fost decan al Facultăţii de Drept, iar Nicolae Ciangă, din aceeaşi localitate, prodecan al Facultăţii de Geografie a Universităţii „Babeş-Bolyai”, din Cluj-Napoca.
Miron Cristea, Nicolae Colan, Nicolae Edroiu şi Horia Colan, membri ai Academiei Române, sunt născuţi în localităţi din cele două judeţe. În decursul anilor, câteva personalităţi originare din judeţele Covasna şi Harghita au ocupat demnitatea de miniştri: Miron Cristea a fost regent, şi apoi prim ministru (1938); Nicolae Colan, ministru al Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor (1938); Ghiţă Popp, ministru al Cultelor şi Artelor (1944); Valer Dorneanu, ministru pentru relaţia cu Parlamentul (1992-1995); Eugen Clinciu, tot ministru pentru Relaţia cu Parlamentul (1996-1998); Mircea Duşa, ministru al Administraţiei şi Internelor (2012) şi ministru Apărării Naţionale (din 2013). De menţionat şi faptul că Justinian Teculescu, în calitate de preşedinte al Consiliului Naţional Român din Alba Iulia, a fost preşedintele Comitetului de organizare a Adunării Naţionale din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, şi apoi primul episcop al Armatei Române (1922-1923).
Din evenimentele recente, se distinge implicarea ÎPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, în ceea ce a intrat în istorie sub denumirea de „Pacea de la Cozia”, dintre mineri şi guvern, în urma căreia s-a preîntâmpinat venirea minerilor la Bucureşti şi, prin aceasta, izbucnirea unui război civil în România. Din domeniul marilor performanţe sportive, se remarcă Marius Urzică, din zonă, campion mondial la gimnastică, şi Gheorghe Chiper, campion naţional la patinaj artistic. Demne de menţionat sunt şi performanţe naţionale şi internaţionale obţinute de tinerii membri ai Clubului de Debate, din Sf. Gheorghe ş.a. Uca Marinescu este prima româncă care a ajuns în Antarctica şi prima femeie din lume care a ajuns, într-un singur an, la cei doi Poli Geografici ai Pământului.(va urma)
Dr. Ioan Lăcătușu
Erich-Mihail Broanăr
