Cei mai mulţi oameni urmează cursul normal al vieţii, fără a se întreba prea mult despre „secretul” existenţei lor şi fără a stărui îndeajuns asupra propriilor gânduri, vorbe şi fapte, neînţelegând că acestea influenţează benefic sau malefic starea de spirit sau comportamentul semenilor sau mediul în care trăiesc. Şi tocmai în zilele noastre, când gândurile şi vorbele „zboară” cu adevărat înconjurând pământul, s-ar cuveni să fim mai grijulii şi să fim mai responsabili.
Vedem şi auzim zilnic tot felul de astfel de „vorbe aruncate-n vânt” din partea celor care ne conduc sau vor să ne conducă destinele. Şi aceştia se gândesc sau nu se gândesc la influenţa acelor vobe, adică le lansează voit sau „nevoit” în eter. Dar ceea ce este mai trist e faptul că acele vorbe sunt menite să distrugă, să anihileze „puterea adversarului/duşmanului”, nu să construiască… Nici nu este nevoie de exemple, căci noi le trăim zi de zi şi le cunoaştem. Totuşi, pentru a argumenta spusele de mai sus, ne vom referi nu la „gâlceava de acasă”, ci la cea „din vecini”, care este mult mai expresivă. A fost suficient ca un conducător de imperiu, crezându-se aidoma lui Dumnezeu, să rostească cuvintele magice: „Să fie război!”, şi iată că războiul chiar bate la uşă, şi vorbele lui neliniştesc şi distrug, distrug valori materiale şi culturale, distrug destine, distrug viitorul, schimă faţa lumii…
Şi omul este o fiinţă mereu neliniştită şi schimbătoare: când e pace, vrea război, şi când e război îşi doreşte pacea. Oare el ştie cu adevărat ce vrea? Chiar şi cei de lângă noi, unii vor pace, alţii război, fără măcar să conştientizeze efectele distructive ale unui conflict. Din nefericire, cei mai mulţi „acţionari” se lasă influenţaţi de vorbele „promiţător de dulci” dar înşelătoare ale celor care se cred „stăpânii lumii”, şi n-au puterea sau capacitatea de a gândi cu popriul creier, îi lasă pe alţii să gândească în locul lor…
Este de ajuns să răsfoim câteva cotidiene ca să ne dăm seama de energiile negative emanate dinspre o tabără spre alta, şi acele energii înseamnă: antipatie, sfidare, bravadă, revoltă, ură faţă de proprii noştri semeni. Cauzele sunt multiple, dar cele de bază sunt educaţia nepotrivită şi influenţa nefastă a unor spirite mai evoluate intelectual, dar subevoluate moral. Ambiţiile deşarte şi setea de bani, de putere şi onoruri deformează caracterele multor oameni, iar aceştia nevoind să fie singuri în realizarea scopurilor lor lipsite de compasiune au nevoie de sprijin, şi din păcate îl găsesc „pe toate drumurile”. Unii reuşesc, alţii nu, dar toţi fac zarvă mare.
Ar trebui să fim conştienţi de faptul că nu suntem singuri în marele univers, în universul din jurul nostru şi în „universul îndepărtat”, că acţiunile noastre au influenţe şi urmări, că este imperios necesar să trăim în armonie cu natura, cu semenii noştri, să construim inteligent şi să renunţăm la „starea de beligeranţă”, să nu supărăm Pământul care ne adăposteşte şi ne hrăneşte. Şi dacă credeţi că Dumnezeu există, atunci trebuie să credeţi că El ne aude şi ne vede, iar faptele noastre cele rele îm mod sigur nu rămân nepedepsite…
Mihai Trifoi
