Trăim într-un prezent fatal pentru mulți dintre locuitorii pământului. Atacul nemilos al coronavirusului COVID-19 poate fi comparat cu o undă de șoc după o explozie atomică, căci a trezit omenirea din mersul ei într-o direcție greșită și-i impune o realitate nouă, la care trebuie să se adapteze, proiectând un alt scenariu pentru viitor.
Și este firesc să ne întrebăm cum va arăta acest viitor după stoparea pandemiei?! Deja multe state se gândesc că va trebui să-și regândească politicile pe termen lung, pentru a preveni alte posibile catastrofe.
Dacă până acum națiunile își pierdeau energiile în lupte interne și conflicte militare în diverse locuri ale planetei, probabil că viitoarele războaie se vor purta cu virușii, cu crizele de tot felul, cu poluarea excesivă a pământului, apei și aerului, cu încălzirea globală, cu lipsa de resurse, și cine știe, poate chiar cu obiecte sau ființe din afara Pământului. Și în mod sigur omul va trebui să poarte un război mai intens cu sine însuși, pentru a-și schimba comportamentul față de semenii săi, față de mediul înconjurător și față de toate formele de viață cu care conviețuim. Probabil că în noul context și principalele organizații planetare, ONU, UNESCO, OMS etc. vor avea un rol mai important în luarea deciziilor favorabile desfășurării vieții pe pământ. De exemplu, în actualele împrejurări nefaste, odată cu declararea pandemiei, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a devenit mult mai vizibilă, manifestându-și nu doar îngrijorarea, ci și rolul său.
Gândurile de față sunt confirmate de o altă sursă, un e-mail primit de la Liga Internațională a Profesorilor Esperantiști, referitor la o știre venită de la Asociația Universală de Esperanto, Biroul pentru relații cu Națiunile Unite, 777 United Nations Plaza, New York, NY 10017. [1] 212-687-7041, cuprinzând APELUL Secretarului General al Națiunilor Unite, António Guterres, către statele lumii, pe care îl vom reda mai jos în traducere din esperanto:
„Lumea noastră se confruntă cu un dușman comun: COVID-19.
Virusul nu se interesează de naționalitate sau etnie, partid sau credință. El atacă toți oamenii, fără indulgență.
În acest timp, un conflict armat este furios permanent prin lume.
Cei mai vulnerabili – femei și copii, handicapați, cei marginalizați și dislocați – plătesc cel mai mare preț. Ei sunt și cei mai lipsiți de apărare în fața pierderilor de-a dreptul distrugătoare din cauza lui COVID-19.
Să nu uităm, că în țările ruinate de război, sistemele de sănătate s-au prăbușit.
Profesioniștii pentru sănătate, deja puțini, sunt adesea aparte amenințați.
Refugiații și alte persoane dislocate din cauza unui conflict violent sunt dublu vulnerabili.
Furia virusului arată prostia războiului.
Iată de ce astăzi eu vă chem la încetarea imediată a focului pe întreg globul pământesc în toate colțurile lumii.
A sosit momentul pentru a închide conflictul și împreună să ne îndreptăm atenția la adevărata mare luptă pentru viețile noastre.
Partidelor militare, eu le spun:
Retrageți-vă din amenințare.
Puneți de-o parte neîncrederea și dușmănia.
Faceți să tacă armele; opriți artileria; încetați bombardarea.
Este vorba despre un moment hotărâtor.
Pentru a ajuta la crearea unor coridoare pentru susținerea de salvare a vieții.
Pentru a deschide ferestre valoroase pentru diplomație.
Pentru a aduce speranță în locurile cu cei mai vulnerabili față de COVID-19.
Să ne inspirăm din coaliții și dialogare, care puțin câte puțin se formează între partidele rivale pentru a face posibile confruntări comune cu COVID-19. Dar din acestea noi avem nevoie mult mai multe.
Să sfârșim cu boala războiului și să luptăm împotriva bolii care ruinează lumea noastră.
Totul se începe cu oprirea războiului pretutindeni. Imediat.
Iată de ce are nevoie familia noastră umană, acum mai mult decât oricând înainte.”
Aceeași atitudine responsabilă și mobilizatoare o are și UNESCO. Conform sursei blacknews.ro pentru a veni în sprijinul tinerilor afectați de coronavirus, „UNESCO lansează o coaliție mondială pentru a ajuta 1,5 miliarde de tineri privați de orele de curs”, adresându-se organizațiilor internaționale, ONG-urilor, companiilor private etc. din 165 de țări.
Vedem, așadar, că, în fața unui dușman comun, și cele mai importante organizații mondiale își schimbă atitudinea și discursul, intrând cu adevărat în rolul lor, și fiecare țară va trebuie să facă la fel, dacă vrem ca specia umană să supraviețuiască momentului și celor ce vor veni. Și este păcat că încă, la nivel de indivizi, în bună parte educația și comportamentul nu sunt pe măsura cerințelor actuale, astfel că omenirea în întregul ei mai are de suferit. Dar pădurea, dacă nu este distrusă în totalitatea, continuă să se dezvolte oricâte uscături ar mai avea în ea.
Să sperăm doar că vom trece cu toții peste aceste zile negre și vom zâmbi din nou soarelui de primăvară, dar că nu vom uita curând cele întâmplate și vom deveni mai responsabili cu privire la propriile noastre vieți și la faptele noastre de zi cu zi.
Mihai Trifoi
