Este ușor de observat că, față de confruntările armate din trecut, războaiele moderne au caracteristici schimbate. Evident, toate tipurile de război au unul sau mai multe scopuri: cucerire de noi teritorii, represiune, supunere, răzbunare, exploatare etc., însă rezultatul final înseamnă distrugere de bunuri, de sate și orașe, și pierderi de vieți omenești.
Comparativ cu războaiele trecutului, când primau arcul și săgeata, sulița și iataganul, arbaleta și catapulta ori bombele cu praf de pușcă, apoi pistolul și flinta, culminând cu mijloacele de distrugere în masă din Primul și Al Doilea Război Mondial care au dus la inventarea bombei nucleare, în războaiele prezentului situația este mult mai complicată, din cauza marii diversități a armelor sofisticate, care au devenit atât de „inteligente”, încât își caută singure ținta, acest lucru având ca rezultat un alt tip de război, cel „selectiv”, adică nu trebuie să distrugi totul deodată, ci să toci mărunt dușmanul, până când îl zăpăcești și cedează, un fel de „joc crud” de-a „șoarecele și pisica”, așa cum vedem azi în războiul ruso-ucrainean. Deocamdată, de teama reciprocității, adevăratele arme nimicitoare așteaptă în hangare, sunt folosite doar în scopuri propagandistice și de amenințare, însă nu poți ști ce se poate întâmpla mâine, dacă pisica este pe cale să piardă prada.
Istoria arată că războaiele nu duc la nimic bun, ci numai la sărăcie, moarte și suferință, dar ele se nasc aproape întotdeauna din ambiția nemăsurată și setea de glorie a unor conducători plictisiți de viața obișnuită și care își pun în minte să schimbe lumea.
Mijloacele de informare și de distrugere actuale sunt de sute de ori mai evoluate decât cele din războaiele trecutului. Noile tehnologii și Inteligența Artificială au materializat lucruri de domeniul science fiction, ieșite parcă din cărțile lui Jules Verne. De pildă dronele, care au avut o evoluție spectaculoasă într-un timp relativ scurt, azi au trecut din sectorul social și comercial în cel militar și în ultimii ani au început să fie tot mai intens utilizate în conflictele interstatale, ba mai nou circulă expresia „războiul dronelor”. În câțiva ani, din simple jucării s-au transformat în veritabile arme de distrugere în masă. Ultima găselniță a ucrainenilor este „drona dragon”, care aruncă foc precum balaurii din vechile povești.
Desigur, războiul are și o altă caracteristică: determină puternic, din necesitate mai mult sau mai puțin disperată, dezvoltarea industriei armamentului; armele vechi, depășite, trebuie înlocuite cu unele noi, mai eficiente. Pe de altă parte, acestea trebuie testate, și unde poate fi efectuat acest lucru dacă nu pe câmpul de luptă?! Și aici intervine inventivitatea, menită a materializa gândurile sau visurile omului. Nici n-a trecut un deceniu de când au apărut câinii roboți pe ecranele televizoarelor, doar ca o minune tehnologică, și acum aceștia reprezintă deja o realitate crudă. Ucraina și-a construit recent câini robotizați („robodog”) pentru a-i folosi în luptă împotriva dușmanului. Deocamdată pentru a culege informații sau pentru a transporta materiale sau muniții, însă curând ar putea primi misiuni mai periculoase.
Vedem deci că acum, când ficțiunea se împletește cu realitatea, viața oamenilor devine mult mai complexă, și viitorul imprevizibil.
În aceste împrejurări, cel mai trist lucru este faptul că oamenii, în loc să fie solidari pentru a colabora și realiza împreună bunuri care să le facă viața mai ușoară și să-i protejeze de furia naturii tot mai des dezlănțuită, se comportă ilogic: inventează arme din ce în ce mai nimicitoare și se ucid între ei ca bezmeticii. Din toate acestea nu poate ieși nimic bun, decât durere, foamete și suferință. Când omul își face rău sie însuși, înseamnă că își merită soarta.
Dumnezeu să le dea minte tuturor pentru a-și găsi calea spre lumină!
Mihai Trifoi
