„Există ceva mai puternic decât toate armatele lumii, iar aceasta este o idee cărei i-a sosit vremea.” (Victor Hugo)
„Şi dacă doi oameni se vor uni şi vor lucra în numele Meu, pământul va fi al lor.” (Citat biblic)
Într-adevăr, cei doisprezece apostoli au lucrat în numele lui Isus şi au cucerit pământul. Dar nu neapărat numărul membrilor echipei contează atât, cât unitatea, coeziunea ei şi forţa ideii sau puterea energiei mentale, căci gândul ca formă de energie spirituală are puterea de a influenţa şi de a crea. Şi în primul rând el creează în materie de gânduri, deci influenţează spiritele celorlalţi, căutând lungimea de undă pentru a conlucra. Desigur, sensul poate fi pozitiv sau negativ, căci Lumea este duală: bine – rău, lumină – întuneric, fericire – nefericire etc.
Forţa creatoare a gândului / ideii o vom găsi în însăşi creaţia sa. Devenind stăpâni ai spiritului nostru sau înţelegând modul său de funcţionare, avem acea putere divină de a mişca şi munţii din loc, avem puterea influenţei şi creaţiei atât în materie de gânduri, cât şi în materie fizică. Bineînţeles, toate lucrurile acestea nu vin de la sine, doar poruncind. Este nevoie de multă voinţă, instruire şi exerciţiu. Un alt dicton biblic sau proverb spune că „Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi în traistă.” Adică omul trebuie să depună efortul său pentru a descoperi cele date sau cu alte cuvinte „caută şi vei găsi”.
Conform principiului mentalismului . . „Totul este Spirit; Universul este Mental” – Legea Fundamentală a întregii filozofii hermetice – există aşa-numita Transmutaţie Mentală, adică „arta de a modifica condiţiile Universului în ceea ce priveşte Materia, Forţa şi Spiritul”. Se înţelege că puţini oameni ajung în stadiul de „alchimişti mentali”, dar într-o oarecare măsură fiecare dintre noi are această capacitate de esenţă divină, numai că trebuie s-o descoperim, s-o cultivăm şi s-o punem la lucru.
Puterea creaţiei este cu adevărat de esenţă divină. Şi referindu-ne la aceasta, trebuie să observăm din nou relaţia om – Univers, om – Dumnezeu. „Ezoterismul îl defineşte pe Dumnezeu ca fiind suma totală a tuturor legilor şi a tuturor energiilor care sunt guvernate de aceste legi şi care alcătuiesc orice lucru din universul manifestat şi nemanifestat, adică tot ceea ce putem vedea şi ceea ce nu putem vedea. Dumnezeu este de asemenea şi Făptura Cosmică supremă care însufleţeşte această planetă. Omul, în schimb, este scânteia lui Dumnezeu, o fiinţă spirituală, care se exprimă pe sine printr-un corp fizic. Fiecare dintre noi este divin în esenţă dar, în comparaţie cu marii înţelepţi din toate religiile de-a lungul istoriei, marea parte a indivizilor identifică şi demonstrează această divinitate doar într-un grad limitat.”
Din dorinţa firească de a cunoaşte mai mult, căci omul este o fiinţă scormonitoare, se naşte impulsul de a cerceta, de a afla şi a înţelege ce este Adevărul. Deoarece intenţia mea nu este de a vă prezenta un „tratat de filozofie”, ci doar de a vă îndemna să reflectaţi mai profund asupra unor lucruri esenţiale din existenţa noastră, pe care în goana zilnică după mijloacele de subzistenţă nu mai avem timp să le observăm; pentru cei interesaţi de detalii, facem trimitere la lucrarea „Kybalion – Cele 7 Legi Universale”, un studiu asupra filozofiei hermetice apărut în 2004 la Editura Solteris. Conform acestui studiu „Principiile Adevărului sunt în număr de şapte şi acela care le cunoaşte şi le înţelege posedă cheia magică ce va deschide toate porţile Templului, chiar înainte de a le atinge.”
În esenţă aceste legi sunt următoarele:
1. Legea Mentalismului: „Totul este Spirit, Universul este Mental”
2. Legea Corespondenţei: „Ceea ce este Sus este ca şi ceea ce este
Jos; ceea ce este Jos este ca şi ceea ce este Sus”
3. Legea Vibraţiei: „Nimic nu stă (nu este în repaus); totul se mişcă;
totul vibrează”
4. Legea Polarităţii: „Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul
are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi
semnificaţie; polii opuşi au o natură identică, însă de grade diferite;
extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri;
toate paradoxurile pot fi conciliate”
5. Legea Ritmului: „Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice
lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul
pendulei se manifestă în toate şi măsura oscilaţiei sale la dreapta
este asemănătoare cu măsura oscilaţiei sale la stânga; ritmul este
constant”
6. Legea Cauzei şi a Efectului: „Orice Cauză are Efectul său; orice
Efect are Cauza sa; totul se întâmplă conform Legii; hazardul nu
este decât un nume dat unei Legi necunoscute; sunt numeroase
planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă Legii”
7. Legea Genului (Distincţiei): „Este un gen în toate lucrurile; totul
are principiile sale, Masculin şi Feminin; genul se manifestă pe
toate planurile”
Aşadar, Spiritul este un „principiu însufleţitor” de „esenţă divină” , care există în întregul univers şi deci şi în noi înşine. El ne face să gândim şi să acţionăm. Direcţia în care noi acţionăm ţine de „liberul arbitru”, iar efectele acţiunilor noastre depind de cauzele pe care le creăm. Puterea minţii / gândului este imensă, dar omul de multe ori acţionează greşit, o foloseşte în scopuri distructive, fapt observat mereu în lumea noastră. Şi aceasta pentru că omenirea pământeană încă nu a evoluat suficient şi în mare parte continuă să se manifeste după principiul regnului animal.
Gândirea pozitivă şi credinţa ne dau speranţe, ne dau bucuria de a trăi şi liniştea interioară. Deci gândiţi pozitiv şi credeţi în ceea ce faceţi. „Dacă veţi crede cu tot sufletul, mintea dumneavoastră va găsi soluţii pentru orice problemă.” Adevărul este că „Atunci când credeţi că ceva este imposibil, mintea dumneavoastră va acţiona în direcţia aflării unor motive de neîmplinire. Dar când credeţi cu tot sufletul că puteţi împlini ceva, mintea dumneavoastră se pune pe treabă şi vă ajută să găsiţi modalităţile de împlinire. Credinţa în împlinire pregăteşte calea ce duce spre soluţii creatoare.”
Credinţa este faptul de a crede în adevărul unui lucru. Credinţa vindecă şi împlineşte, credinţa creează şi înalţă spiritul nostru către Dumnezeu. Putem să credem în orice, dar credinţa în Dumnezeu rămâne cea mai puternică. Chiar şi ateii au o formă de credinţă, adică ei cred că nu cred.
Există multe cazuri de persoane care s-au vindecat de boli grave datorită credinţei şi rugăciunii sincere. Fiindcă rugându-se şi crezând în ajutorul Fiinţei Supreme, ele comandau subconştientului lor să acţioneze în sensul dorit. Prin urmare gândirea singură nu este suficientă. Ea trebuie sprijinită de credinţă şi rugăciune, care acţionează benefic asupra subconştientului nostru, care la rândul său intră în contact cu Mentalul universal.
Prin credinţă ne putem împlini visele şi ne ridicăm la o conştiinţă mai înaltă, iar rugăciunea ne dă putere şi speranţă. Există multe feluri de a ne ruga, dar nu toate sunt eficiente. Despre un anumit mod de rugăciune vorbeşte şi scriitorul şi filozoful danez Martinus în cartea sa „Taina rugăciunii”.
În încheiere aş dori să menţionez că spre deosebire de trecut, există astăzi şi în ţara noastră multe cărţi motivaţionale sau cărţi „de dezvoltare profesională”, care ne învaţă cum să gândim, să planificăm, să acţionăm, adică cum să ne folosim mintea, respectiv puterea gândului pentru a ne împlini visele sau planurile şi a trăi mai fericiţi. Unele dintre ele e bine să le citim de mai multe ori pentru a le înţelege mai profund. Desigur, prin aceasta mă adresez mai mult celor tineri, care sunt la început de drum în cariera lor, sau celor care doresc să se perfecţioneze, însă o carte bună ajută spiritul oricăruia dintre noi ca să pătrundă mai profund în misterul vieţii.
Vă recomandăm cel puţin una dintre aceste cărţi: „Puterea magică a gândului” de David J. Schwartz, apărută în Colecţia Cărţi cheie, la Editura „Curtea veche” în 1998. Autorul este profesor la Universitatea de Stat din Georgia, Atlanta, şi preşedinte al Companiei de Servicii Creative şi Educaţionale, o firmă de consultanţă specializată în progresul în domeniul conducerii.
Mihai Trifoi
