Realitatea zilelor noastre, în ceea ce privește viața social-politică, nu este nouă, ea se regăsește oglindită și în lumea antică, conform unui citat despre istoricul grec Tucidide (460-400 î. Hr.): „Deși Tucidide scrie în primul rând o istorie militară, el acordă un interes sporit luptei politice. A fost unul dintre cei care ne-au transmis descrieri amănunțite ale conflictelor din cetate și dintre formațiunile democratice și cele oligarhice” (sursa: Enciclopedia înțelepciunii).
Și nu-i așa? Prezentul conflict între „palate” pe tema justiției din lumea actuală o dovedește prin chiar decizia din 5 iunie 2018 a Curții Constituționale a României de a sesiza „Comisia de la Veneția, Secretarul General al Consiliului Europei și Președintele Conferinței Curților Constituționale Europene în legătură cu atacurile împotriva CCR, după decizia care o vizează pe Kovesi” (sursa: Mediafax).
Se știe că CCR este o instituție fundamentală a statului român, ea fiind garantul respectării Constituției, iar deciziile acestei instituții sunt obligatorii.
După cum reiese dintr-un comunicat al CCR remis Mediafax, sesizarea s-a făcut în urma unor „atacuri virulente declanșate împotriva Curții Constituționale, prin care unii reprezentanți ai unor autorități publice, precum și ai unor partide parlamentare au discreditat și delegitimat autoritatea acestei instituții”, punând la îndoială decizia Curții referitoare la „soluționarea conflictului juridic de natură constituțională între Ministrul Justiției, pe de o parte, și Președintele României, pe de altă parte, în principal, și între Guvernul României și Președintele României, în subsidiar”, după cum se precizează în comunicat.
Considerând că aceste atacuri sunt de natură „să pună în pericol democrația și statul de drept și funcționarea justiției constituționale”, CCR s-a văzut pusă în situația de a sesiza instituțiile europene în drept în această problemă…
După cum se vede, deși au trecut peste două mii de ani de la timpul lui Tucidide, lupta pentru democrație a rămas aproape aceeași în esența ei, și mereu unii încearcă să-i convingă pe alții de adevărul spuselor lor, numai că Adevărul nu este deloc ușor de stabilit, oricât de perfecționiști ar fi judecătorii; în istorie se cunosc nenumărate cazuri când oamenii au fost condamnați fără vină, chiar dacă aceștia și-au strigat adevărul în gura mare. Ei, dar oameni suntem, și după cum se spune „a greși este omenește”, și până la urmă tot Judecătorii stabilesc ce e greșit și ce e adevărat, deci nu ne rămâne decât să așteptăm decizia forurilor superioare cu privire la sesizarea CCR, și să ne continuăm viața obișnuită plină de nedreptăți și adevăruri…
În împărțirea dreptății, adeseori câștigă cel care are o putere de convingere mai mare, chiar dacă acesta nu are dreptate, însă stăpânește abilitatea de a face din alb negru și din negru alb, după cum îi dictează interesul. Astfel de oameni îți vând un produs ca fiind genial, deși în realitate acesta nu este de calitate, ori transformă adevărul în minciună sau minciuna în adevăr, făcându-te să crezi și ce nu vezi, precum putem afla dintr-un alt citat despre istoricul grec: „Când regele Spartei, Arhidamus, l-a întrebat pe Tucidide cine e mai tare în lupta cu pumnii, el sau Pericle, acesta a răspuns: „Sincer, nu știu; chiar dacă l-aș pune jos, el va demonstra că nu a căzut, îi va convinge pe toți cei de față și va câștiga”.
Priviți la unii jurnaliști de la posturile de televiziune, ca de exemplu Realitatea TV sau Antena 3, și ascultându-i înclini să-i crezi pe fiecare, dar dacă stai să judeci că respectivul post de televiziune sau altul este „ancorat” politic, înainte de a crede tot ce ți se spune „cu toată convingerea”, e mai bine să te gândești onest cu propriul creier și să nu iei lucrurile exact cum ți se înfățișează, altfel sfârșești în a urma îndemnul celui care îți zice să te arunci în fântână și tu chiar o faci fără să te mai gândești, căci până la urmă trebuie să știi cât anume din ceea ce auzi este „formare de opinie” și cât „manipulare de conștiințe”, cât este adevăr și cât exagerare.
Conform dicționarului (NDULR) cuvântul „convingere” are două sensuri de bază: „1. Faptul de a (se) convinge; determinare (a cuiva) în a adopta, a crede ceva; 2. părerea fermă asupra unui fapt, unui lucru; convicțiune”. Deci este vorba despre determinare. Unii sunt ferm convinși despre ceea ce spun și doresc ca și semenii lor să fie la fel de convinși. Aceștia sunt cei bine intenționați, chiar dacă în convingerea lor proprie greșesc. Alții au mai mult interesul tendențios (dintr-un motiv oarecare) de a-și convinge semenii despre un fapt/lucru oarecare, cu un anumit scop. Și când punem în discuție democrația în raport cu interesele oligarhice înțelegem că trebuie să existe tabere de susținători de fiecare parte, așadar conflictele vor continua mereu în viața social-politică și mereu va fi nevoie de Judecători, deci orice-ai spune, Legea trebuie respectată!
Mihai Trifoi