De-a lungul istoriei, din timp în timp, au apărut mulţi „falşi profeţi” ieşind în faţă cu tot felul de scenarii apocaliptice. Populaţiile globului, încă dominate de necunoaştere şi de vastitatea universului, faţă de care nefiind nici măcar cât furnicile, şi de teama de necunoscutul întunecat, adesea se lasă „duse de val” şi dau crezare respectivilor „profeţi”, care fixează chiar şi date precise pentru „sfârşitul lumii”. Apoi acesta „vine şi trece” lăsând oamenii păcăliţi de şarlatani.
Prof. Mihai Trifoi
Într-adevăr păcăliţi, căci toate aceste „trucuri” au menirea de a „prosti” lumea, de a-i speria şi atrage pe oameni „să consume”, să cumpere diverse „truse de supravieţuire”, să stocheze alimente şi alte lucruri necesare unei eventuale depăşiri a momentului, să-şi plătească toate datoriile, să-şi ia rămas bun de la prieteni şi cunoscuţi, să-şi caute „adăposturi sigure” şi alte asemenea acţiuni, care în fond se traduc prin „manipularea conştiinţei indivizilor” şi determinarea lor de a cumpăra cât mai multe produse.
Şi creduli se găsesc din belşug. Deja îi auzim pe mulţi că-şi fac stocuri de lumânări, lanterne, alimente şi alte bunuri de tot felul, iar starea lor psihică se accentuează pe măsură ce se apropie clipa fatidică.
Într-una din zilele trecute, din cauza unei glume a premierului Australiei, care „confirmase” precum că mayaşii aveau dreptate, o asistentă britanică s-a sinucis. Şi probabil vor exista şi alte exemple în zilele ce urmează, căci nu toate persoanele vor rezista psihic stresantei ameninţări.
Din nefericire există şi aşa-numitele „previziuni ştiinţifice” sau „studii strategice” cum sunt numite în ultimul raport al CNRE (National Intelligence Council) din SUA, adică diverse scenarii menite să contureze posibilitatea unui viitor sumbru. De pildă, specialiştii americani ai acestui organism de cercetare au alcătuit un document de 150 de pagini despre „Cum va arăta lumea în anul 2030” (Tendinţe mondiale în 2030), în care sunt „analizate” mai multe scenarii catastrofice sau apocaliptice posibile. Această analiză are drept scop de a studia acele posibilităţi viitoare şi de a încerca să proiecteze acţiuni de contracarare. Dar dincolo de toate acestea rămâne pregnantă teama de un viitor necunoscut.
Şi totuşi, în mare parte acest viitor depinde de noi, de locuitorii acestei planete, de atitudinea noastră faţă de viaţă, faţă de aproapele nostru, faţă de pământul care ne hrăneşte pe toţi, dar de care ne batem joc în fiecare zi, chinuindu-l şi otrăvindu-l în toate chipurile, când el ar trebui să fie o grădină înfloritoare, un paradis terestru.
Oamenii uită sau nu vor să recunoască faptul că planeta noastră, din păcate tot mai puţin „albastră”, este un organism viu, care încearcă să se apere atunci când este excesiv de atacată. Adesea avem ocazia să vedem câinii care din timp în timp se scutură puternic, de obicei când ies din apă, pentru a arunca stropii lichizi, dar şi când vor să scape de puricii supărători. De ce n-ar face şi planeta la fel, când oamenii, cu destulă inconştienţă, prin acţiunile lor distructive amplifică energiile negative ale pământului, care apoi se manifestă sub diverse fenomene exterioare, precum cutremure, tornade, alunecări de teren şi altele. Bineînţeles, există numeroşi factori cosmici care contribuie la crearea acestor situaţii de multe ori devastatoare, dar nu putem nega faptul că unele dintre aceste fenomene se datorează şi oamenilor. Ce se întâmplă când oamenii distrug pădurile? Oare nu au loc numeroase alunecări de teren, secetă sau chiar deşertificare? Să nu mai pomenim de alterarea întregului climat şi de dispariţia multor specii de plante şi vieţuitoare din acea zonă. Rezultatul este sărăcirea sau migrarea populaţiei în regiuni mai ospitaliere. Poate ar fi timpul ca oamenii să cugete mai mult la aceste lucruri, mai ales că populaţia pământului continuă să crească, iar resursele necesare existenţei sunt tot mai puţine în multe zone ale globului.
În ritmul în care omenirea pământeană actuală continuă să otrăvească şi deterioreze propriul cămin – Pământul – şi să utilizeze materiile lui în scopuri negative, ea îşi va găsi singură sfârşitul, fie în urma vreunui război nuclear, fie în urma poluării excesive şi a dispariţiei resurselor vitale, a foametei şi bolilor de tot felul.
Se impune cu necesitate ca toate guvernele lumii să stea la masa tratativelor şi să decidă măsuri care să îmbunătăţească viaţa planetei. Dar suntem oameni, nu-i aşa? Nici măcar în ţara noastră nu suntem capabili să realizăm acest deziderat, dar cum am putea face acest lucru pe întreaga planetă? Mereu aşteptăm s-o facă alţii mai întâi… Este deci mult mai simplu să stăm şi să aşteptăm … sfârşitul lumii, prezis de „profeţi atotştiutori” şi, desigur, de deja renumiţii mayaşi. Aşadar, să mergem să mai cumpărăm câteva lumânări şi lanterne în plus, apoi vom mai vorbi după ce trece şi acest „sfârşit de lume”…, pentru că eu totuşi voi continua să rămân optimist şi să urez tuturor cititorilor SĂRBĂTORI FERICITE şi LA MULŢI ANI!
Mihai Trifoi
