Asta cred eu că va fi, într-un final, acest proiect educațional județean, ce poartă numele „Tradițiile ne unesc”, o sămânţă fermecată! O însămânţezi o dată în mintea unui copil iar ea va rodii pentru totdeauna pentru că acest copil, ajuns matur, va da la rândul lui, din rodul acestei seminţe fermecate, mai departe, la vreme potrivită, altor copii.
Înainte de orice, vreau să felicit echipa de proiect şi mai ales pe acea persoană căreia i-a venit această, excelentă, idee!
Mă gândeam, citind tema activităţilor proiectului, la pilda semănătorului din biblie.
Iată dumneavoastră, prin acest proiect, vă asemănaţi cu acel semănător dar, aveţi deosebita şansă să aveţi la dispoziţie un ogor mănos care va rodi, cu siguranţă, iar din aceste seminţe se va ridica rod bogat.
Mintea unui copil mic este un ogor neînceput, odihnit şi mănos! Va hrăni orice sămânţă primită. 
Ne rămâne nouă, adulţilor, să fim cu mare băgare de seamă la ce fel de sămânţă vom pune în aceste ,,sacre ogoare” !
Să facem o succintă prezentare a proiectului.
Proiectul ,,TRADIŢIILE NE UNESC” este un proiect educaţional judetean, iniţiat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita la nivelul educaţiei timpurii, care are ca scop păstrarea şi transmiterea tradiţiilor culturale prin educaţia timpurie, vizând formarea unei generaţii de copii ataşaţi de valorile comunităţii şi de patrimoniul cultural local, prin cooperarea dintre grădiniţă, familie şi comunitate, având ca obiective:
– Familiarizarea copiilor cu tradiţiile, obiceiurile şi meşteşugurile locale;
– Dezvoltarea creativităţii, expresivităţii artistice şi a competenţelor cultural artistice;
– Consolidarea legăturii dintre familie, grădiniţă şi comunitate prin activităţi comune;
– Promovarea diversităţii culturale prin activităţi educaţionale variate.
Proiectul se desfăşoară în perioada, noiembrie 202S – mai 2026 .
Detalii despre proiect găsiţi pe site-ul inspectoratului şcolar, secţiunea Educaţie Timpurie.
La câteva dintre activităţile acestui frumos proiect am avut bucuria să fiu invitată, de către doamna, Profesor pentru educaţie timpurie, Alina Ţifrea, de la grădiniţa DUMBRAVA MINUNATĂ din Tulgheş, să fiu partener din partea comunităţii având în vedere faptul că sunt custodele muzeului local încă din anul 2008 şi că nu am renunţat la această muncă,(voluntară), nici după pensionare.
Atunci când mi-a povestit despre activităţile ce le are în vedere, m propus să vină la muzeu pentru că este loc şi de şezătoare şi de dănţuit cu pruncii şi, le-aş putea arăta multe, acolo având ansamblat şi războiul de ţesut şi multe- multe altele.
Am invitat-o alături de noi pe neîntrecuta ,,socăciţă” dar şi bună cunoscătoare a meşteşugurilor vechi femeieşti, Floarea Voaideş, care întotdeauna a fost bucuroasă să participe la asemenea bucurii.
Tema la care am participat s-a numit ,,CĂLĂTORIE PRIN TRADIŢII”. Această temă a cuprins cinci zile cu activităţi diferite, în trei locaţii diferite. Zilele 1 şi 2 s-au desfăşurat în incinta muzeului local Tulgheş, zilele 3 şi 5 în incinta grădiniţei Dumbrava minunată, iar ziua a patra, împreună cu preotul Marius Ţepeş, în Biserica Adormirea Maicii Domnului din centrul localităţii noastre.
Aşadar, în perioada 16 -20 februiarie , 2026, am avut bucuria să fim nişte ,,bunicuţe meseriaşe” pentru copiii acestei grădiniţe cu nume de poveste.
Ce-i drept, azi, în ziua ,,5”, când am fost la grădiniţa cu pricina, chiar am avut impresia că sunt într-o poveste. Este nemaipomenit de frumoasă, mai ales pe dinăuntru. Cu toate dotările necesare: sală pentru servit masa, vestiar, grup sanitar, sală de jocuri, sală de activităţi culturale, expoziţie cu lucrările copiilor, colţ etnografic tradiţional…ce mai, doar în filme mai vezi aşa frumuseţi ! Se vedea în toate colţurile rodul muncii susţinute al acestor educatoare care confirmă că ,,OMUL sfănţeşte locul!”
Dar să o luăm pe rând.
- Luni, ziua ,,1” tema activităţii: Şezătoarea
Am avut bucuria să le arătăm copiilor cum se ţese un preş din cârpe şi le-am explicat cum se pregăteşte materialul pentru a se putea confecţiona acesta. Erau foarte surprinşi să constate că hainele vechi care nu se mai pot folosi se pot transforma în preşuri şi nu se aruncă pur-şi-simplu. Au dorit să intre să tragă la vătale, s-au jucat cu ghemele, au depănat de pe un scul de bumbac pus pe o vârtelniţă şi erau fericiţi că au aflat cum se face un ghem.
Tanti Floarea, cu toate că de meserie, (din care s-a pensionat), a fost socăciţă (bucătăreasă la cantina şcolii), le-a arătat, ceea ce orice femeie trebuia să ştie până când se mărita: cum se tricotează un ciorap din lână cu 5 andrele, cum se coase o altiţă, cum se poate croşeta o dantelă iar eu le-am arătat cum, tot cu croşetul/ingliţa, cum îi spunem prin partea noastră, putem croşeta chiar şi mărţişoare.
Nu vă pot spune cât de curioşi şi de răbdători au fost! Au stat cu ochii pe mâna mea, până ce am croşetat pe de-a-ntregul un mărţişor. Bineînţeles că au primit fiecare câte unul, gata confecţionat.
Au aflat cu această ocazie multe lucruri deoarece au pus foarte multe întrebări.
- Marţi, ziua ,,2”, cu tema ,,Dansuri şi cântece tradiţionale”, tot în muzeu am petrecut-o, în sala în care facem repetiţiile cu Ansamblul Artistic de Amatori ,,PLAIURI TULGHEŞENE, al cărui coordonator sunt de 18 ani; le-am arătat pasul principal al suitei de jocuri locale ,,Roata Stelelor”, le-am arătat instrumentele care alcătuiesc un taraf şi cum se cântă la ele, în principal le-am povestit despre doba ţărănească cu strune, instrument care aici în judeţul Harghita se mai foloseşte încă în tarafuri şi la care sunt meseriaşă, eu acompaniindu-mă în timp ce cânt vocal.
Le-am făcut o scurtă demonstraţie iar ei erau cu gura până la urechi deoarece cântecul pe care-l cântam în timp ce mă acompaniam la dobă, era unul foarte hazliu. Au fost foarte surprinşi şi, toţi, au bătut câteva măsuri la doba cu strune. Au apăsat, apoi, pe clapele acordeonului, s-au minunat de sunetul viorii, iar la urmă, i-am dus în sala de conferinţe a muzeului, unde tronează un pian şi de care au fost foarte încântaţi.
- Miercuri, în ziua ,,3”, tema a fost ,,Amenajarea unui sector cu obiecte tradiţionale în grădiniţă” totodată marcând 100 de zile de grădiniţă. Copiii s-au bucurat dând o mână de ajutor la amenajarea colţului etnografic tradiţional local.
- Joi, în ziua ,,4”, sub tema ,,De vorbă cu preotul satului” s-au bucurat împreună cu preotul Marius Ţepeş de multe povestioare pentru suflet şi de binecuvântarea părintelui nostru drag, ţină-l Domnul sănătos!
Cum vă spuneam mai adineauri, azi a fost ziua ,,5” cu tema ,,Satul meu din cărţi şi prin fotografii”; A fost ziua când am vorbit despre localitatea noastră, de cum arătau casele vechi din Tulgheş. 
Le-am arătat poze ale câtorva case în cărţile pe care le-am scris de-a lungul timpului, (trei la număr), imagini de la diferite evenimente din trecut, poze în care ei au descoperit chipuri cunoscute.
Ar fi fost frumos să-i vedeţi cum stăteau pe jos, pe covoraşul acela pufos: unii turceşte, altii pe burtă ţinându-şi capul pe pălmi, alţii cu mâinile în jurul genunchilor…mă uitam la ei în timp ce le povesteam despre plantele pentru ceaiuri, ori despre jocul la şură, cât de absorbiţi erau şi mă vedeam pe mine, ân copilărie, cum şedeam pe iarba verde la picioarele bunicei mele când se adunau toate băbuţele din vecini, pe băncuţa de la poarta casei noastre ,,în poveşti”, duminica ori în sărbători, iar eu nu scăpam nici o ocazie să mai aud lucruri noi. Doar cum aş şti astăzi atâtea ?
Iată aşa şi copiii aceştia. Prin grija unor oameni care au avut o asemenea idee de proiect, a unor educatoare dedicate şi a unor bunicuţe ca noi, peste ani vor şti multe despre rădăcinile lor, pe care altfel, poate nu le-ar fi aflat niciodată. Bucuria lecturii va fi îndulcită de imaginile ce vor urma şi pe care le-a realizat d-na. Alina Ţifrea.
Mulţumesc cu recunoştinţă că aţi lansat acest proiect, că ne-aţi făcut parte din bucuria semănătorului de seminţe fermecate.
Fie ca bobul mic de cunoaştere să crească, să se înmulţească şi, însutit, să se dăruiască celor ce vor urma.
A însemnat pe pânza vremii subsemnata,
Lăcrămioara Pop, rapsod popular & Tezaur Uman Viu
Tulgheş: 20 februiarie, 2026
